Sărbătoarea Naşterii Domnului la Patriarhie - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Sărbătoarea Naşterii Domnului la Patriarhie

[2013-12-25]
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte în fiecare an la 25 decembrie Naşterea Domnului. În ziua acestui slăvit praznic, Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi care au venit să participe la această mare sărbătoare.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre însemnătatea sărbătorii Naşterii Domnului: „Deşi textul Evangheliei este relativ scurt el ne arată o mulţime de înţelesuri duhovniceşti ale Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos. În primul rând vedem pe cei de aproape, cei din neamul lui Iisus, care nu sunt suficient de sensibili, de primitori şi de darnici. Hristos Domnul nu găseşte un loc într-o casă, ci se naşte într-o peşteră care era şi adăpost pentru animale. Însă, Dumnezeu trimite de la distanţe mari oameni care priveau la stele şi care constantă la un moment dat că a apărut o stea minunată care nu se comportă ca şi celelalte stele, fiind semnul că undeva s-a născut un Împărat mare. Deci, vedem că regele Irod se teme de pruncul Iisus, pe când trei regi sau magi de la răsărit vin de la distanţe foarte mari şi aduc daruri”.
Darurile magilor sunt şi ele pline de semnificaţii duhovniceşti, a spus Patriarhul României, arătând că: „Aurul era simbolul casei regale, darului oferit împăratului. Tămâia se aduce lui Dumnezeu în templu atunci când oamenii se roagă. În templul din Ierusalim se aducea tămâie şi marele preot tămâia Sfânta Sfintelor o dată pe an, iar în celelalte zile era un altar al tămâierii şi preoţii de la templu aduceau tămâie ca semn de recunoştinţă şi de laudă îndreptată spre Dumnezeu. Smirna este un dar preţios, fiind formată din aromate şi se folosea şi la prepararea unor medicamente, dar mai ales pentru îmbălsămarea celui mort în aloe amestecată cu smirnă. Deci, aurul înseamnă că pruncul Iisus este un Împărat, tămâia că El este Dumnezeu şi Mare Preot sau Arhiereu, iar smirna arată că El va trecere prin moarte şi apoi va birui moartea prin Înviere. Aşadar, darurile simbolice pe care cei trei magi le aduc lui Iisus ne arată identitatea şi misiunea Lui ca Mântuitor al lumii, Împărat al veacurilor, care va întemeia o Împărăţie fără de sfârşit. De asemenea, aceste daruri pline de semnificaţii duhovniceşti arată cum oameni de departe, de alt neam, vin să cinstească pe pruncul Iisus”.
În continuare, Preafericirea Sa a arătat faptul că trei magi nu sunt evrei, ci sunt oameni de neamuri diferite lucru care are de asemenea o semnificaţie „şi anume că la Iisus vor veni popoarele care se vor închina Lui după cum s-au închinat cei trei magi, popoare care vor deveni creştine, care vor crede în Iisus Hristos şi vor dobândi mântuirea şi Împărăţia Cerurilor. Deci, magii de la depărtare arată ca o prefigurare a faptului că Iisus va fi Împărat duhovnicesc peste multe popoare şi va chema în Împărăţia Preasfintei Treimi o mulţime de neamuri diferite”.
Preafericitul Părinte Daniel a evidenţiat, de asemenea, semnificaţiile duhovniceşti ale locului naşterii Pruncului Iisus: „Hristos Domnul vine în lume nu într-o casă, ci se naşte într-o călătorie a mamei Sale. Maria şi Iosif au plecat din Nazaretul Galileei şi au venit la Betleem pentru că trebuiau să se înscrie la recensământul pe care l-a ordonat împăratul Romei, Augustus. Ei vin pentru că Iosif se trăgea din neamul lui David şi de aceea călătoresc spre Betleem. Această naştere a lui Iisus în timpul călătoriei Maicii Domnului la Betleem ne arată că El nu se naşte într-o casă a părinţilor, a mamei sale, ci este un străin şi călător. În scurt timp după naşterea Sa, Iosif şi Maria sunt înştiinţaţi că trebuie să fugă în Egipt deoarece Irod căuta să omoare pe acest prunc, după cum a şi ucis 14 000 de prunci crezând că printre ei se află şi pruncul Iisus. Deci, călător şi străin, Iisus vine în lumea aceasta neavând o casă a Sa şi astfel S-a născut în peşteră, sub pământ, ca într-o biserică de sub pământ, ca şi prefigurare a catacombelor în care creştinismul era persecutat pe când se năştea, ca religie nouă în Imperiul Roman. Pruncul Iisus S-a născut în peşteră ca într-o biserică de sub pământ ca să sfinţească pământul. A fost pus în iesle într-un loc mai sus, acolo unde animalele găseau hrana, pentru ca această iesle să devină un fel de altar al peşterii, iar El pâinea cea cerească, pâinea veşnică şi sfântă, care se dăruieşte oamenilor în Sfânta şi Dumnezeiasca Euharistie pentru viaţa veşnică a oamenilor muritori”.
„Oraşul Betleem înseamnă în limba ebraică casa pâinii. El se naşte ca pâine coborâtă din ceruri pentru a deveni hrană de mântuire pentru oameni. Prin faptul că este culcat în iesle sfinţeşte şi regnul vegetal, căci animalele care erau adăpostite în peşteră se hrăneau cu fân, dar şi regnul animal. De aceea, în colindele noastre se spune că animalele din peşteră, boul şi asinul, după profeţia lui Isaia, au încălzit pe Pruncul Iisus, au arătat un fel de ospitalitate mai mult decât oamenii din Betleem”, a mai spus Preafericirea Sa.
Naşterea Domnului este o sărbătoare a iubirii nesfârşite şi smerite a lui Dumnezeu faţă oameni
Preafericitul Părinte Daniel a arătat că Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o sărbătoare a iubirii nesfârşite şi smerite a lui Dumnezeu faţă oameni: „Prin ea înţelegem că Dumnezeul slavei, Care a făcut cerul şi pământul, are iubire neţărmurită şi smerită. El se naşte ca un copil în lume pentru că putem să primim sau să refuzăm un copil, să acordăm maximă atenţie sau să neglijăm cu totul. Dumnezeu nu forţează libertatea noastră. Smerenia Lui este spaţiul libertăţii noastre, spaţiul în care răspundem sau nu chemării Lui, Îl primim sau nu Îl primim, Îl iubim sau nu Îl iubim. Deci, această formă de smerenie a lui Dumnezeu, care începe cu naşterea Sa şi se arată în formă culminantă prin răstignirea Sa pe Cruce, ne arată că Dumnezeul Veşnic este iubire smerită şi atotputernică. Iubirea Sa este atotputernică pentru că poate iubi pe cei care sunt împotriva Lui şi smerită pentru că respectă libertatea fiecărui om de a-L primi sau de a-L refuza”.
Naşterea Domnului reprezintă o binecuvântare pentru familie
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai arătat că Naşterea Domnului reprezintă o binecuvântare pentru familie: „În Dumnezeu Copilul sau Pruncul Iisus din Betleem sunt binecuvântaţi toţi copiii. Nimeni nu poate să fie om dacă nu a fost copil şi nimeni nu poate să fie om deplin dacă nu iubeşte copiii. Iisus Hristos nu a avut copii, dar a avut fii duhovniceşti pe ucenicii Săi. Această iubire paternă faţă de toţi copiii este semnul maturităţii iubirii omului şi în mod deosebit copilul este rodul binecuvântării familiei. De aceea, deodată cu naşterea Pruncului Iisus se binecuvântează şi familia. El nu este născut din tată după trup. Iosif este doar tatăl lui adoptiv, pentru că zămislirea şi naşterea s-au făcut prin lucrarea Duhului Sfânt din Fecioara Maria. Nu era sănătos ca acest prunc să aibă numai mamă, ci trebuia să simtă şi iubirea de tată. De aceea, Iosif apare în faţa lumii ca şi când ar fi tatăl lui Iisus, ocrotitor şi păzitor. Prin aceasta se arată binecuvântarea pe Dumnezeu o dăruieşte familiei. Astăzi, familia creştină este foarte mult persecutată de o mentalitate consumistă, materialistă şi individualistă. Unii părinţi ar dori să aibă copii şi nu au, iar alţi părinţi pot să aibă şi nu îi primesc. Unele mame ucid pruncii înainte ca aceştia să se nască. Deci, sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos ne cheamă să acordăm cea mai mare atenţie copiilor şi familiilor cu copii ca binecuvântări nu doar pentru familie, ci pentru întreg poporul. Aşadar, pruncul Iisus este binecuvântare pentru întreaga omenire, dar în mod special pentru părinţi şi copii”.
La finalul cuvântului Său, Patriarhul României a adresat urări de sănătate tuturor celor care îşi celebrează onomastica.
În toate lăcaşurile de cult din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor a fost citită în prima zi de Crăciun Pastorala la Naşterea Domnului a Întâistătătorului Bisericii noastre, intitulată NAŞTEREA DOMNULUI. BUCURIA CERULUI ŞI A PĂMÂNTULUI.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1279, Ultimul acces: 2026-11-19 06:04:12