A predica pentru Papa: un exerciţiu de smerenie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

A predica pentru Papa: un exerciţiu de smerenie

[2015-03-17]

Prima oară când preotul capucin Raniero Cantalamessa a urcat treptele la altarul papal din Bazilica San Pietro, a declarat el, "m-am simţit ca şi când m-aş fi urcat pe Muntele Everest". Acel moment intimidant de acum 35 de ani a însemnat îndeplinirea unui mandat încredinţat de Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, prin care i se cerea preotului capucin să predice înaintea Papei şi a credincioşilor în Vinerea Mare din 1980. În vârstă acum de 80 de ani, pr. Cantalamessa predică în continuare la Liturghia Pătimirii Domnului în Bazilică în fiecare an. Iar în calitatea oficială de "predicator al casei papale", de asemenea predică înaintea Papei şi a membrilor Curiei Romane în majoritatea vinerilor din Advent şi din Postul Mare în fiecare an.
Superiorii diferitor ordine religioase le-au predicat pe rând Pontifului şi colaboratorilor lui în Advent şi în Postul Mare până la mijlocul secolului al XVI-lea, când Papa Paul al IV-lea a numit primul predicator al casei papale; succesorii lui au procedat la fel, alegând întotdeauna pentru aceasta un preot călugăr. Papa Benedict al XIV-lea a decis în 1743 să fie mai exact, decretând că predicatorul casei papale trebuie să fie întotdeauna un călugăr capucin. Vara trecută, pr. Cantalamessa a declarat pentru o revistă catolică italiană că a rostit 280 de predici în Advent şi în Postul Mare pentru Curia Romană şi Papii Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc.
Fiecare meditaţie durând aproximativ 30 de minute, a calculat el, "sunt responsabil pentru faptul că am luat mai bine de 140 de ore din timpul preţios al ultimilor trei Papi". Într-un interviu pentru Catholic News Service, pr. Cantalamessa a declarat că în viaţa Papei şi a Curiei, "slujirea mea este foarte umilă" şi este limitată la nouă meditaţii sau predici pe an. "Neavând vreun alt rol decât a proclama cuvântul lui Dumnezeu, sunt liber să predic şi să dispar, ceea ce este în avantajul tuturor".
Deşi călătoreşte frecvent, predicând şi susţinând discursuri în special pentru grupuri carismatice, locul în care dispare de obicei este mănăstirea Sărmanelor Clarise Capucine din Cittaducale. El le ajută pe călugăriţele de acolo să îşi discearnă vocaţia nu doar de a fi călugăriţe de clauzură, ci şi de a-şi dedica o mare parte din timp în fiecare lună în rugăciune într-o izolare eremită. În liniştea mănăstirii, el se roagă şi îşi scrie predicile pentru Papa şi pentru călugăriţe, dar şi pentru credincioşii din oraş, pentru care slujeşte în zilele de duminică.
Cei trei Papi pentru care a predicat i-au dat libertatea de a alege temele pentru meditaţiile sale. "Încerc să înţeleg, inclusiv cu ajutorul rugăciunii, care sunt problemele, nevoile sau chiar harurile din Biserică în momentul prezent, şi să îmi aduc o mică contribuţie printr-o reflecţie spirituală". Pentru Postul Mare din 2015, după ce a văzut îmbrăţişarea dintre Papa Francisc şi Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol, în Ierusalim în primăvara trecută şi în Istanbul în luna noiembrie, pr. Cantalamessa a decis să se concentreze pe o direcţie actuală din ecumenism: a învăţa unii de la alţii.
În trecut, le-a spus el Papei şi Curiei în 6 martie, "relaţiile dintre teologia răsăriteană şi cea latină au fost marcate evident de apologetică şi polemică". Într-o lume însetată de Evanghelie, a insista pe "diferenţele subtile" nu are prea mult sens, dar a aduce împreună "ceea ce avem în comun şi ceea ce ne uneşte într-o singură credinţă" poate fi de mare ajutor. Deşi mesajul pr. Cantalamessa este spiritual, el a spus că are mereu prezente în inimă şi în minte nevoile lumii. "A pune în practică cuvântul lui Dumnezeu trebuie să caracterizeze orice predicare. Papa Francisc ne dă un minunat exemplu prin predicile sale de dimineaţa".
De asemenea, în fiecare sâmbătă seara, în ultimii 14 ani, pr. Cantalamessa are un program de o jumătate de oră pe RAI 1, principalul post de televiziune al Italiei, în care reflectează asupra lecturilor biblice de la Liturghia de a doua zi. "Televiziunea este nemiloasă. Dacă nu arăţi că Cuvântul are relevanţă pentru vieţile şi problemele oamenilor, nu te mai bagă în seamă", a declarat el. "Mulţumită telecomenzii, oamenii nici nu mai trebuie să se ridice de pe scaun ca să facă aceasta". A predica nu este un exerciţiu academic sau o ocazie pentru meditaţii filosofice, dar este intimidant să predici în faţa Papei şi a principalilor lui colaboratori. ""A vorbi în faţa unor oameni care, în termeni de sfinţenie şi cunoaştere spirituală, sunt mult înaintea ta" este "un exerciţiu sănătos de smerenie".
Unul dintre confraţii pr. Cantalamessa, "mai în glumă, mai în serios", i-a spus că nu crede că este un predicator foarte bun: "Predici înaintea Curiei Romane de ani de zile şi încă nu este vreun semn de convertire". Pr. Cantalamessa i-a răspuns: "Cel mai dificil lucru nu este acela de a-i converti pe cei care ascultă, ci a converti predicatorul". Simplul fapt că Papii şi capii dicasterelor Curiei Romane îşi rezervă o oră în fiecare dimineaţă de vineri în Postul Mare şi în Advent "pentru a asculta un simplu preot" este o lecţie. "În realitate, Papii îmi predică mie prin smerenia lor".

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 786, Ultimul acces: 2026-07-27 00:53:07

Timp total: 0.03s...

[]:1