Pr. Emil Dumea: Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Pr. Emil Dumea: Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009)

[2015-11-11]
La Editura Sapientia din Iaşi a apărut recent cartea Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009), scrisă de pr. dr. Emil Dumea. Cartea apare în colecţia "Istoria Bisericii", formatul 14x20 cm, are 148 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 15 lei.
Acest volum intenţionează să prezinte învăţătura socială a Bisericii, de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în prezent, aşa cum este ea prezentată de documentele Pontifilor romani. Principala sursă de informare o reprezintă înseşi textele enciclicelor. Sunt abordate temele cele mai importante ale învăţăturii catolice în domeniul social, precum legea şi dreptatea, Biserica şi statul, societatea, persoana umană, familia, educaţia, munca şi capitalul, proprietatea, fraternitatea şi spiritul creştin.
După Revoluţia Franceză a fost nevoie de o perioadă destul de lungă de timp, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru ca Biserica să reintre în "arena" lumii muncitoreşti, contribuind la o dezvoltare socială de care beneficiază astăzi o bună parte a omenirii. Pionierul acestei acţiuni este Papa Leon al XIII-lea, cu enciclica Rerum novarum (1891), care pune bazele doctrinei sociale a Bisericii. Dacă Papa Leon al XIII-lea a fost mai mult un om al ideilor, Papa Pius al X-lea, fiind un bun cunoscător al lumii contemporane şi un foarte atent observator al mişcărilor sociale, a fost mai mult o persoană de acţiune. Deja din prima sa scrisoare enciclică, E supremi apostolatus, el a trasat liniile directoare ale unui angajament clar, principial, fondat pe învăţătura evanghelică, de refacere a ordinii sociale, politice, culturale, religioase, sub şi în Cristos.
Pontificatul Papei Benedict al XV-lea este marcat de Primul Război Mondial şi de revoluţia bolşevică, de aceea intervenţiile sale răspund unor cerinţe ale momentului. Activitatea Papei Pius al XI-lea în domeniul social aprofundează teme precum pacea (Ubi arcano - 1922), suveranitatea lui Dumnezeu asupra lumii (Quas primas - 1925), educaţia creştină a tineretului (Divini illius Magistri - 1929) şi rolul familiei în planul social (Casti connubii - 1930). La împlinirea a 40 de ani de la prima enciclică socială, la data de 15 mai 1931, Papa Pius al XI-lea promulgă o altă enciclică socială, Quadragesimo anno, într-o perioadă de gravă criză economică.
Pe criteriul universal al legii naturale, de la începutul până la sfârşitul pontificatului său, Papa Pius al XII-lea vrea să reconstruiască bazele culturale şi spirituale ale unei societăţi creştine a cărei cheie de boltă este Isus Cristos. În cazul acestui papă, autorul subliniază importanţa radiomesajelor ca intervenţii răsunătoare datorită amplorii, profunzimii şi tonului profetic. Pontificatul Papei Ioan al XXIII-lea este caracterizat din punct de vedere social de două documente: enciclicele Mater et magistra (1961) şi Pacem in terris (1963). Dacă prima enciclică are un caracter mai pragmatic, actualizând învăţătura socială catolică din perspectivă teologică şi antropologică, a doua insistă pe faptul că pacea pe pământ reprezintă aplicarea progresivă a principiilor sociale.
Europei, devastată din toate punctele de vedere, Papa Paul al VI-le îi propune reîntoarcerea la propriile origini şi reconstruirea civilizaţiei moderne a spiritului, singurele capabile să îi redea forţă şi vitalitate (Popolorum progressio - 1967). Centrul doctrinei sociale a Papei Ioan Paul al II-lea este constituit de enciclica Centesimus annus (1991) promulgată la împlinirea a o sută de ani de la prima enciclică socială, abordând teme importante, mai ales după evenimentele anului 1989. Ultima enciclică cu caracter social, pe care autorul o prezintă în acest volum, este Caritas in veritate, publicată de Papa Benedict al XVI-lea în anul 2009. Adresată tuturor oamenilor de bunăvoinţă, enciclica afirmă faptul că doar caritatea în adevăr, al cărui martor este Isus Cristos, este principala forţă pentru adevărata dezvoltare a omenirii întregi.
Cartea Istoria doctrinei sociale a Bisericii (1891-2009) este aşadar un studiu util tuturor celor care doresc să cunoască mai îndeaproape doctrina socială a Bisericii şi să îşi formeze o viziune de ansamblu a ceea ce Papii şi Biserica au gândit, au exprimat şi au dorit pentru binele social al credincioşilor şi al umanităţii. (prezentare semnată de David Eduard Cristian)
(Sursa: vedeţi aici)
Imagini:

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 843, Ultimul acces: 2026-09-23 06:24:59