Momente de sărbătoare la Mănăstirea Izbuc

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Momente de sărbătoare la Mănăstirea Izbuc

[2015-02-25]

În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a Lăsatului sec de brânză, 22 februarie 2015, străvechea vatră monahală a Izbucului din Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei a îmbrăcat haine de sărbătoare, obştea mănăstirii primind pe Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în paraclisul provizoriu, unde se oficiază sfintele slujbe şi rânduiala liturgică mănăstirească până la finalizarea lucrărilor de construcţie a noii biserici mari a mănăstirii, la aniversarea a 16 ani de la primirea cerescului dar al arhieriei, 21 februarie 1999, şi a 8 ani de la fericitul moment al întronizării în tronul episcopal al Oradiei, eveniment petrecut la 25 februarie 2007, a precizat Pr. Cristian Rus.
Spaţiul liturgic a fost plin de credincioşi, atât din Bihor, cât şi din alte judeţe, precum Bistriţa-Năsăud, care au venit să se înalţe sufleteşte şi să ia parte la Sfânta Liturghie, având marea binecuvântare de a se închina la racla în care se află părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Nectarie, dar şi ale altor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe.
În ajun, sâmbătă seara, cu binecuvântarea Chiriarhului locului, soborul de ieromonahi al sfintei mănăstiri a oficiat slujba Privegherii.
În cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti din ziua de 22 februarie 2015, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Matei, Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit o frumoasă predică în care a tâlcuit celor prezenţi semnificaţiile teologice şi duhovniceşti deosebit de bogate ale cuvintelor scripturistice, ce au adus în prim plan starea de pocăinţă şi de iertare şi comportamentul pe care fiecare creştin trebuie să îl aibă atunci când posteşte: „Ne aflăm în Duminica Lăsatului de sec pentru Sfântul şi Marele Post al Păresimilor, al celor patruzeci de zile mai dinainte de Pătimirile şi Învierea Domnului, ce va continua, apoi, cu Sfânta şi Marea Săptămână a Pătimirilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Duminica de astăzi, a Lăsatului sec de brânză este numită şi Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, şi se numeşte aşa pentru că, începând Sfântul şi Marele Post, ni se aduce aminte nouă tuturor că, atunci când Adam şi Eva erau în Rai au postit, până la căderea în păcat, când nu au mai ascultat de Dumnezeu, călcând porunca Sa, şi s-au exclus ei înşişi din comuniunea de dragoste cu Dumnezeu şi au ales să trăiască în afara Raiului. În copilăria umanităţii, în grădina paradisiacă, primii oameni au trăit în stare de post şi de comuniune sfântă cu Dumnezeu, până la căderea în păcat. Dumnezeu l-a creat pe om, l-a aşezat în mijlocul creaţiei i-a dat lui să guste din toată roada pomilor şi a câmpului, toate create de Dumnezeu şi bune foarte, oprindu-l doar să guste din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Deci, creaţia şi lumea întreagă era în pace şi în linişte.”
„Nu i-a aşezat Dumnezeu pe Adam şi pe femeia sa, Eva, în Rai, în altă stare decât aceea de a consuma, cu bucurie şi cu recunoştinţă, fructele şi roadele pe care grădina Paradisului le oferea, din darul lui Dumnezeu. Nu au fost aşezaţi acolo să vâneze animale, nici să crească animale şi să le jertfească, pentru că în starea cea dintâi a umanităţii nu se punea problema jertfei, nu se punea problema consumului de carne sau a alimentelor de natură animală. Nu erau puşi cei dintâi oameni să crească vite şi să le folosească laptele pentru a se hrăni, ci ei au trăit doar din ceea ce roada câmpului şi fructele pomilor le ofereau în dar, din partea lui Dumnezeu.”
„Astfel, în postul în care intrăm, suntem chemaţi să ne amintim de starea cea dintâi a oamenilor, până la căderea în păcat, de aceea, pentru că cei dintâi oameni în Paradis au postit, cu recunoştinţă, şi noi suntem chemaţi să postim patruzeci de zile, până la Florii, şi, apoi, în Sfânta şi Marea Săptămână a Pătimirilor Domnului Iisus Hristos. Sfântul şi Marele Post nu este doar un post în care postim de alimente, ci este un post al pocăinţei, cu un pronunţat caracter penitenţial, manifestat îndeosebi în slujbele Bisericii, în cadrul cărora suntem invitaţi, în permanenţă, la pocăinţă. O pocăinţă care trebuie să fie, însă, lăuntrică, aşa cum ne atrage atenţia pericopa evanghelică de astăzi, o adevărată lecţie de postire, ce ne arată cum trebuie să ne comportăm noi, toţi creştinii, atunci când postim, o lecţie pe care Dumnezeu, Marele Pedagog şi Dascăl al vieţii noastre ne-o prezintă ca să ne-o însuşim, pentru a putea culege roadele cele duhovniceşti, sfinte şi binecuvântate ale postului.”
„Şi începe lecţia despre post cu iertarea, duminica de astăzi fiind cunoscută şi sub numele de Duminica iertării. Îndeosebi la mănăstiri, în seara acestei zile, are loc o rânduială specială prin care, la sfârşitul slujbei, obştea întreagă, de la cel mai mare până la cel mai mic, îşi cere iertare, fiecare unul altuia, pentru toate greşelile, supărările şi neputinţele. Această rânduială, ce se respectă cu sfinţenie la mănăstiri, trebuie să o avem în vedere şi noi toţi, dar nu doar ca un simplu ritual, de cerere şi de primire a iertării, ci ca pe o stare lăuntrică pe care suntem chemaţi de Dumnezeu să o avem, pentru a putea beneficia de roadele postului. Postim nu doar pentru că cei dintâi oameni au postit, postim nu doar pentru că ne pregătim duhovniceşte pentru Sfânta Înviere, postim nu pentru sănătatea trupească, spre a elimina toxinele din organism, ci postim, în duh de pocăinţă, pentru că suntem păcătoşi şi greşiţi, pentru că avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, iertare ce vine doar dacă şi noi iertăm.”
„În rugăciunea „Tatăl nostru” spunem «şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri», iar Evanghelia de astăzi ne îndeamnă să iertăm aproapelui nostru, ca şi Tatăl Cel din ceruri să ne ierte pe noi, şi ne atrage atenţia Mântuitorul Iisus Hristos că «dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre». Şi nu este vorba de o iertare formală, din vârful buzelor, spunându-i omului care ne-a greşit «te iert», dar în inima noastră continuăm să îl urâm, să îl pizmuim, să gândim rău, şi chiar să-i facem rău, ci iertarea adevărată este atunci când l-ai iertat în inima ta pe fratele care ţi-a greşit, până la o asemenea măsură încât să te rogi pentru el şi să uiţi de răul ce ţi l-a făcut, oricâte amintiri amare ai avea şi oricât de multe cicatrice nevindecate ai purta în sufletul tău, de pe urma relelor pe care ţi le-a făcut fratele tău, începând cu cei din familie, cu colegii, cu vecinii, cu oamenii cu care te întâlneşti în cursul vieţii. Aşadar, iertarea nu este doar un simplu exerciţiu ascetic, ci este o lucrare mare, plină de responsabilitate şi sfântă, ce trebuie exersată zilnic, pentru că în fiecare zi apar împrejurări în care ni se face nedreptate, dar, de multe ori, şi noi suntem făcători de nedreptate.”
„Biserica ne învaţă, prin cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din pericopa evanghelică de astăzi, cum se cuvine să postim, nu smolindu-ne şi întunecându-ne feţele, şi nu arătând lumii că postim, ci starea de post să fie înlăuntrul nostru. Totodată, suntem învăţaţi ca, măcar acum, în perioada postului, dar aceasta ca un exerciţiu pentru întreagă viaţa noastră, să nu adunăm bogăţii materiale, lucruri trecătoare şi perisabile, foarte ispititoare, în special pentru cei tineri, pe care le mănâncă rugina şi pe care le caută hoţii, ci să ne îmbogăţim mai ales în Dumnezeu, prin rugăciune.”
„Aşadar, în timpul postului suntem invitaţi să postim, să ne abţinem de la păcate şi de la săvârşirea celor rele, să iertăm pe toţi cei care ne-au greşit, să ne rugăm şi, mai ales, să ajutăm, să facem milostenie, să facem bine, să împărţim din ce avem săracilor, celor neputincioşi, bolnavi şi singuri.”
„Toate aceste sfaturi date de Mântuitorul Iisus Hristos trebuie să le punem în lucrare în viaţa noastră de astăzi. Văzând atât de multe rele în lume, transmise pe toate căile, să încercăm să le punem stavilă, prin rugăciune şi, mai ales, să nu le lăsăm să intre în sufletele şi în inimile noastre. Altfel spus, să folosim televizorul pentru a urmări programele Televiziunii Trinitas a Patriarhiei Române, unde avem posibilitatea să urmărim sfintele slujbe, să vedem ştiri pozitive şi emisiuni prin care ne îmbogăţim spiritual şi cultural. Avem, apoi, Radioul Trinitas, unde ascultăm cuvântul Domnului şi unde ştirile sunt pozitive, nefiind transmise ştiri şi informaţii care înmulţesc ura şi răutatea din lume. Nu în ultimul rând, şi poate lucrul cel mai de preţ, să avem grijă de educaţia copiilor şi tinerilor noştri, să fim atenţi să nu crească în pofte nemăsurate, să nu crească cu setea de a avea, ci să-i învăţăm să fie cumpătaţi şi cuminţi, în dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.”
Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit şi despre importanţa, rostul şi rolul orei de religie în Şcoală, subliniind datoria creştinilor care au copii la şcoală de a-şi înscrie, printr-o cerere adresată unităţii de învăţământ de care aparţin, copiii la ora de Religie, arătând că nefrecventarea acesteia duce la înstrăinarea copiilor şi tinerilor noştri de valorile strămoşeşti ale neamului românesc: „Suntem chemaţi ca, în aceste zile, să ne apărăm, cu demnitate, valorile scumpe pe care le avem ca neam, între care este şi prezenţa orei de Religie în şcolile noastre, fără a urî pe nimeni, fără a judeca pe nimeni, dar a fi în stare de trezvie şi a nu ne lăsa batjocoriţi, rugându-ne ca Dumnezeu să îi îmblânzească pe toţi cei care vor răul şi, mai ales, căutând noi să facem bine, să înmulţim binele, să iertăm şi să ajutăm, spre a primi putere pentru a parcurge călătoria sfântă a Sfântului şi Marelui Post cu seninătate, cu bucurie duhovnicească şi cu mare spor şi mult folos în cele sufleteşti.”
În cadrul slujbei, s-au înălţat rugăciuni de mulţumire pentru toate darurile revărsate cu îmbelşugare asupra Preasfinţitului Părinte Sofronie şi a păstoriţilor săi, în cei opt ani de zile ce au trecut de la întronizarea Preasfinţiei Sale în tronul de Episcop al Oradiei, 25 februarie 2007, precum şi în cei 16 ani scurşi de la hirotonia întru arhiereu, petrecută în Catedrala Episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae” din Giula, Ungaria, la 21 februarie 1999, fiind pomeniţi toţi ierarhii care au participat la hirotonia Preasfinţiei Sale, atât cei care sunt în viaţă, cât şi cei care au trecut la cele veşnice.
La finalul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Preacucernicul Părinte Protoiereu Cristian Octavian Rus, consilier cultural şi relaţii mass-media la Centrul eparhial, a dat citire Ordinului circular al Chiriarhului Oradiei adresat clerului şi dreptmăritorilor creştini din Episcopia Oradiei, prin care Ierarhul a îndemnat părinteşte pe toţi părinţii şi reprezentanţii legali ai elevilor minori, să solicite, la nivelul unităţilor de învăţământ, participarea copiilor lor la ora de Religie, prin completarea cererii tip elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ce trebuie depusă la unităţile de învăţământ până în data de 6 martie 2015, subliniind că „toţi cei implicaţi în asigurarea educaţiei religioase (Familia, Şcoala, Parohia) trebuie să dea dovadă de maximă responsabilitate şi angajare, astfel încât valorile umane perene şi comportamentul paşnic, promovat prin ora de Religie, să nu fie afectate de potrivnicia celor care vor să îl înstrăineze pe om de Dumnezeu”. Textul Ordinului circular va fi citit, în toate bisericile parohiale şi mănăstireşti din cuprinsul Eparhiei Oradiei, şi în duminica următoare, prima duminică din Postul Mare, Duminica Ortodoxiei, 1 martie 2015.
Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul aşezămintelor monahale din Eparhia Oradiei şi stareţ al Mănăstirii Izbuc, a rostit un cuvânt omagial intitulat „Mulţumire şi recunoştinţă Preasfintei Treimi” din partea clerului, a vieţuitorilor sfintelor mănăstiri şi a întregii suflări dreptmăritoare din Bihor, în cadrul căruia a felicitat pe Preasfinţitul Părinte Sofronie pentru aniversarea împlinirii a 16 ani de la hirotonia întru arhiereu, aducând mulţumire Bunului Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Eparhiei Oradiei acum opt ani, în persoana Preasfinţitului Părinte Sofronie, arătând importanţa istorică a zilei de 25 februarie 2007 pentru Episcopia Oradiei.
La invitaţia Chiriarhului, Preacucernicul Părinte Protoiereu Cătălin Eugen Călinescu, consilier pentru patrimoniu şi construcţii bisericeşti la Centrul eparhial, a citit însemnarea pe care Preasfinţitul Părinte Sofronie a scris-o în Sfânta Evanghelie, în dimineaţa acestei zile, înainte de începerea Sfintei Liturghii, cu prilejul frumoaselor aniversări.
În cuvântul festiv rostit în încheiere, Preasfinţitul Părinte Sofronie a adus mulţumire Preasfintei Treimi, Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, şi tuturor Sfinţilor pentru darurile primite şi ajutorul dat pe parcursul celor 16 ani de arhierie şi a celor 8 ani de arhipăstorire în Episcopia Oradiei, o eparhie istorică, ce aniversează în acest an 320 de ani de la atestarea documentară, în Diploma Leopoldină de conferire a privilegiilor ilirice, de la 1695.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 747, Ultimul acces: 2026-07-25 07:10:07

Timp total: 0.05s...

[1]:1