Cardinalul Poupard: Am trait cele mai intense emotii din viata mea in Capela Sixtina

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,33s...

Ştiri şi Evenimente

Cardinalul Poupard: Am trăit cele mai intense emoţii din viaţa mea în Capela Sixtină

[2013-03-12]

"Nu am mai simţit astfel de emoţii în întreaga mea viaţă. Întreaga mass-media prevedea un Conclav lung. În schimb, când s-a numărat al 77-lea vot, am privit la persoana aflată lângă mine în Capela Sixtină şi i-am spus: 'Duhul Sfânt nu citeşte ziarele'. M-am uitat la ceas şi am memorat acea oră istorică: 5.28PM". La doar câteva ore după ce a părăsit Aula Sinodului, Cardinalul francez Paul Poupard, în vârstă de 82 de ani, a privit înapoi pentru a descrie "alegerea rapidă" a Papei Benedict al XVI-lea. "În timpul funeraliilor Papei Karol Wojtyla, Cardinalul Ratzinger, decanul Colegiului, şi-a înălţat mâinile spre fereastra biroului papal, ca pentru a invita prezenţa lui spirituală. Am înţeles acolo şi atunci că Conclavul s-a încheiat înainte măcar să fi început", explică pentru Vatican Insider fostul preşedinte al Consiliilor Pontificale pentru Cultură şi pentru Dialogul Interreligios, numit Cardinal în 1985 şi prezent în Conclavul din 2005. "Îmi este imposibil să descriu emoţiile cu adevărat unice pe care le-am trăit în acel timp în prezenţa Judecăţii de Apoi pictate de Michelangelo".
- Prin ce este diferit Conclavul acesta de cel desfăşurat în 2005?
- La Adunările Generale, îi ştiam aproape pe toţi cei de acolo şi am putut să ajung să îi cunosc pe cei cu care nu eram chiar atât de familiarizat. Acum opt ani, întrunirile au fost conduse de un decan al Colegiului care a intrat în Conclav, în timp ce acum Cardinalul Angelo Sodano nu va participa la alegerea Papei. Cardinalul Joseph Ratzinger ne-a călăuzit din faza de pre-conclav până în Conclav. Predica lui din Bazilica San Pietro a unit emoţional şi spiritual Colegiul Cardinalilor. Suferinţa Papei Ioan Paul al II-lea fusese una lungă şi eram deja psihologic pregătiţi să îl alegem pe succesorul lui. Acum situaţia este radical diferită: demisia Papei Benedict al XVI-lea a fost cu adevărat ca un fulger venit din senin pentru noi toţi.
- Cum a fost votarea în Capela Sixtină?
- Am fost în Piaţa San Pietro atunci când Roncalli a fost ales Papă, şi în dimineaţa în care începuse Conclavul luasem masa cu unul dintre electorii lui. Cinci ani mai târziu, lucram în Secretariatul de Stat când Montini a devenit Papă. Când a fost rândul meu să particip la o alegere papală, am participat la acest eveniment extraordinar de intens şi de important în cel mai natural mod. Îmi amintesc fiecare moment, fiecare fază. Timpul programat pentru intrarea în Conclav şi desfăşurarea ceremoniei depunerii jurământului pentru alegerea noului Papă a fost luni, 18 aprilie 2005, la ora 4.30PM. Cu un sfert de oră înainte, ne-am întâlnit în Aula Binecuvântărilor. Eram toţi îmbrăcaţi în veşmintele noastre de Cardinali. Conduşi de Cruce şi de Evanghelie şi intonând Litania Tuturor Sfinţilor, am mers în procesiune până în Capela Sixtină, unde am depus jurământul. Glasul meu tremura de emoţie atunci când am recitat Veni Creator.
- Cum era atmosfera?
- Era o tăcere totală în Aula Binecuvântărilor. Nu mai fusesem niciodată înconjurat de o tăcere deplină în ciuda numărului mare de persoane adunate în acelaşi loc. Imediat ce a început procesiunea, blocajul psihologic a dispărut. Atmosfera a fost profundă şi senină. Îmi amintesc în mod deosebit Imnul către Duhul Sfânt. A fost cel mai impresionant mod în care l-am cântat. Am mers în procesiune între Cardinalul german Friedrich Wetter, succesorul Cardinalului Ratzinger în Munchen, şi Cardinalul filipinez Ricardo Vidal, pe care l-am întâlnit în aceste zile în Adunările Cardinalilor cu acelaşi zâmbet.
- Şi în Domus Sanctae Marthae?
- Aveam la dispoziţie maşini care să ne transporte de la Domus la Capela Sixtină şi înapoi. Cu toate acestea, eu întotdeauna am mers pe jos. Aerul era plăcut, reîmprospăta mintea. Traversam curţile interioare, pe lângă absida Bazilicii, curtea San Damasus, luam liftul, stând de vorbă cu confraţii. De asemenea, vorbeam deschis în timpul meselor, cu multă seninătate. După masa de cină, ne adunam în mod spontan în capela din Domus Sanctae Marthae pentru rugăciune. Imediat ce ajungeam în camera mea, adormeam. Am dormit foarte bine.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 953, Ultimul acces: 2026-04-18 06:43:38

Timp total: 0,33s...

[]:1