Finanţarea, fiscalizarea şi impozitarea bisericii. Răspuns Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, şi Arhiepiscopului Teodosie Tomitanul

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Finanţarea, fiscalizarea şi impozitarea bisericii. Răspuns Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, şi Arhiepiscopului Teodosie Tomitanul

[2013-04-19]

Preocupările exprimate în societatea românească tot mai apăsat în ultimii ani pentru privind fondurile publice alocate fără un cadru legal clar pentru culte cer o reglementare pentru care militez în plan politic.
De aceea, aşa cum am anunţat, voi depune în acest sens o iniţiativă legislativă inspirată din modele funcţionale în mai multe ţări europene cu democraţie consolidată. Am în vedere o legislaţie care să stabilească în mod corect şi transparent modul în care cultele îşi obţin finanţarea direct de la cetăţeni (fără a mai depinde intermediarul politic adesea interesat şi arbitrar în alocarea fondurilor publice către biserici), modul în care serviciile oferite de biserici în schimbul cărora se percep taxe sunt fiscalizate dar şi impozitate, alături desigur de bunurile comercializate sau proprietăţile deţinute.
Sunt convins că vom reuşi să ajungem la o lege făcută pe coordonatele pe care le propun în parlament, lege care să beneficieze de un larg suport, plecând de la un dialog deschis, raţional, dus într-un spirit de respect reciproc între politicieni, culte, ong-uri şi personalităţi publice care doresc să contribuie la un text final bine articulat, bazat pe argumente principiale inspirate din legislaţiile ţărilor europene dezvoltate unde aceste teme sunt bine reglementate.
Temerile exprimate până acum public faţă de propunerile mele seamănă mai degrabă cu teama de a înota a celor care un prim contact cu apa… Chiar dacă le apare unora ca un lucru „înspăimântător”, este posibil să deprindem treptat mişcările necesare pentru a face din România o ţară în care lucrurile să funcţioneze şi sub acest aspect într-un mod democratic şi în cadre legale riguroase şi juste. Nu este chiar atât de greu, iar ulterior sunt convins că ne vom simţi mândri de rezultatele efortului nostru.
Voi prezenta mai jos, pe scurt, liniile generale ale propunerii mele privind finanţarea cultelor. Dezbaterea este însă la început. Aştept observaţii din partea tuturor celor preocupaţi de aceste teme care pot contribui la realizarea unui text final foarte bine gândit şi care să acopere cât mai bine aspectele vizate. Voi reveni ulterior şi cu precizări privind fiscalizarea serviciilor bisericii şi impozitarea acestora, dar şi a bunurilor comercializate şi a proprietăţilor deţinute de către culte. Vom organiza şi la Parlament o dezbatere la care vor fi invitaţi cei vizaţi şi interesaţi de reglementările pe care le propun.
Demersul meu nu este îndreptat împotriva cultelor, aşa cum unii, printr-o neînţelegere şi fără a se informa, au considerat, ci tocmai este o propunere care ar sprijini cultele şi le-ar întări autonomia, garantându-le în acelaşi timp resursele necesare unei bune activităţi. Ceea ce propun se întemeiază şi pe ideea de cetăţenie şi pe responsabilităţile pe care ar trebui să ni le asumăm într-o societate. România trebuie să garanteze libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie pentru toţi cetăţenii, indiferent de opţiunile lor, într-un cadru general de neutralitate a instituţiilor şi de separare dintre stat şi biserică prin care sunt garantate atât drepturile fiecăruia cât şi neutralitatea necesară a instituţiilor publice.
CUM AR FUNCŢIONA SISTEMUL PE CARE ÎL PROPUN PRIVIND FINANŢAREA CULTELOR:
- Fiecare cetăţean va avea de completat în declaraţia de venit o rubrică prin care va putea direcţiona un anumit procentaj din impozitul pe venit către un cult, în cazul în care aparţine unei biserici, şi către asociaţii umaniste în cazul în care nu are o religie.
- Un model asemănător funcţionează deja pentru ong-uri, pentru care pot fi direcţionaţi 2% din impozitul pe venit. Propunerea mea nu interferează însă cu prevederea privind ong-urile, care va rămâne separată de procentajul alocat pentru culte.
- În România sunt cca 5.000.000 de contribuabili. Suma totală din impozitul pe venit care a putut fi direcţionată către ong-uri prin sistemul 2% a fost, în 2011, de 381.520.000 RON (aprox. 87 milioane EURO), conform Ministerului Finanţelor.
- Pentru culte ar putea fi direcţionat 2, sau 3 sau 4 % din impozitul pe venit, urmând ca acest procentaj să fie stabilit de către parlament, prin legea pe care o propun. Probabil, 3% ar reprezenta o sumă rezonabilă care ar putea să revină cultelor din impozitul pe venit, lucru care ar asigura finanţarea necesară pentru activitatea cultelor, plata salariilor clerului, construcţia şi renovarea unor lăcaşe de cult şi alte necesităţi. În eventualitatea stabilirii unui procentaj de 3%, cultele din ţara noastră ar putea beneficia de o sumă anuală de cca 570 de milioane RON care să le revină prin decizia directă a fiecărui cetăţean, nu prin hotărâri arbitrare sau interesate ale politicienilor.
- Modelul pe care îl propun nu introduce taxe suplimentare, ci se referă la un procentaj din impozitul pe venit pe care cetăţenii îl vor plăti oricum statului. Dar fiecare cetăţean va putea direcţiona către cultul său ori către asociaţii umaniste. În cazul celor care nu direcţionează către nimeni, sumele respective, rămase nedirecţionate, vor merge oricum la buget şi vor putea fi repartizate de către stat, proporţional, cultelor.
AVANTAJE PENTRU CULTE:
- Prin introducerea unui astfel de sistem de finanţare a cultelor, care funcţionează în mai multe ţări europene, bisericile ar beneficia de sume stabile, predictibile şi destul de consistente. Sumele ar veni direct de la cetăţeni, fiind eliminat intermediarul politic.
- Un astfel de sistem ar întări autonomia cultelor, întrucât sumele de bani care ajung la acestea nu ar mai depinde arbitrariul deciziilor politice din parlament sau de la nivelul autorităţilor locale. În anul 2009, inclusiv prin amendamente depuse în parlament la bugetul de stat, au fost finanţate pentru a fi construite sau renovate 2313 lăcaşe de cult. În 2010, peste 1400 de lăcaşe de cult au primit finanţare. În 2013, Parlamentul a respins însă, în bloc, toate cele câteva mii de amendamente privind construcţii sau renovări ale unor lăcaşe de cult. În conjuncturi diferite, au fost luate decizii politice diferite. Sistemul propus introduce o stabilitate privind finanţarea cultelor.
AVANTAJE PENTRU DEMOCRAŢIE ŞI FONDURI PUBLICE:
- Reglementarea în domeniu ar pune limite cheltuirii discreţionare a banului public.
- În ceea ce priveşte finanţarea cultelor, prin această reformă, ar fi eliminat intermediarul politic care poate aloca fonduri din interes electoral, lucru care afectează democraţia şi sănătatea mediului politic din ţara noastră.
- Nu există în acest moment o legislaţie privind finanţarea cultelor. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede că finanţarea se poate face şi de către stat la cererea cultelor şi în funcţie de nevoile reale, ceea ce pune totul într-un arbitrariu care generează cheltuieli din fonduri publice fără nici un fel de limite clare:
Art. 10, alin. (6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant, si cu nevoile reale.
DEZAVANTAJE PENTRU ACEI POLITICIENI CARE FOLOSESC SENTIMENTUL RELIGIOS AL OAMENILOR PENTRU A OBŢINE VOTURI:
- ar pierde o unealtă electorală care a fost utilizată pe scară destul de largă în ultimii 23 de ani.
- ar fi presaţi să îşi construiască discursul public şi activitatea politică în jurul unor valori democratice şi civice, fără a mai apela la populismul de ordin religios.
Răspuns Mitropolitului Ardealului, Laurenţiu Streza, şi Arhiepiscopului Teodosie Tomitanul
Cu tot respectul pentru cei doi înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, nu pot să nu remarc, cu surprindere, faptul că au luat în discuţie nu doar temele pe care le-am propus spre dezbatere publică, ci şi persoana mea, în termeni cel puţin „nepotriviţi”.
Astfel, Arhiepiscopul Teodosie Tomitanul a făcut o declaraţie pe care o citez aici:“Doamne fereşte! Numai la asta nu ne aşteptam. Dacă face asemenea propunere, înseamnă că este un om cu gândire confuză, bolnavă. Nu se explică altfel. Nu ai cum să gândeşti aşa ceva, dacă trăieşti în normalitate şi priveşti lucrurile într-o fire a lor. Eu am spus că este de compătimit. Omul acesta are nevoie de psiholog. După psiholog trebuie să urmeze duhovnicul. (…)”
Iar Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a declarat că propunerea mea privind finanţarea bisericii a fost făcută de către o persoană care “nu a intrat niciodată într-o biserică”.
Aşa cum am spus, faţă de astfel de declaraţii, fie din partea unor politicieni, fie din partea unor reprezentanţi ai clerului sau din orice altă direcţie ar veni, eu întorc, creştineşte, şi celălalt obraz.
Îmi doresc un dialog bazat pe argumente, un dialog onest, un dialog în care să dăm dovadă de respect reciproc şi să nu facem referiri de ordin personal unii la alţii. Propunerile mele au un solid fundament etic şi democratic şi sunt inspirate de reglementări similare cu ale multor state europene spre care românii privesc, de regulă, cu respect şi admiraţie, mulţi dintre ei dorindu-şi să trăiască în astfel de societăţi care au reguli juste şi respectate, în care demnitatea umană a fiecăruia este recunoscută, în care confruntările sunt de regulă în jurul unor idei şi nu formulate prin referiri sau atacuri la persoană. România ar face un salt important din punctul de vedere al calităţii democraţiei şi al gradului de respectare a drepturilor omului dacă s-ar da curs propunerilor mele.
Eu am manifestat respect faţă de libertatea fiecăruia de alegere şi respect faţă de culte. Atunci când am ocazia să vizitez ţări străine, intru cu deosebită plăcere atât în muzee, cât şi în catedrale şi biserici… Le-am vizitat cu emoţie şi încântare, atât în ţară cât şi în străinătate iar aceste experienţe înseamnă foarte mult pentru mine. Le consider repere de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul cultural, istoric şi spiritual al umanităţii.
Catedrala Sagrada Familia din Barcelona este un astfel de exemplu, sau catedrala din Genova în care se află un obuz britanic neexplodat din cel de-al doilea război mondial, catedrala Sf. Ştefan din Budapesta, Notre Dame din Paris, Frauenkische din Dresda reconstruită recent după distrugerea ei în februarie 1945 şi multe altele, m-au emoţionat şi impresionat profund. În România am fost fascinat, printre altele, de biserica uluitoare de la Densuş şi încă îmi amintesc de albastrul aparte al mănăstirii Voroneţ pe care am vizitat-o în copilărie.
Aşadar, haideţi să revenim la un dialog purtat cu deschidere, înţelegere şi blândeţe şi să ne ascultăm mai întâi unii pe alţii înainte de a reacţiona în vreun fel… Valorile morale ale religiilor, ca şi cele umaniste, împreună cu principiile democratice ale societăţii deschise reprezintă o bază solidă pentru a face din România o ţară în care fiecare cetăţean să îşi poată valorifica potenţialul şi să îşi poată exercita liber drepturile în respectul drepturilor celorlalţi…
PS: Vă invit să comentaţi acest editorial într-un spirit de respect reciproc, în care să primeze argumentul şi nu atacul la persoană…
Remus Cernea
Deputat
Partidul Verde

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 808, Ultimul acces: 2026-07-24 13:49:24

Timp total: 0.03s...

[]:1