© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,32s...
Terorismul, eșecul secularismului politic (Adevarul.ro)[2015-11-27]Terorismul instrumentează extremismul religios în scop politic. Ideea secularistă că religia este o chestiune strict privată falimentează în fața oricărei explozii sau glonț acționat din convingere religioasă. De ce? Simplu. Religia nu definește doar relația mea personală cu divinitatea, ci și relația cu aproapele meu. Ori asta e o chestiune socială. Deci publică.M-am bucurat mult când am văzut comunicatul Muftiatului Cultului Musulman din România, care avertizează autoritățile române cu privire la moscheile-pirat și la problemele comunității musulmane. Islamul, mai mult decât creștinismul, datorită conceptului de califat, este locul unde se poate observa cel mai bine extremitățile toxice ale relației Stat-Biserică. Este la fel de periculos ca Statul să devină religie (Biserică, cult), cât și ca Statul să fie contrar sau indiferent religiei. De aceea, trebuie să se rămână la dialog. Sau, cum bine spune Constituția, Statul să fie neutru. Adică el nu influențează religia cetățenilor lui (religia e alegerea fiecăruia), dar nici nu se dezinteresează de ea căci modul de raportare la ea (fie pro, fie contra) motivează multe din faptele cetățenilor. V-ați întrebat vreodată de ce este necesar ca Statul să recunoască oficial un cult? Nu pentru că statul ar vrea să fie cult, ci pentru că statul este obligat să asigure siguranța și drepturile cetățenilor lui. Recunoașterea unui cult presupune, printre multe altele, o certificare a autorităților că religia practicată de către unii cetățeni este sigură și pentru ceilalți cetățeni. Așadar, rolul statului este de a fi un arbitru și un partener de dialog pe scena libertăților religioase, în așa fel încât fiecare să se bucure în liniște de drepturile sale. Mulți ar crede paradoxal recentul profil al jihadistului francez. Deși provine din familii atee sau care nu practică o religie, el acționează în numele unei divinități. Cum ajunge un indiferent religios să ucidă urlând numele lui Allah? Simplu: prin manipulare religioasă. Extremismul religios nu este decât o gravă carență de educație religioasă. Lipsa de cunoștințe elementare în domeniul culturii teologice poate duce la un eșec atunci când un ateu sau indiferent religios se interesează de conceptele religioase. O proastă convertire religioasă este mai periculoasă decât practicarea călduță și formală a oricărei religii, doar pentru că un convertit se simte mai motivat decât un formalist. Iar terorismul nu este decât o mișcare politică, care-și manipulează religios electoratul. Teroriștii sunt niște oameni în care frustrarea, deznădejdea și sărăcia se amestecă exploziv cu spălarea religioasă a creierului și cu motivațiile politice ale liderilor acestor mișcări. Astfel, înțelegem mai profund faptul că religia este cea mai puternică armă din lume, prin puterea ei de motivare, chiar și în plan politic. Unde este comoara ta, acolo este și inima ta, spune Evanghelia. Iar inima (nu doar cea de carne) este motorul vieții tale. Însăși termenul religie descrie legătura omului cu valori supreme, divine, absolute. Religia motivează în mod absolut, pentru că leagă omul de absolut, indiferent ce numele zeității. Depinde la ce folosim această motivare. Cuțitul taie pâinea, dar taie și carnea aproapelui. De aceea, religia poate face bine în mâna celor pricepuți, dar poate produce dezastre în mâna celor proști, rău-voitori sau interesați. O spun cu părere de rău. Terorismul din occident nu este decât al doilea eșec al viziunii seculariste a politicienilor occidentali asupra religiei. Primul eșec a fost cel demografic: comoditatea, consumismul și plăcerile vieții au dus la o periculoasă scădere demografică. Nevoia de a balansa economic această situație a creat nevoia de emigranți. Ceea ce a creat nu o ciocnire a civilizațiilor creștină și musulmană, ci o ciocnire a două lumi total opuse: religioșii și seculariștii. Dacă prostul cu școală este mai periculos decât cel fără, atunci izolarea religiei de către stat, în zona privatului, este mult mai periculoasă decât disputele religioase. Izolând religia, tratând cu dispreț educația religioasă sau relația cu cultele, statul nu face decât să încurajeze cultele extremiste, dezvoltarea în voie a unor ideologii care pot motiva religios anumite mișcări politico-sociale mai bine decât orice campanie electorală. Dovada o constituie chiar profilul jihadistului occidental. Adeseori s-a spus despre el că ar fi un lup singuratic. El se auto-îndoctrinează, urmare a informării de pe internet sau din moschei-pirat, cu tot felul de toxine extremiste, propagate de liderii islamici politici. Probabil că unii politicieni invidiază sau urăsc cultele cultele pentru priza pe care o au la public. Sigur, e o eroare când cultele se comportă politic sau electoral. Dar ar fi o eroare și mai mare ca politicienii să ignore total problema cultelor sau a educației religioase. Somnul spiritual al politicienilor poate naște teroriști, monștri politici manipulați religios. Cine vrea să conducă înțelept, să se înconjoare de înțelepți, nu de ideologi. Autor: Eugen Tănăsescu Sursa: www.culte.ro Contor Accesări: 763, Ultimul acces: 2026-06-02 13:27:14
|
Timp total: 0,33s...
[]:1
