Limuzinele sefilor BOR si patimile unui preot de la tara (Adevarul.ro)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,35s...

Ştiri şi Evenimente

Limuzinele şefilor BOR şi patimile unui preot de la ţară (Adevarul.ro)

[2015-01-07]

La întronizarea lui Ioachim Băcăuanul ca arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, şefii BOR au făcut o paradă de limuzine
Gerul Bobotezei este mult mai suportabil dintr-un Porche sau Mercedes, decât dintr-un Logan. Ştiu asta inclusiv mai marii BOR, care întâmpină vitregiile vremii în culcuşul moale al unui scaun de piele dintr-o maşină de lux.
Flacăra credinţei care dă, printre altele, măsura modestiei şi cumpătării creştineşti, nu mai este suficientă pentru încălzirea sufletului şefilor BOR. Modernitatea a pătruns şi în cadrul Bisericii, cel puţin la nivelul parcului auto: dublu climotronic, ABS, ESP, scaune încălzite cu masaj, bluetooth, DVD, senzori de parcare etc. Până la un punct comoditatea, chiar şi pentru oameni care declară că singura lor avere e credinţa în Dumnezeu, poate fi acceptată. Ce nu poate fi acceptată este obedienţa, luxul inutil şi ipocrizia celor care, din maşinile de lux, propovăduiesc cumpătarea, modestia şi o viaţă creştinească dedicată ajutorării aproapelui. Lucru demonstrat, dacă mai era cazul, de şefii BOR care şi-au expus, duminică, limuzinele la întronizarea lui Ioachim Băcăuanul ca arhiepiscop al Romanului şi Bacăului.
Rezultatele unui sondaj realizat de INSCOP Research, dat publicităţii anul trecut în octombrie, consemna că 62,4% dintre români au încredere în Biserică. Comparativ cu eurobarometrul realizat în urmă cu şapte ani, tot în octombrie, când încrederea în Biserică era de 77%, observăm că aproape 15% dintre români şi-au pierdut „credinţa“ în această instituţie. O scădere importantă, iar motivele sunt multe. Unul dintre ele poate fi şi cel al erodării încrederii în Biserică, în sânul ei, din cauza presiunilor tot mai mari puse pe miile de preoţi de la sate nevoiţi să susţină financiar cheltuielile şefilor. Nemulţumirile acestora, transmise enoriaşilor, rudelor sau amicilor, afectând imaginea de ansamblu a instituţiei.
Zilele trecute un preot, dintr-un sat uitat de Dumnezeu, din Oltenia, îmi destăinuia că pentru el munca de contabil a devenit mai importantă decât cea de păstor spiritual al comunităţii. „Plătesc facturi peste facturi, abonament la ziar, taxă la televiziune şi am normă la vânzarea lumânărilor. Biserica în care slujesc s-a transformat practic într-un SRL, unde bilanţul contabil e mai important decât orice. Toţi cer bani, iar noi trebuie să-i luam de la enoriaşi. Dacă te plângi ţi se spune că sunt o grămadă de preoţi care n-au parohie, aşa că mai bine taci. Plăteşti şi taci“, îmi dezvăluia părintele, a cărui identitate nu doresc să o fac publică, din motive lesne de înţeles. Tot de la el am aflat că întreţinerea (electricitate, lemnele sau gazele), reparaţiile bisericii sau alte cheltuieli ce ţin de funcţionarea parohiei sunt plătite din încasările pe care le realizează. „Mulţi oameni cred că banii pe care enoriaşii ni oferă atunci când venim cu Botezul prin sat, intră în buzunarul nostru. În noiembrie am plătit 700 de lei factura la gaze şi la curent. În decembrie, ianuarie şi februarie factura va fi dublă. Nu poţi să faci slujbă ţinând oamenii în frig. Majoritatea dintre ei sunt bătrâni şi bolnavi“, mi-a istorisit slujbaşul Domnului. Uneori, mi-a spus el, preoţii de la ţară sunt nevoiţi să scotă bani din buzunar pentru plata utilităţilor. Dacă au noroc, unii dintre ei îşi completează veniturile cu orele de religie din şcoli, acolo unde acestea mai funcţionează sau unde soţia sau copilul „domnului director“ nu a ocupat, deja, postul. „Oamenii din sat, tot mai bătrâni şi mai săraci, nu îşi pot plăti contribuţia anuală pentru biserică. Bani de la stat, Primărie sau de la Protoierie nu vezi cu anii, aşa că eşti nevoit să te descurci cum poţi. Pentru a face economie am vrut să sting becul de la stâlpul de iluminat montat în curtea bisericii, însă, au venit oamenii să mă roage să-l ţin aprins. E singurul de pe uliţă care mai luminează noaptea“, a mai spus, mâhnit, părintele.
Nu ştiu dacă situaţia prezentată mai sus este una răspândită la nivelul întregii ţări, însă, cred că ar prezenta interes dacă la realizarea unui nou sondaj s-ar studia, separat, care este gradul de încredere al preoţilor în conducerea BOR. Iar de la analiza acestui rezultat, Prea Fericitul Daniel să tragă o concluzie.
Autor: Daniel Gorgonaru

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1813, Ultimul acces: 2026-05-25 08:02:46

Timp total: 0,41s...

[]:1