© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Când cultivăm bunătatea şi milostivirea ne deschidem spre rai[2015-11-01]Creştinii ortodocşi se află astăzi, 01 noiembrie 2015, în Duminica a XXII-a după Rusalii. Biserica Ortodoxă a rânduit să se citească la Sfânta Liturghie Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, capitolul 16, versetele de la 19 la 31, care ne prezintă Pilda Bogatului nemilostiv.„Zis-a Domnul: Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi, în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie! Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, iar Lazăr, asemenea, pe cele rele; şi acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi, peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca aceia care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraame, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de proroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi” (Luca 16, 19 – 31). În cuvântul de învăţătură rostit în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a arătat că Pericopa Evanghelică citită astăzi în toate locaşurile de cult este plină de învăţături duhovniceşti care ne arată că „după moartea trupului, sufletul trăieşte şi îşi aminteşte de toate faptele săvârşite în timpul vieţii pe pământ. Avem, deci, în Evanghelia de astăzi mărturia clară a Mântuitorului Iisus Hristos privind existenţa şi viaţa sufletului după despărţirea sa de trup, după moartea fizică a omului”. În acest sens, Preafericirea Sa a arătat în continuare că în Pericopa Evanghelică de astăzi vedem că sufletul omului după despărţirea sa de trup nu stă într-o stare de nepăsare, de indiferenţă, într-un somn sau într-o amorţire, ci sufletul are conştiinţa luminată şi poate comunica acolo cu alte suflete, mai ales cu sufletele drepţilor din rai care au trăit pe pământ în credinţă, împlinind voia lui Dumnezeu în viaţa lor. De asemenea, învăţăm că sufletele după moarte sunt conştiente de starea în care se află şi de deosebirea care există între rai şi iad. Focul sau văpaia în care se afla sufletul bogatului nemilostiv după unii Sfinţi Părinţi ai Bisericii înseamnă o mustrare conştiinţei, un regret, o suferinţă a sufletului pentru faptele rele săvârşite sau pentru binele pe care putea să-l facă omul pe pământ, dar nu l-a făcut”. Evanghelia de astăzi ne ajută să înţelegem că există o dreptate a lui Dumnezeu, o lege a compensaţiei, a echităţii, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, explicând că „cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale în lumea aceasta, fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile primite şi fără a fi milostivi cu cei mai săraci decât ei, nu se vor mai bucura de fericire în viaţa de dincolo de mormânt. Dacă citim totuşi mai atent, observăm că cei doi oameni, adică bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr, nu au fost judecaţi în primul rând după faptele lor, ci după starea duhovnicească a vieţii lor. Bogatul nemilostiv a trăit într-o stare spirituală de totală decădere. El nici nu mulţumea lui Dumnezeu Care i-a dat bogăţie, sănătate şi viaţă fără tulburare, nici nu avea milă de cei săraci. Prin urmare, nerecunoştinţa, nepăsarea şi nemilostivirea l-au coborât pe bogatul nemilostiv în iad, pentru că el devenise deja inuman sau subuman. El a ajuns în starea de singurătate a iadului, fiindcă n-a adunat în suflet nici un dram de iubire smerită şi milostivă, singura care-l putea ajuta să se apropie de Dumnezeu Cel Milostiv şi Sfânt”. În contrast cu bogatul nemilostiv, săracul Lazăr este răsplătit cu bucurie veşnică pentru starea sfântă a sufletului său. Preafericitul Părinte Daniel a spus că „doar pentru că avea pe pământ înainte de moartea trupului un suflet bun, el se bucură în cer de fericire şi de slava netrecătoare. Deşi, sărac şi bolnav, Lazăr nu s-a supărat pe Dumnezeu, nu s-a răzvrătit. Nu a cârtit, ci în tăcere paşnică şi în smerită răbdare, săracul Lazăr şi-a întărit, luminat şi modelat sufletul său întru bunătate”. Patriarhul României a evidenţiat faptul că Pericopa Evanghelică de astăzi ne descoperă un adevăr fundamental: „În faţa lui Dumnezeu nu contează numai mulţimea faptelor bune, ci în primul rând contează bunătatea sufletului smerit. Dacă multele fapte bune pe care le-am săvârşit ne duc la mândrie şi laudă de sine, atunci nu ne-am îmbogăţit cu adevărat sufletul. Numai când faptele bune sunt unite cu smerenia, cu răbdarea, cu rugăciunea, cu lumina duhovnicească a sufletului bun, atunci starea sufletului nostru devine o stare binecuvântată şi mântuitoare. Cu alte cuvinte, vedem că iadul sau raiul începe încă din lumea aceasta în sufletul nostru. Când cultivăm bunătatea şi milostivirea ne deschidem spre rai, spre bunătăţile şi milostivirea netrecătoare ale lui Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu este dreaptă şi ea ţine seama de libertatea noastră de a alege viaţa trăită în comuniune cu Dumnezeu, sau în uitare de Dumnezeu, de a trăi viaţa în iubire milostivă faţă de oameni, sau în nepăsare faţă de ei. Dacă iubim sau nu iubim pe Dumnezeu, dacă iubim sau nu iubim pe semenii noştri, atunci ne vom împărtăşi de fericirea raiului sau de nefericirea iadului. De aceea, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne dăruiască puterea de a ne aduce aminte de El tot timpul, de a-I mulţumi pentru binefaceri şi a-I cere ajutorul, de a fi sensibili la suferinţa semenilor noştri care sunt săraci, bolnavi şi întristaţi”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 825, Ultimul acces: 2026-09-25 10:36:19
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
