© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Celebrare ecumenică de comemorare a deportării etnicilor germani în URSS[2015-03-03]În decursul a 35 de ani, din 1914 și până în 1949, în trei rânduri, zeci de mii de români de etnie germană, atât luterani evanghelici cât și romano-catolici, au fost arestați și deportați, socotiți "supuși străini" și chiar "inamici" ai țării datorită originilor lor etnice. Pentru comemorarea acestora, în dimineața zilei de duminică, 1 martie 2015, la biserica evanghelică luterană C.A. din București, a avut loc o celebrare ecumenică săvârșită împreună de pr. Andrei Pinte, parohul comunității evanghelice luterane din București, și pr. Ilie Niculae, responsabilul comunității catolice de limbă germană din cadrul Arhidiecezei Romano-Catolice de București, aflăm de pe Angelus.com.ro.La celebrare au fost prezenți dr. Daniel Zikeli, Episcop-vicar al Bisericii Evanghelice C.A.; IPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit romano-catolic de București; Mons. Baudouin Biajila Muankembe, consilier la Nunțiatura Apostolică din România, un reprezentant al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, un reprezentant al Arhiepiscopiei Armene din România, un reprezentant al Ambasadei Germaniei la București, un reprezentant al Forumului Democrat al Germanilor din România, numeroși credincioși din cele două comunități germane din capitală, evanghelică și catolică. La finalul celebrării a fost sfințită o placă comemorativă, pentru a cinsti amintirea etnicilor germani de confesiune evanghelică și romano-catolică victime ale celor două Războaie Mondiale și ale deportării în URSS din 1945. Pe placa comemorativă, pe care este stilizată o salcie plângătoare, simbol al biruinței vieții asupra morții, este gravat în limba germană textul: "Fericiți cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați. În memoria victimelor celor două Războaie Mondiale și ale deportărilor în Uniunea Sovietică. 1914-1918 / 1939-1945 / 1945-1949. Comunitățile germane evanghelică și catolică din București". Una dintre victimele arestării și deportării din cauza originilor etnice a fost și Fericitul Anton Durcovici, austriac prin naștere, arestat la 15 august 1916 la Giurgiu. Tot atunci au mai fost arestați de Guvernul României și deportați alți 20 de preoți din Arhidieceza Romano-Catolică de București, vinovați că aveau origine austriacă, germană ori maghiară și considerați, în consecință, dușmani ai țării. Despre această experiență, Anton Durcovici avea să relateze personal, după eliberarea din februarie 1918, într-o corespondență. Într-un studiu istoric, pr. Alois Moraru a făcut o sinteză a acestei relatări. "Potrivit mărturiei sale, se afla în ziua de duminică, 15 august 1916, la parohia Giurgiu. La sfârșitul solemnităților a dorit să se întoarcă la București, dar a fost împiedicat de poliția din Giurgiu, care l-a declarat reținut și i-a confiscat puținele lucruri pe care le avea asupra sa: bani, ceasul, ritualul și breviarul. A fost transportat, împreună cu alți 500 de străini, în satul Frățilești, județul Ialomița, fiind singurul preot din grupul respectiv. Acolo a petrecut ca internat o primă lună de zile dificilă, situația urmând să se schimbe numai după ce i-au fost restituite bunurile personale, banii și dreptul de a primi îmbrăcăminte de iarnă. A fost transferat ulterior într-un alt sat, al cărui nume nu-l cunoaștem, unde a stat până la 27 noiembrie 1916, când a fost deportat în Moldova." "A urmat un marș chinuitor, de peste 300 de km, pe jos, prin noroi și zăpadă, pe parcursul a circa trei săptămâni. Pe drum, grupului lui Durcovici i s-au alăturat opt frați din Congregația Frații Școlilor Creștine, precum și 11 surori din Congregația Surorile Neprihănitei Zămisliri". La începutul anului 1917, pr. Anton Durcovici a primit un fel de domiciliu forțat la Surorile Notre Dame de Sion, din Galați, unde s-a bucurat să poată celebra din nou Sacramentele și să acorde asistență spirituală surorilor și răniților din spitalul administrat de călugărițe. Ca și alți preoți, a fost eliberat în 1918, în urma unui schimb de prizonieri. Frigul, foamea, condițiile improprii, riscul de a fi deportați în Rusia ca prizonieri de război, depărtarea de familie și de cei dragi etc. nu i-au marcat pe acești preoți atât de mult cât i-au îndurerat acuzațiile nedrepte și atitudinea Guvernului Român care îi trata ca inamici ai țării în care copilăriseră, crescuseră, se formaseră și în care slujeau cu toată dăruirea. (Sursa: vedeți aici) Legături: Album foto Facebook Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 865, Ultimul acces: 2026-07-22 10:35:10
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
