CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-04-19]

ERADICAREA PANICII… sau CE ALTCEVA
Mai marilor responsabili de toate mari câte se întâmplă pe lume li se pare că PANICA a devenit pandemică şi au intrat în panică. Aşa a fost descoperit vaccinul antipanică – numit în limba noastră a tuturor – “I DON’T CARE”. Rezultatele sunt uluitoare. Imunitate aproape totală. Căpeteniile responsabile cu pârghiiile financiare sunt oprite să mai vorbească de criza economică şi vaccinaţii chicotesc la discursurile lor. Propovăduitorii de armaghedon, apocalipsă şi sfârşit de lume sunt persiflaţi ca circarii. Dacă pe undeva, cu câte cineva s-ar mai bănui ceva panică molipsitoare, se măreşte doza administrată până la anestezie generală, căci panica trebuie eradicată. Din păcate, istoric acest vaccin nu a fost testat şi se dovedeşte un dezastru. El nu vindecă. Tâmpeşte. Mariuana. Vaccinatul nu râde, nu plânge, zâmbeşte. Nu-l întreba de ce.
Mă mai duc şi eu la biserică, dar nu întâlnesc pe nimeni intrat în panică de vreo profeţie ce stă să se împlinească, de vreo avertizare prea luată în serios, nici chiar printre propovăduitori şi nu spun că ar trebui să se întâmple panică, dar o seriozitate ar mai putea avea loc. Vaccinarea lucrează. E un fel de transă. Una se citeşte, se spune, – dacă se mai citeşte sau se mai spune – şi alta se trăieşte. De fapt nu slujba din altar cu mesajul ei este centrul, ci “potluck-ul”, numit “părtăşie frăţească”, organizat cu minuţiozitate în anexe antipanică. Cu orice enoriaş ai sta de vorbă e mai înţelept aplicativ decât călugărul Malachia şi n-are “halucinaţiile” acestuia despre papi şi mai ales despre ultimul că ar fi “ultimul”, deşi papii l-au luat în serios şi nu i-au socotit scrierile chiar elucubraţii, ci le-au păstrat prin sertare cu decenţă. Şi ca nu cumva să se uite cineva pe acoperişul Vaticanului să vadă că nu mai e loc pentru alt papă şi că acesta s-ar putea să fie ultimul, şi să intre în vreo panică de sfârşit de lume, responsabilii cu eradicarea panicii au găsit soluţia. Vor folosi spaţiile de printre papii care au fost, pentru expunerea papilor ce vor veni oricât de mulţi la număr, milenii întregi până la mileniul cel mare care nu scapă nici el miraculosului vaccin, adică ori “nu va fi” ori “ce dacă va fi” şi gata, s-a terminat cu panica. În virtual nu există panică. Simţul egalităţii deşarte înlocuieşte toate celelalte simţuri, chiar şi bunul simţ. Facebook. Adică nu spălatul, ci datul cu odicolon. Pe ambitusul de posibilităţi de întâmplări, eu vaccinatul, drogatul, nu mai pot face nici o diferenţă. Nici măcar între cea mai de jos şi cea mai de sus. Scara de la 1 la 10 este scoasă din folosinţă. Mi-e la fel orice nelafel. Vaccinaţi de panică, adică cloni, ne urcăm împreună şi deodată, cele peste şapte bilioane de peste tot, să zicem în vârful turnului din Dubai şi ne aruncăm în gol. Nu de spectacol. Nu de minunat extratereştrii. De panică nici atât. De nimic. Degeaba. Nu mai e nici condiţie, nici motivaţie, nici sens. De panică sigur am scăpat. Şi aşa o năpustire asupra călugărului Malachia, a cărui profeţie nu e nici măcar din Biblie şi că ultimul papă nu e italian cum a prevestit el – deşi este născut italian -, nu îşi ia nici ordinul “petrinilor” cum a prezis – deşi franciscanii sunt urmaşii direcţi ai petrinilor. Dar să nu facem scenarii nepotrivite şi nesigure. Să nu dăm călugărului autoritate scripturistică, dar să-l lăsăm sărmanul să doarmă liniştit în “colbul de cronici” cum ar zice Eminescu. Spun aceasta pentru că sub ochii noştri fatima ne dezvăluia, tot din biblioteca Vaticanului, că fetiţele portugheze, – tot personaje nebiblice -, vorbeau despre frângerea Rusiei înainte ca vreun politician sau filozof să se gândească sau să îndrăznească s-o facă.
Ca limbaj, n-am vorbit frumos, desigur, şi ar trebui să-mi cer iertare şi chiar îmi cer, dar fu o jeluire şi nu ceva de buhai sau de ouă roşii. M-am jeluit frăţeşte.
Panica este un intrus şi vaccinarea împotriva ei o catastrofă. Ea pur şi simplu nu trebuie să existe. Atâta timp cât Domnul Dumnezeu Creatorul a toţi şi a toate este în control, panica nu este de vreun sens. Numai vinovăţia stârneşte frica, panica. Omul credincios trece pe lângă sediul de poliţie, tribunal sau puşcărie, la fel de liniştit precum trece pe lângă şcoală, biserică sau orice altă locuinţă ca a sa. Niciodată n-o să vedem un credincios Domnului panicat. Nu pentru că a fost vaccinat cu “I DON’T CARE”, ci dimpotrivă, pentru o credinţă nestrămutată a umblării cu Domnul. Chiar dacă nu înţelege totul, el simte totul. Eradicarea panicii nu se face prin anestezie sau drogare, ci prin CONŞTIENTIZARE spre o atitudine optimă şi pozitivă în faţa realităţii.
Cât priveşte profeţiile biblice, ele vorbesc de la sinele şi nu se poate nici adăuga, nici scoate şi vaccinarea împotriva lor nu prinde. Este în planul lui Dumnezeu a sta fiecare faţă în faţă cu El pentru decizie de viaţă sau moarte veşnică, conştienţi în hotărâre, neameţiţi de vreo anestezie. Nici vorbă de panică, ci drept şi adevărat şi frumos pe baza unui DA sau NU în legătură cu CRUCIFICAREA Lui pentru SALVAREA noastră. Restul este detaliere, mai folositoare sau mai puţin folositoare.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 827, Ultimul acces: 2026-07-25 20:03:52

Timp total: 0.04s...

[1]:1