Michel Quoist: Construirea omului[2013-02-26]Editura Sapientia din Iași anunță apariția cărții "Construirea omului" - testamentul spiritual al lui Michel Quoist. Cartea, tradusă din limba franceză de Andrei Adam-Motyka, apare în colecția Creștinism în contemporaneitate, și este în parte o reluare a cărții "A reuși", fiind îmbogățită cu reflecțiile autorului ajutat de diferiți specialiști (educatori, psihologi), dar, mai ales de persoanele cărora acesta se adresase. Michel Quoist a scris această carte în timpul unei boli, fiind lovit de cancer - este ultima carte pe care a scris-o, aflăm de pe Ercis.ro. Această situație l-a determinat, din păcate, să scurteze foarte serios această operă, depunând un efort colosal pentru a o termina înainte de a trece la Tatăl, în forma în care ni se prezintă astăzi. El intenționase ca în ultima parte să dezvolte într-un mod aprofundat tema Cristos-Total, ghidându-se după cuvintele lui Ioan din Evanghelie: "Toate au luat ființă prin el și fără el nu a luat ființă nimic din ceea ce există" (In 1,3), însă nu reușit să realizeze acest lucru.În slujirea lui ca preot, dar mai ales în cursul audiențelor sale, îndeosebi în fața tinerilor, Michel Quoist s-a confruntat cu o întrebare fundamentală, căreia a încercat tot timpul să îi dea un răspuns ținând cont de vârsta, de cultura, de situația persoanelor, de angajamentul lor în viața personală și colectivă, umană și creștină: care este modul cel mai bun al fiecăruia de a crește ca persoană, de a reuși în viață ca om? În această carte autorul ne prezintă testamentul său spiritual, încercând să traseze bazele acestei construiri a omului. Cartea este împărțită în trei mari părți, în care autorul lasă la o parte aparatul științific, optând pentru o formă simplă și bogată în imagini, care se adresează direct persoanelor. În prima parte, "Omul și dimensiunea sa interioară", tratează despre relația omului în interiorul ființei sale, evidențiind în mod armonios alcătuirea lui dintr-un trup, o inimă, un spirit, în unitatea unei singure persoane. În a doua parte, "Omul și dimensiunea sa orizontală", după ce a reflectat asupra dimensiunii interioare a omului, autorul trece la prezentarea deschiderii omului față de Univers. El trăiește într-o strânsă legătura cu pământul și Cosmosul din care a ieșit și în care trăiește zi de zi. Însă aceasta nu este totul; a guverna Universul nu înseamnă doar a-l respecta și a munci împreună cu el pentru a-și produce roadele, ci înseamnă a-i găsi mai întâi sau a-i regăsi sensul, orientând întreaga sa dezvoltare în slujba tuturor. În ultima parte, "Omul și dimensiunea sa verticală", Michel Quoist prezintă o altă deschidere naturală a omului, dar care, de această dată, trece dincolo de întreaga umanitate și întregul Univers: deschiderea lui față de Infinit, față de Dumnezeu. Întâlnirea cu acest Izvor și credința în El nu se dobândesc în urma unei concentrări îndelungate a omului sau a reflecțiilor sale profunde, ci, dimpotrivă, se găsesc într-o atitudine de dezgolire, de înfățișare în fața acestuia, asemenea unui copil dezarmat, dar disponibil și încrezător. Cartea se încheie cu o rugăciune pe care autorul o scrisese în anii lui de tinerețe și pe care el personal o avea la inimă. (Sursa: ERCIS.ro) Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1183, Ultimul acces: 2026-04-13 09:21:43
|
Timp total: 0,75s...
[]:1