© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Ora de religie, o alegere forţată? (Contributors.ro)[2015-10-06]Religia în şcoli este în continuare o problemă care ridică dezbateri. În acest articol nu voi aduce în discuţie oportunitatea studierii religiei, ci urmăresc să analizez exercitarea practică a libertăţii de a studia sau nu religia, fără nicio discriminare.Un elev care refuză să studieze religia are două probleme: pe de o parte, apare o oră liberă în orar pe care nu are unde să o petreacă, iar pe de altă parte, media lui generală se va calcula altfel decât în cazul colegilor care studiază religia, elevul având un număr mai mic de medii. În plus, este imposibil ca religia să fie prima sau ultima oră din orar pentru toţi elevii din şcoală, un calcul simplu arată acest lucru, din moment ce un profesor de religie are 18 ore în încadrare. Astfel că dorinţa părinţilor de a renunţa la această oră din programul copilului este greu de realizat, în fapt. Problema rezidă în lipsa de alternative care să asigure o evaluare echitabilă. Dată fiind aceasta stare de lucruri, este evidentă discriminarea copiilor care nu optează pentru religie. Pentru a scăpa de această situaţie incomodă, şcolile fac presiuni asupra părinţilor, îi constrâng să aleagă religia, prin diferite strategii. În primul rând, ora de religie din mijlocul programului trebuie acoperită cumva, iar în şcoală elevul nu are unde să meargă. Să stea pe hol, în curtea şcolii, în stradă? Elevul nu are o altă posibilitate decât să rămână în clasă, la ora pe care a refuzat-o, la ora de curs la care nu vrea să participe. Situaţia aceasta este absurdă. Ministerul nu are o altă poziţie, plasând problema în sânul şcolilor. Se precizează în Metodologia de organizare a predării disciplinei Religiei că unităţile de învăţământ pot stabili un regulament propriu pentru activităţile copiilor care nu participă la aceste ore. Metodologia propune o soluţie pe care o consider cel puţin ruşinoasă: elevii care nu aleg religia pot rămâne ca audienţi la oră, fără a fi evaluaţi. Dar dacă nu doresc să fie audienţi la ora de religie pe care au refuzat-o ? În acest sens, metodologia prevede că elevii pot părăsi incinta şcolii în timpul orelor de religie la care nu iau parte, iar cadrul didactic care desfăşoară ora de religie este exonerat de orice responsabilitate. Dacă nu alege ora de religie, părintele are o problemă, pentru că şcoala îşi declină orice responsabilitate. Cu alte cuvinte, elevii sunt obligaţi să rămână în clasă în timpul orelor de religie, fără să primească note. În al doilea rând, mediile generale contează la admiterea în liceu, în proporţie de 25 % şi de aceea, unii elevi vor dori ora de religie chiar şi numai pentru motivul că profesorul de religie – după încheierea rugăciunii care deschide ora de curs – nu dă note mai mici de 7, căci aşa îi cere Patriarhia. Acestor presiuni asupra părinţilor li se adaugă recomandările dirigintelui şi ale directorul de a participa la ora de religie. Şcoala nu este determinată în niciun fel să rezolve problema aceasta, câtă vreme profesorul de religie are o normă care trebuie realizată. Mulţi părinţi au ales religia pentru copiii lor tocmai din lipsa de alternative. Şi-atunci ce sens mai are alegerea pe care o exprimă părinţii? Li se oferă acestora cu adevărat posibilitatea de a alege pentru copiii lor? Sau tot procesul este o mascaradă, o falsă decizie, menită să reducă la tăcere pe opozanţi. O soluţie Câtă vreme religia se studiază în şcoli, şi nu la biserică, vom întâmpina aceste probleme pentru care consider că nu exista decât o rezolvare simplă şi la îndemâna şcolilor. La ora de religie trebuie să participe numai elevii care optează pentru această disciplină, iar ceilalţi elevi ai clasei vor lua parte la cursurile unei discipline opţionale, aleasă de fiecare elev. Aceste ore trebuie să aibă loc în acelaşi timp în programul elevilor unui an de studiu, la aceeaşi oră. O parte dintre elevii clasei rămân la ora de religie, iar ceilalţi copii merg în sălile de curs unde se organizează ora de opţional aleasă. În funcţie de numărul elevilor care aleg fiecare disciplină, şcoala poate găsi soluţii proprii, de exemplu organizarea orelor opţionale în mai multe zile, atunci când se desfăşoară orele de religie. Fiecare şcoală are o listă de discipline optionale (CDŞ-curriculum la decizia şcolii) şi fiecare copil alege la finalul anului şcolar, disciplina opţională pentru anul viitor. Copiii care nu vor să participe la ora de religie, aleg două discipline opţionale. În cazul în care se înscriu puţini elevi la o disciplină opţională, atât de puţini încât nu se poate forma o grupă de minim 10 elevi, acei copii sunt îndrumaţi spre alte opţionale. Oferta de opţionale este realizată de profesorii din şcoală, iar tematica acestor discipline este adeseori asociată disciplinelor de examen (limba română şi matematică), limbilor străine şi nu numai. Astfel că aceste discipline opţionale pot asigura o aprofundare şi o pregătire suplimentară pentru examenul naţional de la sfârşitul clasei a VIII-a. O altă precizare importantă este ca aceste opţionale să aibă acelaşi grad de dificultate ca şi religia. În cadrul acestor opţionale, ale căror programe sunt alcătuite de profesori şi aprobate de inspectoratul şcolar se pot studia discipline care să vină în sprijinul elevilor, să formeze abilităţi importante pe care şcoala le ignoră adeseori, de exemplu: lectură critică, literatură universală, discursul, comunicare, matematică aplicată etc. Părinţilor şi copiilor trebuie să li se ofere alternative constructive, veritabile la ora de religie, în fiecare şcoală. Şcolile trebuie să fie obligate să prezinte o ofertă de cel puţin patru discipline opţionale în fiecare an şcolar. În felul acesta, toţi elevii dintr-un an de studiu vor avea acelaşi număr de discipline şi elevii care nu aleg religia nu sunt izolaţi de ceilalţi. Programul niciunui elev nu este perturbat. Sistemul educaţional românesc este extrem de rezistent la schimbare. Orice perturbare de la mersul actual al lucrurilor va fi remediată pentru a păstra ritmul anterior, iar în cazul orei de religie, pentru a păstra intacte încadrările profesorilor, ignorând elevii şi părinţii. Încă o dată se observă că, în concepţia generală a învăţământului românesc, elevii nu sunt decât o masă de manevră. Autor: Cristina Tunegaru Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 732, Ultimul acces: 2026-09-19 21:47:42
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
