Uciderea pruncilor din Betleem: mit sau realitate istorică?[2013-12-29]Uciderea copiilor din Betleem şi din împrejurimi este un eveniment care este consemnat doar de Evanghelistul Matei, el neapărând în vreo altă consemnare istorică. Nici istoricul evreu din primul secol, Iosif Flavius nu înregistrează acest eveniment în vreuna dintre scrierile sale. Din această cauză, mulţi critici au negat caracterul istoric al acestei relatări biblice.Evanghelia după Matei consemnează evenimentul astfel: „Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt” (Matei 2, 16-18). Crimele lui Irod cel Mare Este adevărat că Iosif Flaviu nu înregistrează uciderea copiilor nevinovaţi din Betleem. Totuşi, el consemnează un număr mare de crime nemiloase săvârşite de către Irod, cu scopul de a-şi păstra tronul în siguranţă. Irod a fost încoronat „rege al iudeilor” de Senatul roman în anul 40 î.Hr., în Roma. Era, totuşi, un rege fără regat. La întoarcerea sa în Israel, el a primit o armată romană şi a putut să cucerească Ierusalimul. Prima sa poruncă a fost aceea de a-i elimina pe regii israeliţi din dinastia Hasmoneană, predecesori lui. Matatia Antigonus a fost executat cu ajutorul lui Marc Antoniu şi Irod a ucis 45 oameni de frunte ai partidului lui Antigonus în 37 î.Hr. El a dispus ca bătrânul Ioan Hyrcanus al II-lea să fie strangulat din cauza unui presupus complot pentru răsturnarea lui Irod în 30 î.Hr. Irod a continuat să elimine membrii familiei Hasmoneane. El l-a ucis pe cumnatul său, Aristobul, în vârstă de 18 ani, care, la momentul respectiv, era Marele Preot. El a fost înecat în 35 î.Hr. de către oamenii lui Irod în piscina din palatul de iarnă din Ierihon, deoarece Irod credea că romanii l-ar favoriza pe Aristobul ca domnitor al Iudeii în locul lui. El a dispus, de asemenea, ca soacra sa, Alexandra (mama soţiei sale, Mariamne) să fie executată în 28 î.Hr. El a ucis-o chiar şi pe cea de-a doua sa soţie, Mariamne, în 29 î.Hr. De asemenea, a dispus ca trei dintre fiii săi să fie ucişi. Primii doi, Alexandru şi Aristobul, fiii lui Mariamne, au fost strangulaţi în Sevastia (Samaria), în anul 7 î.Hr. şi îngropaţi la Alexandrium. Ultimul, cu doar cinci zile înainte de moartea lui Irod, a fost Antipater, care a fost îngropat fără ceremonie la Hyrcania Intensificarea crimelor în ultimii ani de viaţă Irod cel Mare a devenit de-a dreptul paranoic în ultimii săi patru ani de viaţă (8-4 î.Hr.). În anul 7 î.Hr., a dispus ca 300 de lideri militari să fie executaţi. Altă dată, a dispus ca o serie de farisei să fie executaţi în acelaşi an, după ce a aflat faptul că i-au prezis soţiei lui Pheroras (Pheroras a fost fratele mai mic al lui Irod şi tetrarh în Pereea) că, prin hotărârea lui Dumnezeu, tronul lui Irod va fi luat de la el şi de la urmaşii săi şi puterea regală îi va reveni ei şi lui Pheroras şi copiilor lor. Astfel de profeţii circulând în împărăţia lui, nu este de mirare Irod a vrut să-L omoare pe Iisus atunci când magii au dezvăluit că s-a născut noul „rege al iudeilor” (Matei 2:1-2). Toate aceste acte de cruzime ale regelui Irod cel Mare sunt consemnate de către Iosif Flavius în lucrarea sa, Antichităţi iudaice, cărţile 15-17. Macrobius (cca. 400 d. Hr.), unul dintre ultimii scriitori păgâni din Roma, în lucrarea sa,Saturnalia, a scris: „Când a auzit că Irod, împăratul iudeilor, a ordonat ca fiul său să fie ucis, ca parte a actului de ucidere băieţilor de până la doi ani, el (împăratul Augustus) a remarcat: Este mai bine să fii porcul lui Irod, decât fiul său”. Deşi afirmaţia este contestată, deoarece este posibil ca Macrobius să fi primit deformat unele dintre faptele sale istorice, dar el ne-ar putea da şi o referinţă cronologică. Dacă a făcut referire la moartea lui Antipater, în anul 4 î.Hr., sacrificarea pruncilor ar fi fost unul dintre ultimele, dacă nu chiar ultima crimă brutală a lui Irod, înainte de moarte. De asemenea, referinţa la uciderea copiilor arată faptul că aceasta era cunoscută în vremea lui Macrobius şi că nu era contestată de către popoarele păgâne. De ce nu a consemnat Iosif Flaviu uciderea pruncilor? Există câteva explicaţii posibile pentru faptul că Iosif Flaviu nu a consemnat evenimentul uciderii copiilor. În primul rând, el a scris la sfârşitul primului secol şi este posibil să nu fi cunoscut acest eveniment, care s-a petrecut cu aproape 100 de ani înainte. Mărturie pentru aceasta stau câteva întâmplări foarte importante, care nu au fost notate de Iosif. În al doilea rând, se pare că masacrul nu ar fi fost aşa de mare ca în înregistrările ulterioare din istoria Bisericii. Tradiţia bizantină plasează numărul copiilor la 14.000 iar tradiţia siriană spune că 64.000 de copii nevinovaţi au fost ucişi. Cu toate acestea, profesorul William F. Albright, şeful societăţii americane de arheologie din Ţara Sfântă, estimează că populaţia din Betleem, la momentul naşterii lui Iisus era de aproximativ 300 de persoane, plasând numărul copiilor mai mici de doi ani sub cel de 20. Având în vedere celelalte acte oribile ale lui Irod, un eveniment de o mică amploare ca acesta nu ar fi fost unul menit să fie remarcat. Aşadar, uciderea copiilor nevinovaţi este neatestată în consemnările laice, dar plauzibilitatea istorică a acestui eveniment este în concordanţă cu caracterul şi acţiunile lui Irod cel Mare. Pe lângă uciderea duşmanilor, el nu a avut mustrări de conştiinţă în uciderea membrilor familiei sale şi prietenilor. Irod nu s-ar fi gândit de două ori cu privire la uciderea câtorva copii dintr-un sat mic şi obscur la sud de Ierusalim, cu scopul de a-şi păstra tronul în siguranţă, chiar dacă acesta a fost unul dintre ultimele sale fapte mişeleşti pe care le-a comis înainte de a muri. Pe când Irod era pe moarte, cuprins de durere şi agonie oamenii lui Dumnezeu au fost de părere că Irod suferea aceste lucruri deoarece „Dumnezeu 1-a pedepsit pentru numeroasele sale nelegiuiri”(Antichităţi Iudaice, cartea 17). (Articol publicat pe doxologia.ro în data de 29 decembrie 2013, semnat de Ioan Lucian Radu) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1546, Ultimul acces: 2026-11-19 06:26:26
|
Timp total: 0.04s...
[]:1