© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Viaţa Sfântului Cuvios Gheorghe, Noul Mărturisitor din Drama[2015-10-28]Cuviosul Părinte Gheorghe s-a născut în anul 1901, în oraşul Arghiropolis din ţinutul Pontului (astăzi Gümüşhane, Turcia), ca fiu al unor evlavioşi creştini, Sava şi Sofia Karslidis. La botez a primit numele Atanasie, dar de mic a rămas orfan de ambii părinţi, încât a fost crescut, împreună cu un frate mai mare şi o soră, de bunica din partea tatălui. Aceasta a sădit în inima lor dragostea de Dumnezeu şi de sfintele slujbe ale Bisericii, ducându-i uneori şi în pelerinaj la vestita Mănăstire Panaghia Sumela din Pont, pe atunci o vatră monahală înfloritoare. După moartea bunicii sale, care i-a dat ca binecuvântare o icoană a Maicii Domnului, de care Cuviosul nu se va despărţi toată viaţa, el a plecat împreună cu bunicul său din oraşul natal spre Erzurum (Turcia), apoi spre Tbilisi (Georgia).Plin de dumnezeiescul dor, tânărul Atanasie a intrat în obştea mănăstirii georgiene Noul Athos. Acolo a învăţat limba georgiană, dar mai ales s-a nevoit să dobândească ascultarea, smerenia, răbdarea, privegherea şi rugăciunea. În anul 1917 bolşevicii au venit în mănăstire, au spânzurat pe toţi clericii, iar pe ceilalţi membri ai obştii, care nu au vrut să se lepede credinţă, i-au legat unii de alţii lângă o groapă comună şi i-au împuşcat. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, evlaviosul novice şi alţi câţiva au scăpat cu viaţă. La 20 iulie 1919 a fost călugărit cu numele de Simeon, dar la scurt timp a fost întemniţat şi chinuit în mod nemilos de atei. În urma grelelor suferinţe i-au căzut dinţii şi i s-au vătămat grav picioarele. În 1923 a fost eliberat şi s-a mutat la Suhumi (regiunea Abhazia), iar la 8 septembrie 1925 a fost hirotonit preot de un ierarh georgian, care i-a schimbat numele în Gheorghe. Deşi tânăr, Cuviosul a primit de la Dumnezeu darul dreptei socotinţe şi al înainte-vederii, pentru care era cinstit de credincioşii ortodocşi georgieni, ruşi şi greci. Cuviosul Gheorghe a plecat în Grecia în anul 1929 şi s-a aşezat în satul Sipsa (astăzi Taxiarhes), de lângă Drama, unde, deşi suferind cu picioarele, a desfăşurat o bogată lucrare duhovnicească în rândul credincioşilor, pe care i-a apropiat de Biserică şi i-a povăţuit, îndeosebi prin Taina Spovedaniei, căreia îi acorda o deosebită însemnătate. În anul 1936 a călătorit ca pelerin în Ţara Sfântă, cuprins de dorul de a vedea locurile unde Hristos Domnul a înfăptuit mântuirea lumii. Întors la Sipsa, Cuviosul Gheorghe a hotărât să construiască o mănăstire, cu hramul Înălţarea Domnului, ridicând o modestă biserică şi câteva locuinţe în anul 1939. Din această perioadă a vieţii sale se cunosc cele mai multe mărturii ale fiilor săi duhovniceşti. Cuviosul cerea ucenicilor să se spovedească şi să postească înainte de primirea Sfintei Împărtăşanii. Nenumărate mărturii arată că, prin darul primit de la Dumnezeu, Cuviosul le aducea aminte, celor ce se spovedeau, păcatele pe care le uitaseră sau se ruşinau să le spună. Nu îi împărtăşea pe cei cu păcate grele, pe cei care nu-şi făceau canonul dat de duhovnic, pe cei îmbrăcaţi indecent, dar mai ales pe cei care erau certaţi cu cineva sau nedreptăţeau pe aproapele. Cuviosul Gheorghe era un mare nevoitor. Nu vorbea mult, ci era foarte serios şi modest. Dormea câteva ore pe o rogojină întinsă pe scânduri. Deşi hainele lui erau vechi şi peticite, erau totdeauna curate. Nu mânca niciodată carne, iar peşte foarte rar. Deşi suferea de anemie şi de alte neputinţe trupeşti, primea zilnic pe credincioşi, iar în fiecare noapte se ruga în biserică de la miezul nopţii până dimineaţa, adesea săvârşind înainte de zori Sfânta Liturghie. Mai mulţi ucenici dau mărturie despre strălucirea feţei Cuviosului în vremea dumnezeieştii Liturghii. Uneori, Duminica trimitea pe cineva să meargă pe la casele credincioşilor să-i cheme să lase lucrul şi să vină la Sfânta Liturghie. Îi învăţa pe credincioşi să-şi facă semnul sfintei cruci corect şi să păstreze liniştea în biserică. Cuviosul a săvârşit numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. Prin harisma înainte-vederii a prorocit începerea celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi Războiul civil din Grecia, dar în timpul acestora, prin rugăciuni cu lacrimi, Cuviosul a ocrotit mănăstirea şi pe toţi credincioşii din împrejurimi, care n-au avut de suferit. În anul 1959 şi-a prevăzut sfârşitul, vestind aceasta în mai multe rânduri ucenicilor apropiaţi. În zorii zilei de 4 noiembrie, după ce s-a rugat înaintea icoanei Maicii Domnului, rostind rugăciunea: Uşa milostivirii deschide-o nouă..., Cuviosul Mărturisitor Gheorghe şi-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului Hristos. După trei zile trupul Cuviosului, neatins de stricăciune, a fost înmormântat lângă ctitoria sa de mitropolitul Filip al Dramei. Numeroase vindecări şi arătări minunate s-au săvârşit şi după trecerea Cuviosului la cele veşnice. Moaştele sale, binemirositoare, au fost aflate în ziua de 9 februarie 2006, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Pavlos, mitropolitul Dramei. În anul 2011, mitropolitul Pavlos al Dramei a dăruit Patriarhiei Române un fragment din moaştele Sfântului Gheorghe din Drama şi o frumoasă icoană pictată cu chipul sfântului, care se află în Paraclisul istoric al Reşedinţei Patriarhale din Bucureşti. În decembrie 2010, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, pe atunci mare eclesiarh al Catedralei patriarhale, alături de Arhim. Paisie Teodorescu şi Arhim. Dionisie Constantin au participat împreună cu grupul psaltic TRONOS al Catedralei patriarhale la o serie de manifestări liturgice şi culturale, organizate de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, cu prilejul zilelor oraşului grecesc Drama. În cadrul şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 28 octombrie 2015, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Pavlos de Drama, a fost aprobată propunerea de înscriere în Calendarul bisericesc a Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul din Drama, cu data de prăznuire 04 noiembrie. Pentru rugăciunile Sfântului Cuvios Gheorghe Mărturisitorul, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin. *** Tropar, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul... Pe ctitorul cinstitei Mănăstiri a Sfintei Înălţări, pe lucrătorul de taină al plânsului aducător de bucurie, pe învăţătorul rugăciunii inimii, al smereniei şi al trezviei, pe Cuviosul Gheorghe în cântări să-l cinstim noi, credincioşii, ca pe o laudă nouă a Mărturisitorilor, strigând: Purtătorule de chinuri, cu dumnezeiesc ajutor ocroteşte-i pe cei ce se roagă ţie! Condac, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă... Pe lucrătorul cel neobosit al virtuţii, care cu plugul dragostei şi al dreptei credinţe a făcut sufletele roditoare şi, în vremurile din urmă, a ctitorit în Drama Mănăstirea Înălţării, să-l lăudăm după vrednicie, în cântări cuviincioase strigând: Bucură-te, fericite Gheorghe ! Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 768, Ultimul acces: 2026-09-22 23:46:29
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
