© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Acceptarea viziunii creștine despre căsătorie a fost mereu dificilă[2013-11-08]Cardinalul Peter Erdö, Arhiepiscop de Budapesta și relator general al Adunării Generale extraordinare programate pentru octombrie 2014, vorbește deschis despre următorul Sinod al Episcopilor despre familie, al cărui document pregătitor l-a prezentat în Vatican. Punct de plecare îl constituie viziunea lui asupra Europei, al cărei "portret de familie" prezintă elemente contrastante, dar în același timp stimulante, cum este acea cunoscută "diferență" dintre teorie și practică, în materie de căsătorie, pe care istoria Bisericii o cunoaște bine, încă din timpuri îndepărtate. Vă oferim interviul exclusiv acordat de Cardinal, care este și președinte al Consiliului Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE), agenției SIR, apărut în traducere pe ITRC.ro.- Noutatea cea mai răsunătoare a următorului Sinod despre familie este consultarea amplă? - Da și nu. Da, în sensul că astăzi avem la dispoziție multiple canale de comunicare, între care Internetul; nu, deoarece consultarea formală este făcută de Episcopi: de fapt, ei sunt cei care vor să se informeze cu privire la experiențele pastorale în desfășurare și cu privire la atitudinile problematice care pot să vină de la "baza" comunității catolice. Consultarea amplă care se intenționează să se realizeze grație chestionarului conținut în documentul pregătitor, cu alte cuvinte, nu este un sondaj de opinie internațional și nici o investigație statistică asupra societății civile, chiar dacă desigur datele statistice ne pot ajuta să schițăm un cadru al situației generale. - Cele 38 de întrebări despre "starea" familiei au creat deja o așteptare, nu numai pe frontul catolic ci și pe versantul secular. Nu există riscul ca, în acest ultim domeniu, așteptările să poată fi dezamăgite? - Riscul există, desigur. De fapt, așteptările pot să fie motivate de preocupări nefondate, de motive cu caracter socio-politic sau de presiuni de diferite feluri care provin dintr-o parte a opiniei publice necatolice. Glasurile care circulă despre tematici determinate provin de la unele categorii ale ei, dar nu fac parte din consultarea formală: revine Secretariatului Sinodului să elaboreze o sinteză a răspunsurilor oficiale care vor veni din Diecezele din toată lumea, pe baza căreia va fi elaborat, probabil în luna mai, instrumentum laboris al Sinodului. - Cum ați fotografia situația familiei în Europa? - Există procese în societate care merg în direcții opuse: pe de o parte, este evident că presiunea asupra familiei este mare, și din motive de emigrație și de tip economic. În Europa orientală, milioane de familii sunt în stare de urgență pentru că unul dintre membri este plecat pentru a munci în străinătate și se întoarce rar în țara sa, cu consecințe destul de grave. Este după aceea fenomenul noilor generații care părăsesc propria țară de origine: în unele țări din Uniunea Europeană, acest lucru generează îngrijorări pentru dezvoltarea socială și politică. În afară de aceasta, trebuie înregistrate tentativele de schimbare a legislației din diferite state în materie de familie, ca în Europa centro-orientală, datorită presiunilor culturale care vin din exterior. Pe de altă parte, nu lipsesc semnale pozitive, cum ar fi conștientizarea importanței familiei și la nivel civil, cu înmulțirea măsurilor pentru a o sprijini și a o susține. În cadrul multor comunități catolice se nasc comunități compuse din familii și la nivel parohial: în Ungaria, majoritatea parohiilor sunt conduse de o comunitate de familii care poartă povara unei mari părți a vieții parohiale și se ajută reciproc. - Și familiile tinere? - Sunt cele mai defavorizate, fie de dificultatea de a găsi un loc de muncă și o locuință, fie în dorința de a-și forma o familie. Astăzi, prezența copiilor este unul dintre motivele imediate de sărăcie pentru o familie: astfel, mulți tineri ajung să viseze o familie mai mare decât aceea pe care o formează după aceea. Desigur, condițiile variază în funcție de contextul în care se trăiește și de calitatea mai mult sau mai puțin înaltă a serviciilor la care se poate avea acces: în Ungaria, media de copii este de 1,3 pe femeie, dar în comunitățile ungare care trăiesc la Bruxelles a găsi o familie cu patru copii este foarte frecvent... - Cupluri de facto, uniuni între persoane de același sex, divorțați recăsătoriți: acestea sunt câteva "provocări" la adresa familiei asupra cărora se oprește documentul pregătitor al Sinodului. De unde trebuie început? - Înainte de problema divorțaților recăsătoriți, fenomenul cel mai masiv în termeni de frecvență este cel al cuplurilor care trăiesc cu o anumită stabilitate fără a fi încheiat nici o căsătorie civilă, nici o căsătorie religioasă: în multe țări europene constituie majoritatea absolută. Motivul? Nu vor să se angajeze prea mult. 80% dintre tinerii care cer să celebreze căsătoria trăiesc deja împreună de câțiva ani. Faptul că cer căsătoria este semn că, poate inconștient, au o concepție despre căsătorie apropiată de cea creștină. - Se poate porni de aici pentru a "re-evangheliza" căsătoria? - Nu trebuie să ne lăsăm impresionați prea mult: în aproape toate epocile istoriei a existat o diferență însemnată între nivelul de acceptare teoretică a căsătoriei și acceptarea în practică, lucru care este ceva foarte diferit. Deja Georges Duby vorbea despre o luptă pluriseculară pentru a face să fie acceptată căsătoria creștină printre franci, în Evul Mediu târziu. Și dacă ne gândim la Biserica post-tridentină, vedem că în registrul parohial al Botezurilor în diferite sate copiii ilegitimi erau majoritatea. (Sursa: vedeți aici) Sursa: www.InsideTheVatican.com Contor Accesări: 800, Ultimul acces: 2026-08-01 10:08:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
