EDUCATIA SEXUALA IN SCOLILE DIN ROMANIA

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

EDUCATIA SEXUALA IN SCOLILE DIN ROMANIA

[2013-05-16]

Ocazional citim in presa despre diverse initiative de promovare a educatiei sexuale la copiii nostri in scoli. In alte tari acest subiect se preda de multi ani, dar noi inca nu l-am discutat. Cind educatia sexuala a fost initiata in tarile occidentale se anticipa ca ea va sconta rezultate pozitive. Dupa zeci de ani de educatie sexuala in tari ca Marea Britanie ori SUA rezultatele sunt de loc pozitive. Tinerii au devenit saturati de informatiile despre aspectele fizice ale relatiilor sexuale, si spun ca astfel de cursuri ii lasa rece si complet ignoranti privind relationarea intre sexe, formarea de relatii de prietenie, relatii romantice, ori de intemeiere a unei familii. In Marea Britanie sondajele de opinie facute la tinerii adolescenti reflecta o nemultumire in crestere fata de educatia sexuala. Adolescentii sunt mai mult interesati in a stabili si mentine relatii de afectiune si prietenie de lunga durata, un lucru pe care educatia sexuala nu il poate da.

La nivel international EU si ONU promoveaza si ele educatia sexuala, afirmind un drept al tinerilor la autonomie sexuala si dreptul de a fi informati privind sexualitatea. Dar peste tot unde educatia sexuala este predata, atit la nivel national cit si international, exista conflicte intre doua scoli de gandire. Una pune emfaza pe educatia sexuala comprehensiva (“comprehensive sexuality education”), iar alta pe abstinenta (“abstience only sexuality education”). Conflictele intre aceste scoli de gandire sunt serioase, fiecare grup acuzindu-l pe celalalt de promovarea unei ideologii sexuale rupte de realitate. Abstinenta, zic unii, nu impiedica sarcinile nedorite, iar educatia sexuala comprehensiva, zic ceilalti, nu impiedica transmiterea bolilor sexuale nici sarcinile nedorite.

Cine are dreptate? Noi credem ca abstinenta e valoarea cea mai potrivita pentru adolescenti. La conferinta anuala AFR tinuta pe 27 aprilie subiectul educatiei sexuale in scolile din Romania a fost discutat de dna Olimpia Popa (AFR Tulcea). Publicam prezentarea ei.

Conferinţa Naţională a Alianţei Familiilor din România
27 aprilie 2013

Ma voi referi la câteva probleme pe care vreau să le aduc în atenţia dumneavoastră.

1-Perspectiva educaţiei sexuale în şcoli- ca disciplină obligatorie
Desfăşor în şcoli, de câtiva ani, “Campania Vreau să Aflu”, un program de informare destinat elevilor de la clasa a VIII-a până la a XII-a. Programul promovează castitatea premaritală şi fidelitatea conjugală şi îi informează pe tineri despre ce înseamnă avortul şi care sunt consecinţele lui. In majoritate covârşitoare elevii consideră că acest program le deschide ochii într-o manieră directă asupra unor lucruri despre care nu au, din alte surse, informaţii oneste.

Pentru a evalua impactul informaţiilor asupra tinerilor, am aplicat un chestionar unui eşantion de 100 de elevi de cl a VIII- a, înainte de primul modul şi după ultimul modul al programului. Am constatat că înainte de primul modul, 56% dintre ei considerau că “relaţiile intime reprezintă un aspect firesc al vieţii omului înainte de căsătorie”. După ultimul modul numărul lor a scăzut la 15%, iar numărul celor care considerau că trebuie “să capete oarecare experienţă încă din adolescenţă” a scăzut la 5%.

Inainte de primul modul 36% dintre tineri considerau castitatea “ceva ridicol şi demodat”. După ultimul modul, numărul celor care aveau această părere a scăzut la 4%. Numărul celor care ar fi ales avortul în cazul unei sarcini nedorite a scăzut de la 56% la 10%. Deci, impactul există. El este mai mare la clasele a VIII-a decât la clasele liceale, dar este semnificativ şi acolo.

In ultimul timp, tot mai multe voci, ale unor specialişti, cer introducerea educaţiei sexuale în şcoală. Este evident faptul că educaţia sexuală care se limitează la aspecte tehnice şi la indicaţii despre folosirea metodelor contraceptive nu va forma tineri responsabili. Adolescentul libertin va fi adultul infidel de mai târziu. Acesta este tipul de educaţie sexuală pe care îl recomandă mulţi medici şi psihologi, care îşi afirmă şi disponibilitatea pentru a ţine orele respective în şcoli. Spre ex: d-na dr. Mischianu de la Spitalul Colentina, consideră că educaţia sexuală este necesară începând din clasa a VI-a şi că ea trebuie să includă şi informaţii despre diferitele orientări sexuale. Dr.Gabriel Diaconu, psihiatru la Centrul „MindCare”, mereu prezent în presă şi la televiziuni, deplânge „indisponibilitatea educatorilor de a acomoda mintea umană cu astfel de lucruri”, consideră că “pornografia are un efect de reducere a anxietăţii” şi crede că, citez: “sexul virtual este benefic deoarece a degajat foarte mult situaţia”. Mă întreb cu îngrijorare dacă Ministerul Educaţiei va aproba un astfel de conţinut al educaţiei sexuale în şcoală, recomandat de astfel de specialişti, foarte insistenţi în a-şi oferi serviciile.

Unele programe derulate în şcoli, sub masca educaţiei pentru sănătate, promovează de fapt sexul ocazional. Un exemplu este Proiectul EVRICA, al Fundaţiei Tineri pentru Tineri derulat în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi finanţat de Comisia Europeană. Programele din cadrul acestui prioect (de ex: ”Indrăzneşte să fii mare”, “Iubeşte cu cap” şi altele) nu au nici o componentă morală. Vara trecută peste 50.000 de tineri au primit prezervative pe litoral deoarece pentru Proiectul EVRICA, comportamentul responsabil înseamnă doar folosirea acestui obiect. Din păcate, acest prioect este unul de foarte mare anvergură, implică sute de voluntari care au format şi au informat în acest spirit peste 10.000 de tineri până în prezent. Este evident că în mintea elevilor se pot creea mari şi grave confuzii prin participarea la programe care le dau informaţii complet diferite, precum Campania Vreau să Aflu şi EVRICA.

Este timpul ca Ministerul Educaţiei să afle că există şi o altă abordare decât cea furnizată de EVRICA, abordare foarte bine argumentată. Stim că există o experienţă relevantă la nivelul unei ţări întregi : Uganda a redus procentul celor infectaţi cu HIV de la 18% la 5%, printr-o campanie naţională anti-SIDA începută în 1980, campanie bazată pe apel la abstinenţă premaritală şi fidelitate conjugală, adică ceea ce face şi Campania Vreau să Aflu. In momentul în care a renunţat la această strategie şi a recurs la distribuirea de prezervative, după cum prevedeau programele internaţionale anti-SIDA în care Uganda a fost inclusă, numărul de cazuri a crescut din nou, în doar câţiva ani, până la nivelul anterior primei campanii.

Este de menţionat şi faptul că Proiectul EVRICA subminează valorile familiei şi induce o atitudine negativă faţă de procreaţie prin conţinutul manualului Educaţie pentru viaţa de familie. In conditiile unei natalităţi aşa de scăzute, în condiţiile în care poporul român îşi refuză şansa la perpetuare, acest manual prezintă perspectiva de a avea un copil ca pe o îngrădire a libertăţii tinerii familii. In lecţia “Dacă aş avea un copil” nu este vorba despre bucuria pe care copilul respectiv ar aduce-o în familie, ci despre toate plăcerile la care părinţii lui ar trebui să renunţe. In lecţia despre “cât te costă să fii părinte”, există liste de cheltuieli pe care le implică apariţia copilului, nu pentru a pregăti tinerii în mod practic pentru acest eveniment, ci dintr-o perspectivă care descurajează ideea de a deveni părinte, pentru că acest lucru implică multe renunţări şi cheltuieli. In plus, subminarea familiei se produce şi prin prezentarea efectelor secundare ale pilulei contraceptive ca fiind cu totul neglijabile, precum şi prin informatii parţiale, ori neadevăruri despre ceea ce înseamnă avortul.

Am putea prezenta Ministerului Educaţiei alternative la Proiectul EVRICA, cu atât mai mult cu cât UE nu are competenţa de a propune politici privind educaţia sexuală în ţările membre, iar Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii garantează părinţilor dreptul de a asigura educaţia copiilor lor „în conformitate cu convingerile lor filozofice, religioase şi pedagogice”. Stabilirea politicilor naţionale privind educaţia sexuală intră, deci, în competenţa statelor membre.

2- Aspecte demografice

O altă problemă este următoarea: am auzit opinii conform cărora aspectele demografice nu trebuie să ne intereseze pe noi. Personal sunt de altă părere. Este dureros când, neavând urmaşi, dispare o familie. Este şi mai dureros când dispare un popor, pentru că el dispare cu tot ceea ce ar fi putut să adauge valoros la patrimonial cultural, la zestrea spirituală a omenirii. Pentru că suntem nu numai creştini, ci şi patrioţi, cred că trebuie să ne intereseze şi aspectele demografice. Insistenţa în primul rând pe problema demografică ar putea provoca, într-adevăr, un curent de opinie defavorabil în rândul populaţiei, dar am întalnit multe persoane care, deşi erau indiferente la aspectele duhovniceşti, deveneau atente şi interesate când le prezentam perspectiva unei ţări depopulate, în care copiii lor nu vor putea gasi de lucru şi vor plati taxe uriaşe. Mulţi oameni nu văd implicaţiile declinului demografic, dar asta nu înseamnă că problema nu-i interesează dacă li se deschid ochii asupra ei. Eu cred ca putem atinge şi acest aspect pentru că, dacă este prezentat în termeni care să nu trimită la decretul ceauşist, el trezeşte interesul şi poate contribui la responsabilizarea populaţiei. Este necesar să precizăm că nu dorim forme de control al populaţiei de către autorităţi, ci considerăm că informarea corectă şi completă a femeii despre copilul pe care îl poartă şi despre avort este esenţială şi poate determina decizia ei.

Cred, deci, că problema demografică este şi problema noastră şi trebuie să devină şi problema statului, care trebuie să dezvolte planuri de acţiune prin care să protejeze viaţa de la concepţie şi să consolideze familia tradiţională înainte ca urmările iernii demografice să devină ireversibile.Ungaria şi alte câteva state au luat recent astfel de măsuri, fără teama de eventuale reacţii dezaprobatoare din partea Europei. Este timpul ca şi România să facă acest lucru.

3- Proiectul de lege pentru consilierea femeii înainte de avort

Cred că Proiectul de lege pentru consilierea femeii înainte de avort trebuie regândit şi repus în discuţie. Cred, de asemenea, că ar fi utilă consultarea organizţiilor provita pentru reformularea acestui proiect înainte de repunerea sa în dezbatere pentru că, uneori, lucrurile nu sunt ce par a fi. Iată spre exemplu: după Marşul pentru Viaţă, dna deputat PNL de Oradea, Florica Cherecheş a făcut în Parlament o declaraţie politică pentru care îi mulţumim. După prezentarea situaţiei avorturilor în România, doamna deputat a arătat că avortul este utilizat ca şi metodă contraceptivă în România, cauza fiind lipsa educaţiei. Cu totul de bună credinţă, nu am nici o îndoială, d-na deputat citează apoi datele unui studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice în august 2012, studiu conform căruia “49% dintre femeile fertile din România declară că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii”. Trebuie menţionat faptul că Institutul pentru Politici Publice a fost unul dintre cei mai virulenţi oponenţi ai Proiectului de lege pentru consilierea femeii, afirmând că iniţiatorii legii sacrifică dreptul femeilorde a face ce vor cu corpul lor şi că, prin prezentarea embrionului ca fiinţă umană căreia i se va lua viaţa, vor pune asupra femeii o presiune emoţională pe care o calificau drept "nejustificată". Genul de educaţie susţinut de Institutul respectiv este planningul familial, prin promovarea contraceptivelor fără informarea completă şi corectă a femeii despre efectele secundare şi prin minimalizarea acestor efecte, ca strategie de marketing. Noi considerăm că informarea corectă este esenţială şi că ea poate face diferenţa. Apreciem faptul că d-na deputat susţine includerea în programa şcolară a Educaţiei pentru Sănătate, dar dacă acest lucru va fi benefic, ori dimpotrivă, va depinde conţinutul disciplinei, de perspectiva din care se va face această educaţie.

4- Adopţii; orfelinate

Ultima chestiune la care vreau să mă refer este următoarea: soluţia pe care noi o recomandăm femeilor cu o sarcină nedorită este adopţia. Sunt câteva aspecte legate de adopţie în care este nevoie urgentă de intervenţia statului: atunci când li se recomandă adopţia ca alternativă la avort, unele femei refuză ideea de la bun început. Ele ştiu că adopţia unui copil în România este un proces lung şi anevoios. Stiu, de asemenea, că sunt mii de copiii în toată ţara abandonaţi în spitale imediat după naştere, copii care nicinu sunt raportaţi de către spitale direcţiilor de asistenţă socială. Spre exemplu, numai într-un spital din Iaşi erau (în octombrie anul trecut) 57 de copii abandonaţi, cu vârste între o lună şi 2 ani. Multe dintre femeile pe care ne străduim să le convingem să-şi dea copilul spre adopţie ştiu că aceşti copii (dacă nu sunt adoptaţi la vârste foarte mici) ajung în orfelinate, de unde sunt daţi afară când împlinesc 18 ani, fără adăpost, fără loc de muncă şi cu perspectiva unui viitor infracţional, pentru că viaţa în stradă înseamnă luptă pentru supravieţuire prin orice mijloace. Aceste femei afirmă că-şi iubesc mai mult copilul alegând avortul, decât născându-l pentru o viaţă chinuită şi plină de abuzuri. Ce le putem spune acestor femei pentru ca adopţia să poată fi considerată de ele, fără rezerve, o alternativă acceptabilă?

Noua lege a adopţiei trebuia să simplifice procesul, dar numărul copiilor adoptaţi a scăzut la jumătate. In februarie erau declaraţi adoptabili doar 300 de copii din cei peste 61.000 aflaţi în grija statului. Conform statisticilor, românii preferă să adopte copii cu vârste între zero şi trei ani, dar procedura durează aşa de mult încât mulţi depăşesc această vârstă..

Noul proiect al legii adopţiilor, dezbătut recent la Senat, prevede şi posibilitatea adopţiilor internaţionale. Stim că sunt tot mai multe ţări în care aşa zisele familii de homosexuali au dreptul să adopte copii. Noua lege trebuie să conţină prevederea conform căreia copiii români nu pot fi adoptaţi de astfel de cupluri.

Oricât de dureros ar fi, trebuie să admitem faptul că există şi mulţi copiii pe care nu doreşte nimeni să-i adopte. Peste 65% dintre orfanii din România au peste 7 ani şi sunt greu adoptabili din diferite motive. Statul trebuie să poată preciza cât mai curând ce şanse de integrare socială asigură tinerilor din orfelinate, care au împlinit 18 ani şi nu au unde să se ducă. Nu putem nega faptul că ei există şi că ajunşi în stradă ei vor fi sursa altor probleme sociale majore. O soluţie ar putea fi investiţia statului în aşezăminte după modelul celui de la Valea Plopului, unde tinerii se pot integra în comunităţi săteşti şi unde pot munci. Vă mulţumesc.

MEMORIU CATRE MINISTERUL EDUCATIEI PRIVIND EDUCATIA SEXUALA IN ROMANIA
Pe 8 mai un grup de 80 de organizatii neguvernamentale si personalitati proeminente din Romania, printre ele Federatia Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania si AFR, au lansat un Memoriu catre Ministerul Educatiei Nationale din Romania privind educatia sexuala in scolile din Romania. Va recomandam sa-l cititi cu mare atentie. E un material cit se poate de serios care merita sa fie cunoscut de fiecare parinte preocupat de morala si cresterea copiilor lui. Redam o parte din Memoriu urmind ca cei interesati sa-l cititi in intregime aici: http://www.provitabucuresti.ro/docs/lobby/MEdu-EdSex.pdf

miercuri, 8 mai 2013

CĂTRE MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE DOMNULUI MINISTRU, REMUS PRICOPIE: MEMORIU privind „EDUCAŢIA SEXUALĂ” ÎN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI

I. Proiectul „Sexul vs. Barza” - model nefast de abordare a sexualităţii, în contextul posibilei introduceri a educaţiei pentru sănătate ca materie obligatorie în şcoli

Domnule Ministru, Organizaţiile semnatare au luat act de lansarea proiectului „SEXUL vs BARZA”, autointitulat „prima platformă de educaţie sexuală în format video pentru adolescenţi” din România. Proiectul a fost lansat pe 23 aprilie la Palatul Parlamentului[1]. Analizând materialele - puse la dispoziţia liberă a copiilor prin reţeaua „Biblionet” - am ajuns la concluzia că „modelul educaţional” prezentat promovează promiscuitatea sexuală şi homosexualitatea, încurajează pornografia şi libertinajul, susţine lipsa de implicaţii morale ale actului intim, neagă consecinţele avortului şi se îndreaptă contra autorităţii parentale. Viziunea sa „educativă” se reduce, în esenţă, la obişnuirea copiilor cu modelul sexualităţii deschise şi cu metodele contraceptive, este vulgarizantă, hedonistă, anti familie şi susceptibilă de producerea unor adânci distorsiuni şi traume emoţionale şi psihice la nivelul personalităţii elevilor de gimnaziu şi liceu.

Precizând faptul că filmul prin care se promovează proiectul conţine imagini explicite, vă prezentăm câteva pasaje din „lecţiile” de sexualitate. Mai departe, copiilor li se sugerează(deloc subtil) să vizioneze filme porngrafice - dacă n-au făcut-o deja. Iată, mai departe, cum sunt consiliate elevele de liceu, de către aceiaşi „experţi”, explicându-li-se că avortul este un lucru la îndemâna oricui, pentru care nu trebuie să dea socoteală nimănui şi, contrar evidenţelor, că este lipsit de orice consecinţe. Desigur, a păstra o sarcină devine ultima opţiune pentru o adolescentă însărcinată.

Proiectul „Sexul vs. barza” este susţinut de asociaţii precum „Accept” (a homosexualilor din România), „Front” (feminism radical), European Center for Public Initiatives (grup de lobby pro-avort/pro-homosexualitate) - organizaţii cu o componentă programatică îndreptată contra familiei tradiţionale, nucleare; de business-ul (reţeaua de clinici) de avorturi „Marie Stopes” şi de Colegiul Bilingv „George Coşbuc” (unde există o „platforma LGBT” prin care se promovează făţiş homosexualitatea, găzduind inclusiv „parade gay”). De asemenea, programul naţional „Biblionet” sprijină „SEXUL vs BARZA”, anunţând promovarea platformei în peste 2.000 de biblioteci publice din România.

II. Experienţa Marii Britanii în domeniul „educaţiei sexuale” şi eşecul acesteia

Trebuie să avem în vedere că mai multe state occidentale, care au introdus orele de educaţie sexuală încă din anii ‘70, nu au, în prezent, o situaţie exemplară la capitolul sănătatea sexuală a adolescenţilor sau în ce priveşte rata sarcinilor la adolescente. Exemplul cel mai evident este Marea Britanie. Şcolile din această ţară includ, de peste 30 de ani, din ce în ce mai mult lecţii explicite despre sex, pe care le oferă grupelor de vârstă din ce în ce mai mică. În ultimii 10 ani, astfel de ore au fost predate chiar la ciclul primar. Aceste programe nu numai că nu au inversat tendinţa, ci au contribuit la sexualizarea tinerilor într-un mod periculos şi la adoptarea unor comportamente de risc. În momentul de faţă, Marea Britanie se confruntă cu o situaţie care a scăpat de sub control: bolile cu transmitere sexuală la tinerii de 16-24 de ani sunt în creştere, rata sarcinilor la adolescenteeste cea mai mare din Europa occidentală (în ciuda faptului că 80% din femeile britanice între 15 şi 45 de ani folosesc contraceptive), iar sexualizarea copiilor este o realitate, debutul vieţii sexuale la vârste foarte mici fiind o modă.

Rezultatele au fost dezastruoase. Potrivit studiului amintit, proiectul a condus la o ratăsarcinilor la adolescente de 3,5 ori mai mare în grupul-ţintă, faţă de grupul luat pentru comparaţie. În faţa acestor concluzii, cercetătorii au recomandat ca asemenea programe să nu se mai folosească, cu excepţia cazurilor în care ele sunt parte a unui proiect de cercetare. Studii recente, oferite de profesorul David Paton (Universitatea Nottingham) confirmă că accesul la contraceptive şi avort al tinerilor din Marea Britanie nu a îmbunătăţit rezultatele, ci dimpotrivă, le-aînrăutăţit. Menţionăm că alternativa de încurajare a abstinenţei în rândul tinerilor a fost întâmpinată cu ostilitate atât în cercurile oficiale, cât şi în cele semi-oficiale. Situaţia nu este mai bună şi, în orice caz, departe de a fi rezolvată, în ceea ce priveşte rata sarcinilor la adolescente nici în alte ţări occidentale, cu toate că acolo aceste ore au fost introduse din anii ˘70-˘80. Astfel, în SUA, rata sarcinilor la adolescente este de 93,0 la 1000 de tinere de 15-19 ani, în Marea Britanie - de 62,6 la 1000, în Canada - de 42,7 la 1000, în Belgia - de 15,1 la 1000. Aşadar, nu există dovezi temeinice despre eficienţa lecţiilor de educaţie sexuală de la vârste mici. De ce ar trebui să implementăm noi programe care s-au dovedit a fi ineficiente în alte ţări?

III. Rolul părinţilor în „educaţia sexuală”

În ultimii ani, părinţi din România sunt „bombardaţi” cu mesaje din partea mass-media despre necesitatea introducerii „educaţiei sexuale” obligatorii în şcoli. Totuşi, problema este de o mare sensibilitate şi, din câte se pare, părinţii sunt cei mai în măsură să le ofere propriilor lor copii informaţii despre chestiunile sexuale, aşa cum vom arăta mai jos. Şcolile pot acorda sprijin, însă doar familia poate aprecia când un copil este gata să primească asemenea informaţii. Părinţii sau tutorii trebuie, deci, să aibă posibilitatea să intervină pentru a-şi susţine valorile culturale, morale şi religioase.

Din aceasta perspectivă, o altă problemă a programelor de tipul „Sexul vs. Barza” este atacul la libertatea religioasă a familiilor şi la drepturile părinţilor, al căror rol în educaţie, din câte înţelegem, îl ignoră complet noul proiect. Dacă o viziune extremistă cum este cea a organizaţiilor de tip „Accept” sau „Front” va fi oficializată prin curicula şcolară a unei materii obligatorii, părinţii se vor vedea privaţi de drepul la educarea copiilor corespunzător propriului sistem de valori, în contextul conferit de Constituţia României şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Revenind la exemplul Marii Britanii ca studiu de caz, „centrul de greutate” al greşelilor făcute de guvern se află în practicarea acestei „educaţii” cu copiii prin excluderea părinţilor. Răspunsul strict medical la sexualitatea adolescenţilor, oferit de şcoli, a dus la reducerea şi mai mult a controlului, şi aşa slab, pe care părinţii ar fi putut să-l exercite asupra copiilor lor.

În ultima vreme, tot mai mulţi părinţi şi organizaţii de părinţi din Marea Britanie sunt îngrijoraţi de perspectivele pe care le oferă orele de „educaţie sexuală” şi cer retragerea copiilor de la astfel de ore, deoarece îşi dau seama că rezolvarea problemelor sexuale ale copiilor lor nu mai depinde ei, ci de instituţii guvernamentale sau neguvernamentale. Ei susţin că abordarea pe care se bazează astfel de ore marginalizează căsătoria şi angajamentul de lungă durată şi sugerează o atitudine de tip „fă ce vrei” cu referire la relaţiile sexuale. Potrivit ştirilor din mass-media britanică, tot mai mulţi părinţi se pronunţă împotriva educaţiei sexuale în şcoli sau pentru retragerea copiilor de la aceste ore.

În urmă cu doar câteva zile, în Marea Britanie a izbucnit un nou scandal între părinţi şi oficiali. Un manual-ghid de „educaţie sexuală”, realizat de organizaţii cu aprobarea guvernului, recomandă profesorilor să predea elevilor despre „virtuţile educative” ale pornografiei, mai exact, să le explice acestora cum să privească filmele pornografice care pot fi „utile” şi „o resursă educativă foarte diversă”. Vârsta de la care copiii pot beneficia de pe urma pornografiei este 5 ani, se afirmă în respectivul ghid. De asemenea, profesorii sunt instructaţi să explice copiilor că filmele pornografice sunt realizate de actori şi de aceea „sunt nerealiste”, explicaţie pe care o găsim şi în proiectul românesc „Sexul vs. Barza”.

IV. Pozitia şi propunerile organizaţiilor non-guvernamentale creştine faţă de „educaţia sexuală” în şcoli

Domnule Ministru: Orice program de educaţie sexuală care nu aşează intimitatea sexuală într-un context moral clar şi se concentrează în special pe oferirea de contracepţie va duce, inevitabil, la încurajarea relaţiilor sexuale precoce. Sfaturile despre cum să te angajezi „fără risc” într-o activitate sexuală, cuplate cu prevederi de facilitare a ei, transmit mesajul că activitatea în sine este acceptabilă. Un studiu britanic a arătat că 45,5% din băieţi au recunoscut că, atunci când li s-au oferit primele lecţii de educaţie sexuală, au simţit nevoia de a experimenta. Luând în calcul faptul că majoritatea băieţilor intervievaţi (77%) primiseră educaţie sexuală până la vârsta de 12 ani, concluzia este îngrijorătoare.

Semnatari: Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România; Alianta Familiilor din România; Asociata Provita Media; Asociatia Home Schooling România; Asociatia Dascălilor din România; Societatea Ortodoxă a Femeilor Române, Filiala Iaşi; Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”; Asociatia Medicilor Catolici - filiala Bucuresti; Asociatia Familia si Viata (Roman)

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 851, Ultimul acces: 2026-07-25 19:24:36

Timp total: 0.04s...

[]:1