© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Seară duhovnicească la Biserica Precupeții Vechi din Capitală[2015-02-25]În prima zi a Postului Mare, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, s-a întâlnit cu tinerii din cadrul Ligii Tineretului Creștin Ortodox Român - filiala Sector 2 Capitală. Cu acest prilej, ierarhul le-a vorbit despre călugării românii care s-au nevoit la Locurile Sfinte, informează "Ziarul Lumina".La Biserica Precupeții Vechi din Capitală, slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a fost citită prima parte a Canonului de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul, a fost săvârșită luni, 23 februarie, de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de slujitori din care au făcut parte părintele protoiereu Ioan Popescu de la Protopopiatul Sector 2 Capitală, părintele paroh Tudor Gheorghe de la Parohia Precupeții Vechi, precum și alți preoți și diaconi din cadrul protopopiatului. La slujbă au participat numeroși enoriași, dar și tineri care sunt înscriși în Liga Tineretului Creștin Ortodox Român - filiala Sector 2 Capitală. La sfârșitul Pavecerniței Mari, Preasfințitul Părinte Timotei a rostit un cuvânt de învățătură despre mari duhovnici români care s-au nevoit în Țara Sfântă. Ierarhul a spus că pustnicii români din Locurile Sfinte s-au nevoit într-un fel diferit față de cei din țară, pentru că viața lor a fost mult mai aspră și mai anevoioasă. Acești duhovnici L-au iubit foarte mult pe Dumnezeu și toată viața lor au lucrat pentru propria pocăință, dar și pentru pocăința altora. Cei care au fost în Țara Sfântă știu cât de grea este viața trăită acolo, unde cu greu crește firul de iarbă. Acolo, și astăzi, sihaștrii dacă ar vrea să petreacă în ținuturile pustii nu ar avea cu ce să se hrănească. Sihaștrii din Carpați, în trecute vremuri, se puteau hrăni cu bureți și cu poame uscate, dar acolo nici măcar atât nu găseau pustnicii. Iar mai ales în perioada Postului Mare, călugării plecau din marile mănăstiri pentru a se curăți pe ei înșiși, pentru a se ruga mai mult și pentru a fi mai aproape de Dumnezeu și luau cu ei în traistă câteva pâini atunci când treceau Iordanul. La sfârșitul perioadei postului, când se întorceau înainte de Duminica Floriilor în mănăstire, unii dintre ei aduceau jumătate sau chiar mai mult din pâinile pe care le luaseră la început, a spus Preasfinția Sa. Un model de sfințenie și de trăire duhovnicească de care trebuie să ne amintim la începutul postului este Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva. Cei care au posibilitatea să citească versurile pe care el le-a scris în această perioadă vor rămâne uimiți de cugetările sale adânci, de frumusețea viețuirii și de dragostea unui monah față de Dumnezeu, și veți înțelege cât de departe suntem noi față de o astfel de trăire cum a fost a Sfântului Ioan Iacob. De aceea, când a murit la începutul lunii august 1960, dacă oamenii nu erau de față pentru a-l conduce pe ultimul drum și a-l așeza în mormântul din peșteră, Dumnezeu a trimis mulți îngeri care înconjurau locul și, în semn văzut, un stol de păsări a apărut din senin, păsări pe care altădată sfântul le hrănea din fărâmiturile care îi rămâneau de la sărăcăcioasa masă pe care o avea, a spus Preasfințitul Timotei Prahoveanul. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 800, Ultimul acces: 2026-09-21 12:20:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
