© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Liturghie arhierească în biserica parohială din Tărian[2015-02-09]În Duminica a treizeci și patra după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor, 8 februarie 2015, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în vizită pastorală în parohia Tărian, Protopopiatul Oradea, fiind primit cu multă bucurie de comunitatea dreptmăritoare din localitate, după cum ne-a precizat Pr. Cristian Rus.Ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica parohială cu hramul Înălțarea Domnului, în sobor de preoți și diaconi. Localitatea Tărian, comuna Girișul de Criș, se află așezată în Câmpia de vest, pe malul stâng al Crișului Repede, la o distanță de 12 km de municipiul Oradea, în apropierea frontierei de stat cu țara vecină, Ungaria. Este atestată documentar în anul 1341, românii ortodocși de aici având o biserică de lemn în jurul căreia gravita viața liturgică și spirituală a comunității. Actuala biserică de zid a fost construită în perioada 1932-1939, în formă de navă, cu un turn clopotniță la intrare și alte două turnuri mai mici, îmbinând în mod armonios caracteristicile arhitecturale ale stilului romanic și bizantin, fiind târnosită, la 10 septembrie 1939, de către Episcopul Nicolae Popovici al Oradiei, preot paroh fiind la acea vreme Nicolae Ciuclea. Ierarhul a fost întâmpinat de copii și tineri îmbrăcați în frumoase straie populare bihorene, de soborul slujitor și dreptmăritorii creștini din Tărian. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de elevi și studenți teologi de la Liceul Ortodox Episcop Roman Ciorogariu din Oradea și de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Episcop Dr. Vasile Coman din Oradea. După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în care a reliefat principalele învățături duhovnicești ce se desprind din pilda Întoarcerii Fiului risipitor: Ne aflăm în cea de-a doua Duminică a Triodului, a călătoriei noastre duhovnicești spre marea, sfânta și luminata Înviere a Mântuitorului Iisus Hristos, darul cel mai de preț pe care Dumnezeu l-a făcut omului celui căzut în păcat, fiului Său cel risipitor, creat de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, împodobit cu multe daruri și așezat în grădina Raiului. A primit, însă, o poruncă pe care a călcat-o omul cel dintâi și femeia lui, Adam și Eva, și au fost izgoniți din Rai, ajungând în lumea aceasta în suferințe și în dureri, și ei și urmașii lor, înstrăinându-se de comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi, de legătura sfântă cu Dumnezeu. A ajuns Adam, deci, fiul cel risipitor. Dar Dumnezeu nu a rămas mut și surd și nepăsător la suferința și moartea celui pe care îl crease, a lui Adam, pentru că Dumnezeu este iubire, iubire desăvârșită, iar această iubire, față de omul cel căzut, înseamnă iertare, care duce la împăcare. Pentru ca să se petreacă, însă, iertarea, trebuia ca Dumnezeu-Tatăl să Îl trimită în lume pe Fiul Său Cel Unul-Născut din veci din Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Care, la plinirea vremii, vine în lume și Se face Fiul Omului, născându-Se din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca pe frații Săi în umanitate, ca pe Adam cel căzut să-l împace cu Tatăl. Vine El să Se jertfească pentru noi și să obțină de la Dumnezeu pentru noi, prin jertfa Sa, iertarea noastră, a fiilor risipitori, mulțimea urmașilor lui Adam, care greșim și păcătuim mult în viața pământească. Taina aceasta mare pe care a lucrat-o Dumnezeu pentru mântuirea noastră îi vizează pe toți fiii risipitori, pe toți cei care, în viața aceasta ne risipim darurile primite de la Dumnezeu și ne înstrăinăm de dragostea lui Dumnezeu față de noi, dar ne și răcim în dragostea noastră întreolaltă, în dragostea unora față de alții, cu care suntem datori. Și cu toții, măcar o dată în viață, suntem fii risipitori. Dumnezeu, însă, vrea să Se împace cu noi, vrea să ne ierte, dar pentru aceasta avem nevoie să ne venim în sine, în fire, să ne dăm seama că am greșit, și aici este lucrarea cea tainică a Duhului Sfânt, Care trezește în inimile noastre suspinele pocăinței. Nu întâmplător, în această a doua Duminică a Triodului Biserica a așezat preafrumoasa pericopă evanghelică a Întoarcerii Fiului risipitor, spre luare aminte, pentru a ne pregăti, așa cum se cuvine, pentru iertarea lui Dumnezeu pe care să o primim în inimile și în viețile noastre, ca să putem să ne bucurăm de taina Învierii Domnului Iisus Hristos, de sărbătoarea Sfintelor Paști, încă din lumea aceasta. Fără nici o îndoială, Evanghelia Întoarcerii Fiului risipitor este una dintre cele mai frumoase pericope evanghelice, în care ni se mărturisește, pe cât de simplu, dar în chip minunat, iubirea lui Dumnezeu. Ne învață Mântuitorul Iisus Hristos că Dumnezeu este iubire, că iubirea lui Dumnezeu este iertare, că iertarea lui Dumnezeu duce la împăcare, Dumnezeu poftindu-ne pe noi, cei care suntem chemați la pocăință, ca și chezășie a împăcării, la un mare ospăț ceresc și duhovnicesc. Vițelul cel gras junghiat la întoarcerea acasă a fiului risipitor, vițelul de jertfă este Însuși Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatul lumii. Pentru noi, creștinii, care după Taina Sfântului Botez, din nefericire, păcătuim și greșim față de Dumnezeu, față de semenii noștri, față de noi înșine, haina sufletului nostru cea albă și luminată pe care noi o primim la Sfântul Botez, se întunecă, prin păcate pe care le săvârșim pe parcursul vieții. Și atunci, prin lucrarea harului Duhului Sfânt se trezește în noi pocăința și primim duhul de pocăință, prin care ne dăm seama că am greșit și vrem să îndreptăm greșelile noastre. De aceea, avem nevoie de baia care să ne spele și să albească din nou haina frumoasă primită la botez, baia lacrimilor, care spală sufletele noastre de întinăciunea păcatului și care este Taina Sfintei Spovedanii sau a Mărturisirii, taină după care noi, descărcându-ne greșelile și păcatele la picioarele Tronului lui Dumnezeu, primim iertare și, apoi, ca semn al împăcării, suntem invitați la ospățul cel duhovnicesc, Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie, prin care ne împărtășim din Vițelul cel gras, din Mielul lui Dumnezeu jertfit pentru păcatele noastre, cu Trupul și Sângele Domnului Hristos Iisus. Sfânta Cuminecătură, împărtășirea noastră cu Preacuratele lui Hristos Taine, ale Domnului Hristos Cel mort pe Cruce pentru păcatele noastre, înseamnă împăcarea noastră cu Tatăl. Pentru ca să ajungem, deci, să ne împăcăm cu Tatăl nostru Cel din ceruri trebuie să coborâm în adâncul sufletelor noastre, în adâncul inimilor noastre, cu duh de pocăință. Aceasta este atmosfera pe care o creează Biserica și ne-o pune în vedere tuturor să ne-o însușim, să intrăm în ea și să ne adâncim în ea în perioada sfântă în care ne aflăm acum, pregătindu-ne pentru Sfântul și Marele Post. La Ectenia pentru cei adormiți din cadrul Sfintei Liturghii a fost pomenit și s-au înălțat rugăciuni pentru veșnica odihnă a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist al României, trecut la cele veșnice la 30 iulie 2007, la împlinirea unui veac de la nașterea sa. La finalul Sfintei Liturghii arhierești, Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului, a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului și a făcut o scurtă prezentare a istoriei parohiei Tărian, subliniind existența și dăinuirea peste veacuri a românilor ortodocși în această zonă din apropierea Oradiei, încă din cele mai vechi timpuri, localitatea fiind atestată documentar din secolul al XIV-lea. Ca un frumos arc peste timp, părintele protopop a arătat că, la întâmpinarea din această zi a Preasfințitului Părinte Sofronie al Oradiei, în fața bisericii parohiale, de către clerul și poporul dreptmăritor, a fost prezentată Sfânta Evanghelie, recent restaurată, ce a fost folosită la întâmpinarea vrednicului de pomenire Episcop Nicolae Popovici al Oradiei cu prilejul târnosirii bisericii din Tărian, din urmă cu peste 75 de ani. Părintele paroh Emanuel Trif a mulțumit, în cuvântul său, Preasfințitului Părinte Sofronie pentru prezența la Sfânta Liturghie, în mijlocul comunității dreptmăritoare din Tărian pe care, din încredințarea Chiriarhului, o păstorește de peste patru ani de zile, dar și bunilor credincioși pentru dragostea cu care l-au înconjurat de la începutul misiunii sale de păstor duhovnicesc în această parohie. În încheiere, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a felicitat pe părintele paroh pentru aleasa lucrarea ce o săvârșește, cu multă dăruire și dinamism, în mărturisirea credinței noastre strămoșești în această parohie, întru înnoirea vieții duhovnicești a credincioșilor și a lucrării administrativ-gospodărești. De asemenea, Preasfințitul Părinte Sofronie a făcut o frumoasă evocare a vieții și activității arhipăstorești pilduitoare a celui de-al cincilea Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, adormitul întru fericire Patriarh Teoctist Arăpașu, de la a cărui naștere s-au împlinit, în 7 februarie 2015, o sută de ani, amintind și de figura luminoasă a vrednicul de pomenire Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, trecut la cele veșnice în anul 2014, cei doi mari ierarhi ai Bisericii noastre aducându-și o contribuție esențială la formarea și devenirea întru arhiereu a Preasfinției Sale. Ierarhul a urat, tuturor, post ușor și binecuvântat, subliniind grija pe care fiecare creștin trebuie să o aibă, mai ales în perioada postului, pentru semenii aflați în suferințe, în boli și neputințe, pentru cei singuri și neajutorați. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 938, Ultimul acces: 2026-07-24 09:52:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
