© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc a vizitat comunitatea evanghelică luterană din Roma[2015-11-17]În după-amiaza zilei de duminică, 15 noiembrie 2015, Papa Francisc s-a întâlnit cu comunitatea evanghelică luterană din Roma, în Christuskirche, unde a fost primit călduros de pastorul Jeans-Martin Kruse, care în discursul său de salut a reamintit de vizita la acest locaş de cult a Sf. Papă Ioan Paul al II-lea şi a Papei Benedict al XVI-lea. Papa Francisc a răspuns apoi la întrebări puse de trei membri ai comunităţii, un copil şi două femei, şi după rugăciunea vesperelor, cu lectura din Evanghelia după Matei (25,31-46), a rostit o predică liberă în care a evidenţiat faptul că luteranii şi catolicii trebuie să îşi ceară reciproc iertare pentru persecuţiile unii împotriva altora şi pentru scandalul diviziunii.Prima întrebare la care a răspuns Pontiful a fost din partea unui copil care a dorit să ştie ce îi place cel mai mult la a fi Papă. "Lucrul care-mi place, sincer, este să fiu paroh, să fiu păstor", a răspuns Papa Francisc. "Îmi place să fiu Papă cu stilul unui paroh. Slujirea: îmi place, în sensul că mă simt bine când îi vizitez pe bolnavi, când vorbesc cu persoanele care sunt puţin disperate, triste... să vorbesc cu deţinuţii... De fiecare dată când intru într-o închisoare, mă întreb: "De ce ei şi nu eu?" Şi acolo simt mântuirea lui Isus Cristos, iubirea lui Isus Cristos faţă de mine. Pentru că El e cel care m-a mântuit. Eu nu sunt mai puţin păcătos decât ei, însă Domnul m-a luat de mână. Şi aceasta o simt... A fi Papă înseamnă a fi Episcop, a fi preot, a fi păstor. Dacă nu Papă nu este Episcop, nu este paroh, nu este păstor, va fi o persoană foarte inteligentă, foarte importantă, va avea multă influenţă în societate, dar eu cred - cred! - că în inima sa nu va fi fericit." A doua întrebare a venit din partea unei femei luterane căsătorită cu un catolic, care a deplâns faptul că ei nu pot participa împreună la Cina Domnului. "Nu este uşor pentru mine să vă răspund", a spus Sfântul Părinte. "Eu cred că Domnul ne-a răspuns când a dat acest mandat: 'Faceţi aceasta în amintirea mea'. Şi când împărtăşim Cina Domnului, amintim şi imităm, facem acelaşi lucru pe care l-a făcut Domnul Isus... Este adevărat că într-un anumit sens a împărtăşi înseamnă a spune că nu sunt diferenţe între noi, că avem aceeaşi doctrină - subliniez cuvântul, cuvânt greu de înţeles - dar eu mă întreb: dar nu avem acelaşi Botez? Şi dacă avem acelaşi Botez trebuie să mergem împreună." "Dumneavoastră sunteţi o mărturie a unui drum chiar profund pentru că este un drum conjugal, un drum propriu de familie, de iubire umană şi de credinţă împărtăşită. Avem acelaşi Botez. Când dumneavoastră vă simţiţi păcătoasă - şi eu mă simt atât de păcătos - când soţul dumneavoastră se simte păcătos, dumneavoastră mergeţi în faţa Domnului şi cereţi iertare; soţul dumneavoastră face acelaşi lucru şi merge la preot şi cere dezlegarea. Sunt remedii pentru a menţine viu Botezul. Când vă rugaţi împreună, acel Botez creşte, devine puternic; când voi îi învăţaţi pe copiii voştri cine este Isus, pentru ce a venit Isus, ce anume ne-a făcut Isus, faceţi acelaşi lucru." "Întrebarea dumneavoastră: şi Cina?... 'Acesta este Trupul Meu, acesta este Sângele Meu', a spus Domnul, 'faceţi aceasta în amintirea Mea', şi acesta este un viatic care ne ajută să mergem. Eu am avut o mare prietenie cu un episcop episcopalian, de 48 de ani, căsătorit, având doi fii, şi el avea această nelinişte: soţia catolică, fiii catolici, el episcop. Îi însoţea duminica pe soţia sa şi pe fiii săi la Liturghie şi apoi mergea să celebreze cultul cu comunitatea sa. Era un pas de participare la Cina Domnului... Îmi spunea un pastor prieten: 'Noi credem că Domnul este prezent acolo. Este prezent. Voi credeţi că Domnul este prezent. Şi care este diferenţa?' - 'Eh, sunt explicaţiile, interpretările...'. Viaţa este mai mare decât explicaţiile şi interpretările. Faceţi mereu referinţă la Botez." Întrebarea finală, din partea contabilei angajate în proiectul de ajutorare a familiilor refugiate, a fost legată de combaterea sărăciei şi de faptul ca creştinii să nu ridice noi ziduri ca să se apere de ea. "Omul, din primul moment - dacă citim Scripturile - a fost un mare constructor de ziduri, care despart de Dumnezeu", a spus Sfântul Părinte. "Şi există o fantezie în spatele zidurilor umane, fantezia de a deveni ca Dumnezeu... A face un zid este pentru a exclude, merge în această linie." "Şi în noi, în viaţa noastră interioară, de câte ori bogăţiile, vanitatea, orgoliul devin un zid în faţa Domnului, ne îndepărtează de Domnul. A face zidurile. Pentru mine, cuvântul care îmi vine acum, puţin spontan, este cel al lui Isus: ce este de făcut pentru a nu face ziduri? Slujire. Faceţi partea celui din urmă. Spălaţi picioarele. El a dat exemplul. Slujirea celorlalţi, slujirea fraţilor, surorilor, slujirea celor mai nevoiaşi." "Egoismul uman vrea să se apere, să apere propria putere, propriul egoism, dar în acea apărare se îndepărtează de izvorul de bogăţie. Zidurile până la urmă sunt ca o sinucidere, te închid. Este un lucru urât a avea inima închisă. Şi astăzi vedem aceasta, drama... Fratele meu pastor a amintit astăzi de Paris: inimi închise. Şi numele lui Dumnezeu este folosit pentru a închide inimile. Dumneavoastră mă întrebaţi: 'Încercăm să fim de ajutor sărăciei, dar ştim că şi posibilităţile au un capăt. Ce anume putem face, fiind creştini, pentru ca persoanele să nu se resemneze sau să nu ridice noi ziduri?' A vorbi clar, a ne ruga - pentru că rugăciunea este puternică - şi a sluji... Şi cu slujirea, zidurile vor cădea singure". În predica rostită mai apoi, Pontiful a vorbit despre întrebările pe care Isus le va pune în Ziua Judecăţii. "Întrebările sunt despre cei săraci, pentru că sărăcia este în centrul Evangheliei. El fiind bogat s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia Sa. El nu consideră un privilegiu că este ca Dumnezeu ci s-a nimicit, s-a umilit până la sfârşit, până la moartea pe Cruce. Este alegerea slujirii... Tu ţi-ai folosit viaţa pentru tine sau pentru a sluji? Pentru a te apăra de alţii cu ziduri sau pentru a-i primi cu iubire? Şi aceasta va fi ultima alegere a lui Isus." "Pot să-mi pun întrebarea: dar noi, luterani şi catolici, în ce parte vom fi, la dreapta sau la stânga? Au fost timpuri urâte între noi... Gândiţi-vă la persecuţii... între noi! Trebuie să ne cerem iertare pentru aceasta, pentru scandalul diviziunii." "Mie îmi place, pentru a încheia, când îl văd pe Domnul slujitor care slujeşte, îmi place să îi cer ca El să fie slujitorul unităţii, să ne ajute să mergem împreună. Astăzi ne-am rugat împreună. A ne ruga împreună, a lucra împreună pentru săraci, pentru nevoiaşi; a ne iubi împreună, cu adevărată iubire de fraţi... Să cerem astăzi acest har, harul acestei diversităţi reconciliate în Domnul, adică în Slujitorul lui Yahve, al acelui Dumnezeu care a venit printre noi pentru a sluji şi nu pentru a fi slujit". Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 926, Ultimul acces: 2026-09-23 20:52:43
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
