© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Laicul creștin nu este imoral sau ateu[2013-04-19]de Eugen TănăsescuPapa Francisc trage clopotele pentru secular-umaniști. Ultima declarație a fost un duș rece pentru lumea creștină secularizată. Pur și simplu, el a reiterat un adevăr spiritual, spulberând iluziile ateilor care se folosesc de laicizare în sensul indiferentismului religios sau ateismului. Afirmația lui a fost scurtă și la obiect Laicii trebuie să își asume responsabilitatea de creștini. Ea face parte dintr-o luare de poziție la adresa indiferentismului și formalismului religios, mascate sub pasivitatea creștină. Însă afirmația zguduie din temelii greșeala fundamentală de a socoti laicatul o trambulină pentru separația Bisericii de Stat. Spuneam și altă dată că Statul laic nu este un Stat ateu. Din nefericire, ateii militanți se folosesc adeseori în lupta lor contra prezenței Bisericii în spațiul public de acest argument Statul este laic. Sună a ateism sau indiferentism religios. Uneori, mai rafinat, se spune neutru religios. Adică pasiv exact la ce se referă Papa. Căci, în acest domeniu, neutru pur nu există. În realitate, termenul laic desemnează doar separația între cler și popor, poporul fiind laic (din grecescul laos = popor). Laicul este un creștin care nu aparține clerului, dar care aparține și el lui Hristos. Deviația a apărut în lumea occidentală, urmare a viziunii eronate că Biserica înseamnă numai cler. În realitate, Biserica este alcătuită din cler și popor. Clerul fără popor nu face nici cât o ceapa degerată. Poporul fără cler este, practic, o oaie rătăcită. Logica aceasta se poate aplica la fel de bine și Statului. Ce este, în fond Statul? Termenul desemnează fie o țară (Statul România) fie aparatul administrativ al unei țări (Statul român). Dar acest aparat este ales, democratic, de către popor, motiv pentru care trebuie să asculte de voința poporului. Astfel, Statul este laic pentru că aparține laos-ului, adică poporului. Eroarea apare la susținerea teoriei că Statul trebuie să fie neutru din punct de vedere religios. Este adevărat, nu suntem într-un stat teocratic, ci democratic. Dar dacă poporul, ca și reprezentanții Statului, sunt majoritari (covârșitor) creștini, asta însemană că Statul nu trebuie să țină cont de morala creștină? Își poate permite Statul să ia decizii împotriva moralei poporului majoritar? De aceea, recentele discuții despre legalizarea unor imoralități ar trebui înțelese doar ca încercări de manipulare și convingere a opiniei publice, destul de pasivă în privința trăirii creștinismului. Ori, când creștinismul devine formal, imoralitatea devine virtute, găinăria devine vedetă și chiar slujitorii bisericești devin niște funcționari, care stau cu un ochi la slănină (bani) și altul la făină (colaci). Prin urmare, doar cei ce se autoexclud din viețuirea creștină (ateii sau indiferenții religios) sunt în stare să spună că Biserica aparține numai clerului, iar Statul este laic. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 797, Ultimul acces: 2026-07-21 10:05:34
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
