Să nu ne temem să ne apropiem de Inima lui Isus, care ne iartă întotdeauna[2013-06-09]Papa Francisc s-a rugat și în această duminică, 9 iunie 2013, antifonul marian Angelus, alături de miile de pelerini veniți în Piața San Pietro. În cuvintele adresate credincioșilor înainte să înceapă rugăciunea, Sfântul Părinte a vorbit despre milostivirea Domnului nostru Isus Cristos, amintind atenția acordată de Biserică în luna iunie Preasfintei Inimi a lui Isus. Redăm în continuare traducerea alocuțiunii Papei dinaintea rugăciunii.Iubiți frați și surori! Luna iunie este în mod tradițional dedicată Preasfintei Inimi a lui Isus, cea mai înaltă expresie a iubirii divine. Vinerea aceasta am celebrat de fapt Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, sărbătoarea care dă tonul întregii luni. Pietatea populară prețuiește în mod deosebit simbolurile, iar Inima lui Isus este cel mai înalt simbol al milostivirii lui Dumnezeu - dar nu este un simbol imaginar, ci un simbol real, care reprezintă centrul, izvorul din care țâșnește mântuirea întregii omeniri. În Evanghelii găsim mai multe referințe la Inima lui Isus. De exemplu în pasajul unde Cristos spune: "Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă. Luați asupra voastră jugul meu și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima" (Matei 11,28-29). Apoi este povestea cheie a morții lui Cristos, după evanghelistul Ioan. Acest evanghelist de fapt dă mărturie despre ce a văzut pe Calvar: cum un soldat, când Isus era deja mort, a străpuns coasta Sa cu o suliță, iar de acolo a curs sânge și apă (cf. Ioan 19,33-34). Ioan recunoștea în acel semn, aparent întâmplător, plinătatea profețiilor: din inima lui Isus, Mielul jertfit pe Cruce, curge iertarea și viața pentru toți oamenii. Milostivirea lui Isus nu este însă doar un sentiment: într-adevăr, este o forță care dă viață, care înalță oamenii! Evanghelia acestei duminici ne spune aceasta prin episodul cu văduva din Nain (Luca 7,11-17). Isus, cu discipolii Săi, tocmai a ajuns în Nain, un sat din Galileea, în chiar momentul în care aveau loc funeraliile unui tânăr, singurul fiu al unei văduve. Privirea lui Isus se fixează imediat asupra mamei înlăcrimate. Evanghelistul Luca spune: "Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea" (v. 13). Această "milă" - compasiune - este iubirea pe care Dumnezeu o are pentru om, este milostivirea, adică atitudinea lui Dumnezeu în contact cu mizeria umană, cu sărăcia noastră, cu suferințele noastre, cu neliniștile noastre. Termenul biblic "compasiune" amintește de experiența maternă: o mamă, de fapt, simte în ea însăși o reacție atunci când copiii ei suferă. În acest fel ne iubește Dumnezeu, ne spune Scriptura. Și care este rodul acestei iubiri? Este viața! Isus îi spune văduvei din Nain: "Nu plânge!", iar apoi îl cheamă pe tânărul mort, care se trezește ca și cum ar fi fost adormit (cf. vv. 13-15). Milostivirea lui Dumnezeu dăruiește viață omului, îl ridică din moarte. Domnul ne privește mereu cu milă, ne așteaptă mereu cu milă. Să nu ne fie teamă să ne apropiem de El, căci are o Inimă milostivă! Dacă îi arătăm rănile noastre interioare, păcatele noastre, El ne iartă. Este milostivirea pură! Să nu uităm niciodată aceasta: El este milostivirea pură! Să mergem deci la Isus! Acum să ne îndreptăm spre Fecioara Maria: Inima ei imaculată - o inimă de mamă - a împărtășit pe deplin mila lui Dumnezeu, în special în momentul patimii și morții lui Isus. Fie ca Maria să ne ajute să fim blânzi, umili și milostivi cu semenii noștri. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 833, Ultimul acces: 2026-07-26 23:33:54
|
Timp total: 0.05s...
[]:1