Povestile unor romani convertiti la islam: „Am plecat acasa plangand de fericire“ (Adevarul.ro)

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,4s...

Ştiri şi Evenimente

Poveştile unor români convertiţi la islam: „Am plecat acasă plângând de fericire“ (Adevarul.ro)

[2015-11-25]

În ultimul episod al serialului despre comunitatea musulmană din România vă spunem poveştile celor care au renunţat la creştinism pentru a deveni slujitori ai lui Allah
Într-o perioadă în care islamul este blamat şi este asociat cu terorismul, există români care îmbrăţişează religia musulmană şi o consideră singura cale către liniştea sufletească.
Aşa se face că, pe lângă turco-tătarii din Dobrogea şi arabii veniţi în România ca studenţi sau oameni de afaceri, în interiorul comunităţii musulmane din ţara noastră a mai apărut o categorie: cea a creştinilor convertiţi la islam. Numărul lor este în creştere şi în fiecare an se întâlnesc în tabere de vară în care discută despre „trezirea la noua credinţă“, aşa cum numesc ei convertirea. Am încercat să aflăm ce se află în spatele acestor schimbări religioase şi ce îi atrage pe români către religia musulmană.
Întrunirea noilor musulmani din România are loc anual şi adună românii care au trecut la islam.FOTO:Roua TV
„M-am dus la un magazin arăbesc şi i-am spus patronului că mă interesează islamul“
În islam nu există misionari. Musulmanii nu umblă din uşă în uşă pentru a câştiga adepţi, dar nici nu închid porţile moscheilor pentru cei care vin să afle mai multe despre religia lor. „În ultimii zece ani am avut tot mai multe cazuri de români care au venit să se convertească. Nu i-a obligat nimeni, ei singuri au venit. Ce să le zic eu? «Mă, du-te la ai tăi!»? Nu. Dacă mi-au cerut ajutorul, eu le-am explicat şi decizia au luat-o singuri. Au fost băieţi tineri, oameni cu facultate, care au vrut să se convertească. Aşa au considerat ei că e bine”, spune imamul Osman Aziz, unul dintre liderii comunităţii musulmane din Bucureşti.
Poveştile românilor convertiţi la islam
E greu de găsit o explicaţie general valabilă pentru numărul tot mai mare al celor care se convertesc la islam. Nu există şabloane pe baza cărora oamenii îşi aleg Dumnezeii, dar există câteva elemente care se regăsesc în fiecare poveste.
Regulile religiei islamice
- Există un singur Dumnezeu: Allah.
- Cartea sfântă este Coranul, iar Şaria este cartea de reguli a musulmanilor.
La bărbaţi, intrarea în islam se face prin circumcizie. Motivul ţine de curăţenia pe care musulmanul trebuie să o aibă atunci când se pleacă în faţa lui Allah.
- Trecerea la islam se face prin rostirea mărturisirii de credinţă (Shahada): „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu demn de adorare în afară de Allah, şi mărturisesc că Muhammad este robul şi trimisul Său“.
- Există cinci „stâlpi“ în islam: mărturisirea de credinţă, rugăciunea, caritatea, păstrarea sărbătorilor şi pelerinajul. Musulmanii trebuie să meargă măcar o dată în viaţă la Mecca. Actele de caritate trebuie făcute în anonimat. „Pentru ca Allah să primească faptele bune trebuie să dăruim şi să fugim. Adică ţi-am dat şi plec, nu aştept să-mi mulţumeşti, sau să-mi spui ce băiat bun sunt. Noi am ajutat mulţi români creştini şi niciodată nu i-am lăsat să vină la moschee pentru că după aia începe o altă discuţie, în sensul că vrem să-i convertim“, explică Ali Amer, membru al comunităţii irakienilor din România.
- Musulmanii fac zilnic cinci rugăciuni. Importanţa rugăciunilor e dată de locul în care sunt făcute. „O rugăciune în moschee valorează cât 27 de rugăciuni acasă. Dacă te duci la Mecca şi faci o rugăciune acolo e echivalentul a o mie de rugăciuni“, explică Osman Aziz, imamul geamiei Bucureşti.
Când s-a abandonat în braţele lui Allah, Dumitru Adrian era prăbuşit. „Probleme de viaţă...”, ne spune. Se întâmpla în 2009, avea 40 de ani şi disperarea l-a făcut să pornească în căutarea lui Dumnezeu. L-a căutat mai întâi într-o biserică ortodoxă din cartierul Crângaşi, unde a copilărit. După opt luni în care a căutat în zadar mântuirea, Adrian s-a aruncat în oceanul de informaţie de pe internet şi a început să citească despre religiile lumii. „Toate încercările mele de a-l găsi pe Dumnezeu şi de a găsi o religie corectă m-au condus încet-încet către islam. Am găsit pe internet traducerea Coranului şi am fost şocat să descopăr că Dumnezeu spune în Coran: «O, voi oameni!»... Deci se referă la toată lumea. Am înţeles că asta nu poate să fie decât o religie universală şi am căutat să merg mai departe. M-am dus la un magazin cu specific arăbesc din Crângaşi şi i-am spus patronului că mă interesează islamul şi am nevoie de surse de documentare. El mi-a dat câteva cărţi şi m-a sfătuit să merg la moscheea din cartier”.
Aşa a ajuns Dumitru Adrian la Moscheea „Semiluna”, unul dintre cele 17 lăcaşuri de cult musulmane construite în Bucureşti după Revoluţie. Aici a stat de vorbă cu un imam şi, la scurt timp, s-a hotărât să facă mărturisirea de credinţă prin care renunţa la religia creştină şi devenea musulman. „După ce am făcut mărturisirea de intrare în islam, Dumnezeu a fost milostiv cu mine şi mi-a arătat semn! Eram singur în moschee şi am spus în româneşte, în gândul meu am spus, pentru că nu ştiam arabă: «Doamne, numai tu ştii dacă e bine ce-am făcut, dar eu aicea simt că tu exişti cu adevărat». Vă spun că în clipele alea Dumnezeu mi-a dat semn. Am simţit o îmbrăţişare! O îmbrăţişare în condiţiile în care eram singur în moschee. M-am ridicat şi am plecat până acasă plângând. Iar când am ajuns acasă mi-am anunţat familia şi le-am spus: «Cu adevărat vă spun că eu am găsit pe Dumnezeu»”.
Convieţuirea dintre un musulman şi un creştin
Au trecut şase de ani de atunci şi Dumitru Adrian e la fel de convins că a descoperit adevărata credinţă. Participă, în fiecare vineri, la slujbele oficiate în Moscheea „Semiluna”, iar la final îi îmbrăţişează cu patos pe fraţii lui musulmani. Anul acesta a ajuns şi la Mecca, unde a plâns şi s-a simţit fericit. Poartă pe cap acea căciuliţă tricotată, specifică musulmanilor, şi la fiecare două-trei fraze pe care le începe, rosteşte o formulă în limba arabă, care înseamnă „în numele lui Allah cel milostiv şi îndurător”.
Adrian (foto dreapta) susţine că toate aceste schimbări nu i-au afectat cu nimic viaţa de familie şi relaţia cu prietenii: „Eu şi soţia mea suntem cel mai bun exemplu că un musulman şi un creştin pot convieţui împreună. Şi ce frumos pot convieţui! Toată familia m-a înţeles şi a spus: «Dacă tu te simţi bine aşa, nu e nicio problemă». Eu le-am spus că vreau doar să mă lase să merg pe drumul meu spiritual şi n-o să deranjez pe nimeni din jur. Şi exact asta am făcut, n-am impus, n-am zis «trebuie să facem aşa sau aşa». Familia îmi respectă programul de rugăciune şi au hotărât că la noi în casă nu se mai găteşte porc. Fără să impun eu, pur şi simplu aşa au crezut ei că este mai bine”.
La serviciu, Dumitru Adrian îşi trage covoraşul când vine ora rugăciunii de prânz şi se roagă. Colegii nu i-au spus nimic. El bănuieşte că, poate, şi-au dat coate la început, comentând pe seama trecerii sale la islam. Dar nu are o problemă cu asta. Îi place să repete mica lui descoperire din Coran: „O, voi oameni!“.
Jenel, robul lui Allah
Într-o altă moschee din Bucureşti, pe strada Fabrica de Gheaţă (cartierul Colentina), l-am găsit pe Jenel Anghel (59 de ani), convertit la islam în urmă cu aproape un deceniu. Pentru el, relaţia cu divinitatea pare să fi fost un soi de experiment care a început în fragedă pruncie şi mai continuă şi astăzi. La 10 ani se declara ateu, iar două decenii mai târziu pleca în cercetare biblică aprofundată, „din negaţie, exact ca Petre Ţuţea”. În virtutea acestor cercetări avea să treacă pe la adventişti, baptişti şi alte „denominaţiuni” pe care şi-a dorit să le cunoască din interior.
La bătrâneţe, a descoperit islamul: „În momentul acela am văzut că, de fapt, aici era locul meu şi am simţit că asta e religia în care mă regăsesc cel mai bine. M-am convertit la islam fără să se aştepte nimeni ca eu să devin musulman. Oamenii care mă cunoşteau au fost miraţi, dar nimeni nu mi-a arătat vreo reticenţă”.
„Fiecare religie are grupul ei de exaltaţi“
Nu există o cifră exactă a românilor care s-au convertit la islam, întrucât Muftiatul cultului musulman din România refuză să recunoască această ramură nou-apărută. Majoritatea convertiţilor frecventează moschei păstorite de arabi, asupra cărora Muftiatul nu se sfieşte să arunce suspiciuni de radicalism. Prinşi la mijloc în această dispută, românii care au îmbrăţişat islamul nu au altă alternativă decât să se jure cu mâna pe inimă şi pe Coran că gândurile lor sunt curate.
Jenel Anghel spune că orice om care ajunge într-o moschee, are datoria să treacă totul prin filtrul propriei raţiuni: „Înainte să îţi alegi un îndrumător trebuie să asculţi cu mare atenţie ce mesaje se propagă în lăcaşul respectiv. Dacă ţi se pare că intră în conflict cu ideile tale, pleci de acolo imediat. Eu am frecventat mai multe moschei, am studiat cu mare atenţie şi în niciuna n-am auzit vreun mesaj care să îndemne la răsmeriţă sau la violenţă. Niciun musulman autentic nu te poate îndemna să iei viaţa unui om, pentru că în Coran nu se permite aşa ceva. Românii trebuie să înţeleagă că islamul nu poţi să-l caracterizezi după ce face o persoană sau un grup. Fiecare religie are grupul ei de exaltaţi, dar asta nu înseamnă că trebuie aruncată anatema asupra tuturor”.
Autor: Cristian Delcea, Mihai Voinea

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 761, Ultimul acces: 2026-06-01 01:01:16

Timp total: 0,43s...

[]:1