© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,5s...
Ultima rugăciune Angelus: Domnul îmi cere să urc pe munte[2013-02-24]La ora 12, în ziua de duminică, 24 februarie 2013, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la fereastra biroului său din Palatul Apostolic din Vatican pentru a recita rugăciunea Angelus cu credincioșii și pelerinii adunați în Piața San Pietro. În cuvintele de introducere la rugăciunea mariană, meditând asupra pasajului evanghelic al Schimbării la Față, Pontiful a explicat că propria retragere nu înseamnă "abandonarea Bisericii", ci slujirea ei "cu aceeași dedicare și aceeași iubire cu care am făcut-o până acum, dar într-un mod mai adecvat vârstei și forțelor mele". La finalul rugăciunii, a mulțumit pelerinilor prezenți "pentru afecțiunea și participarea, în special în rugăciune, la acest moment particular pentru persoana mea și pentru Biserică".Iubiți frați și surori! În a doua duminică a Postului Paștilor, Liturghia ne propune în fiecare an Evanghelia Schimbării la Față a Domnului. Evanghelistul Luca scoate în mod deosebit în evidență faptul că Isus s-a schimbat la față în timp ce se ruga: a avut o experiență profundă a legăturii cu Tatăl în timpul unui fel de reculegere spirituală, pe care Isus a trăit-o pe un munte înalt, în compania lui Petru, Iacob și Ioan, cei trei discipoli prezenți mereu în momentele manifestării divine a Învățătorului (Luca 5,10; 8,51; 9,28). Domnul, care cu puțin timp înainte prevestise moartea și învierea Lui (9,22), le oferă discipolilor o anticipare a slavei Sale. Iar la Schimbarea la Față, așa ca la botezul în Iordan, răsună glasul Tatălui ceresc: "Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de el!" (9,35). Prezența lui Moise și a lui Ilie, care reprezintă Legea și Profeții Vechiului Legământ, este foarte semnificativă: întreaga istorie a Legământului este orientată spre El, spre Cristos, care realizează un nou "exod" (cf. 9,31), nu spre Țara Promisă, ca în timpul lui Moise, ci spre Cer. Intervenția lui Petru, "Învățătorule, e bine că suntem aici" (9,33), reprezintă încercarea imposibilă de a opri pe loc o astfel de experiență mistică. Comentează Sf. Augustin: "[Petru]... pe munte... îl avea pe Cristos ca hrană a sufletului. De ce ar fi trebuit să se coboare pentru a se întoarce la eforturi și la suferințe, în timp ce acolo sus era plin de sentimente de iubire sfântă față de Dumnezeu, care îi inspirau o conduită sfântă?" (Discurs 78,3). Meditând acest pasaj al Evangheliei, putem extrage o învățătură foarte importantă. Înainte de toate, primatul rugăciunii, fără care întreaga angajare a apostolatului și a carității se reduce la activism. În Postul Paștilor, să învățăm să acordăm timpul cuvenit rugăciunii, personale și comunitare, care este respirația vieții noastre spirituale. De asemenea, rugăciunea nu înseamnă izolare față de lume și conflictele ei, așa cum ar fi dorit să facă Petru pe Tabor, ci conduce din nou spre drum, spre acțiune. "Existența creștină", am scris în Mesajul pentru Postul Mare, "constă într-o continuă urcare pe muntele întâlnirii cu Dumnezeu, pentru a coborî apoi din nou, aducând iubirea și forța care derivă din ea, în așa fel încât să îi slujim pe frații și surorile noastre cu însăși iubirea lui Dumnezeu" (nr. 3). Iubiți frați și surori, acest Cuvânt al lui Dumnezeu îl simt în mod deosebit adresat mie, în acest moment al vieții mele. Domnul mă cheamă să "urc pe munte", să mă dedic mai mult rugăciunii și meditației. Acest lucru nu înseamnă însă a abandona Biserica; într-adevăr, dacă Dumnezeu îmi cere aceasta este tocmai pentru ca să pot continua să o slujesc cu aceeași dedicare și aceeași iubire cu care am făcut-o până acum, dar într-un mod mai adecvat vârstei și forțelor mele. Să invocăm mijlocirea Fecioarei Maria: ea să ne ajute pe toți să îl urmăm întotdeauna pe Domnul Isus, în rugăciune și în caritatea în acțiune. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1056, Ultimul acces: 2026-04-14 22:11:50
|
Timp total: 0,56s...
[]:1
