Maica Milostivirii (II)[2015-12-09]Jonathan FleischmannTraducător: Ecaterina Hanganu Teme: Teologie Fecioara Maria Către tine suspinăm, gemând şi plângând, în această vale de lacrimi De ce plângem? Desigur, plângem pentru păcatele altora, fiindcă acestea l-au ofensat pe Dumnezeu. Auzim frecvent de execuţii, asasinate, abuzuri şi toate celelalte forme de păcate împotriva omenirii - poate că asistăm chiar la acestea. Plângem pentru cei care suferă din cauza sărăciei, a foametei, a abandonului, a exploatării şi a cruzimii. Dar cel mai mult plângem pentru propriile păcate. Când Sf. Maximilian Maria Kolbe îi învăţa pe cei din Militia Immaculatae să se roage astfel: "Dă-mi voie să te laud, o, Preasfântă Fecioară; dă-mi putere împotriva duşmanilor tăi", el explica următoarele: "Cine este duşmanul ei? Tot ceea ce este pângărit, tot ceea ce nu duce la Dumnezeu, orice nu este iubire, orice vine de la şarpele din iad, este duşmanul ei; prin urmare, toate defectele noastre, toate greşelile noastre. Cerem de la ea să ne dea tărie împotriva lor. Pentru aceasta există toate devoţiunile, rugăciunile, Sacramentele - pentru ca noi să primim puterea de a trece peste orice obstacol în strădania noastră spre Dumnezeu, în iubirea din ce în ce mai fierbinte pentru Dumnezeu, în asemănarea cu Dumnezeu, în unirea cu Dumnezeu însuşi." Realitatea păcatelor noastre creează o situaţie aparent imposibilă. Nu putem decât să pledăm "vinovat" în faţa judecăţii drepte a lui Dumnezeu şi să ne abandonăm milostivirii tribunalului ceresc. Cine ne va reprezenta în faţa judecăţii înfricoşătoare - şi a mâniei justificate - a lui Dumnezeu în cel mai important proces din viaţa noastră? Aşadar, mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi Rolul Preasfintei Fecioare Maria ca avocată a noastră în faţa lui Dumnezeu a fost susţinut de nenumăraţi sfinţi, dar poate că nicăieri conotaţia legală a titlului acesta nu a fost atât de bine ilustrată ca în Revelaţiile Sf. Brigitta a Suediei. Sfânta Brigitta a relatat judecata unui om căldicel (unul despre care Isus însuşi a spus că l-ar scuipa din gură), care a fost adus în faţa tribunalului ceresc pentru judecata particulară de după moarte. Diavolul a cerut să ia sufletul în iad, bazându-se, sarcastic, pe dreptatea lui Dumnezeu, pe care, a spus el, Dumnezeu nu o poate nega pe seama milostivirii Sale, când, deodată, Maica Domnului a intervenit dramatic. "După aceasta (batjocura demonilor), s-a auzit un sunet ca de trompetă şi imediat o voce a grăit: 'Tăceţi, voi toţi: îngeri şi suflete şi demoni, şi ascultaţi ce are de spus Maica Domnului!' Atunci, Preasfânta Fecioară a apărut ea însăşi înaintea scaunului de judecată, părând că ascunde sub mantia sa un obiect mare. Ea a spus: 'Voi, duşmanilor! Voi atacaţi milostivirea şi iubiţi justiţia, dar fără caritate. Chiar dacă faptele bune ale acestui suflet sunt insuficiente şi din această cauză nu poate intra în cer, uitaţi-vă la ceea ce am sub mantie!' Şi Preasfânta Fecioară şi-a desfăcut ambele falduri ale mantiei. Într-o parte era o biserică mică şi cu călugări în ea, iar în cealaltă parte, bărbaţi şi femei, prieteni ai lui Dumnezeu, atât persoane consacrate cât şi laici, cu toţii strigând într-un glas şi strigând: 'Fie-ţi milă, Dumnezeule milostiv!'" Sufletul omului a fost cruţat, datorită incomparabilului avocat al apărării! În viziunea sfintei nu vedem numai felul în care Mama-Avocată vine în ajutorul sufletelor aflate în pericol, ci şi felul în care foloseşte faptele bune ale celor care s-au consacrat ei şi ale celor care şi-au oferit ei slujirea în folosul altora. Într-o altă viziune, diavolul a încercat să pună mâna pe o femeie care fusese prostituată şi care, după ce a intrat într-o biserică dar a căzut mai apoi în disperare cu privire la milostivirea lui Dumnezeu, era pe punctul de a reveni la vechiul ei mod de viaţă. Maica Milostivirii l-a oprit pe diavol şi i-a poruncit să răspundă la următoarea întrebare: "Spune-mi, diavole, ce intenţie avea această femeie înainte de a intra în biserică?" Diavolul, ezitând, a răspuns că femeia avea intenţia să renunţe la viaţa ei de păcat. Atunci, Preasfânta Fecioară l-a întrebat pe diavol: "Spune-mi, dacă un hoţ aşteaptă dincolo de uşa miresei şi vrea să o necinstească, ce va face mirele?" Diavolul a trebuit să admită că mirele o va apăra. Atunci, Preasfânta Fecioară - Avocata păcătoşilor a spus: "Tu eşti acel hoţ ticălos. Acest suflet este mireasa Mirelui, Fiul meu, care a răscumpărat-o cu sângele Lui. Tu ai corupt-o şi ai luat-o cu forţa. Prin urmare, deoarece Fiul meu este mirele sufletului ei şi Domn peste tine, atunci e de datoria ta să dispari din faţa Lui". Într-o a treia viziune, Sf. Brigitta a văzut judecata sufletului propriului său fiu. Karl fusese un cavaler care dusese o viaţă imorală, şi care intenţiona, chiar înainte de moarte, să îşi părăsească soţia din Suedia şi să se implice într-o relaţie cu regina din Napoli, pe care o cunoscuse pe când o însoţea pe mama sa, Brigitta, într-un pelerinaj. Brigitta cunoştea intenţia lui şi s-a rugat ca fiul ei, Karl, să moară înainte de a-şi împlini dorinţa. Rugăciunea i-a fost ascultată. Chiar în acea clipă, Brigitta s-a văzut purtată într-un palat mare şi frumos, unde Domnul nostru Isus Cristos stătea încoronat, ca un împărat, cu tribunalul înaintea Lui şi cu o mulţime infinită de îngeri şi sfinţi în audienţă. A văzut-o pe Maica Domnului stând alături de El şi urmărind îndeaproape judecata. Un suflet stătea înaintea Judecătorului, tremurând şi plin de teamă, gol ca un nou-născut şi, deşi era orb, incapabil să vadă ceva, înţelegea în conştiinţa lui ceea ce se spunea şi se petrecea în palat. Un înger stătea la dreapta Judecătorului, lângă suflet, şi un diavol la stânga, dar nici unul nu atingea sufletul sau nu punea mâna pe el. Atunci diavolul a strigat tare: "Ascultă-mă, Judecător atotputernic! Înaintez o plângere către tine că o femeie, care este atât Stăpâna mea cât şi Maica Ta, pe care Tu o iubeşti atât de mult încât i-ai dat putere peste cer şi pământ, şi peste noi toţi, demonii infernului, mi-a făcut într-adevăr o nedreptate în privinţa acestui suflet care stă acum aici. După ce acest suflet a părăsit trupul, ar fi trebuit pe drept să îl primesc imediat şi să îl prezint însoţit de mine pentru judecata Ta. Dar uite, o, Judecătorule drept: această femeie, Maica Ta, chiar înainte ca acest suflet să părăsească gura omului, l-a luat în mâinile sale şi l-a adus aici sub puternica sa protecţie. Atunci Maria, Maica Fecioară a lui Dumnezeu, a spus: "Ascultă, diavole, ce am de spus. Când ai fost creat, tu ai priceput dreptatea care era în Dumnezeu din eternitatea fără de început. Şi ai avut libertatea de a alege ce ţi-a plăcut mai mult şi, deşi ai ales să îl urăşti pe Dumnezeu mai degrabă decât să îl iubeşti, înţelegi totuşi ce anume cere dreptatea. Prin urmare, îţi spun că e mai degrabă dreptul meu decât al tău să aduc acest suflet înaintea lui Dumnezeu, adevăratul Judecător. Cât timp sufletul său a fost în trup, omul acesta a avut o mare iubire faţă de mine, şi adesea se gândea în inima lui cum Dumnezeu a binevoit să mă facă Mama Lui şi a dorit să mă înalţe deasupra tuturor făpturilor create. Şi în felul acesta a început să îl iubească pe Dumnezeu atât de mult încât spunea în inima lui: 'Mă bucur atât de mult că Dumnezeu o iubeşte enorm pe Fecioara Maria, Mama Lui, încât nu există lucru creat sau plăcere trupească în întreaga lume pe care să o accept în schimbul acestei bucurii, de a o vedea la locul ei de cinste lângă Dumnezeu'. Prin urmare, diavole, priveşte la dorinţa lui atunci când a murit. Ce anume ţi se pare mai drept acum: ca sufletul acesta să vină sub protecţia mea înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu, sau să vină în mâinile tale ca să fie torturat cu cruzime?" Diavolul a răspuns: "Îţi voi enumera acum păcatele lui". Şi a vrut să înceapă de îndată. Dar chiar în acea clipă a început să urle, să răcnească, să caute disperat în sine, în capul lui şi în toate membrele pe care părea să le aibă. Părea să tremure cu totul şi a strigat, consternat: "Vai, nenorocitul de mine! Am pierdut lucrarea care mi-a luat aşa de mult timp! Nu numai că întreg textul este şters şi distrus, dar şi materialul pe care fusese totul scris s-a consumat! Totul era notat acolo, cu momentele în care a păcătuit, iar eu nu-mi pot aduce aminte păcatele care erau scrise acolo..." Îngerul a spus: "Deschide-ţi sacul şi cere judecarea păcatelor pentru care se presupune că vrei să fie pedepsit". La aceste cuvinte, diavolul a strigat ca ieşit din minţi: "Am fost jefuit de drepturile mele. Nu numai că mi-a fost luat sacul, dar şi păcatele, cu care era plin... Trebuie să îl pedepsesc totuşi pentru toate păcatele veniale pe care le-a comis; acestea nu au fost şterse toate de indulgenţe. Sunt mii şi mii, toate sunt scrise pe limba mea". Îngerul a răspuns: "Scoate limba şi arată-ne ce anume scrie acolo!" Diavolul a răspuns, văitându-se ca un nebun: "Vai mie, nu am nici un cuvânt de spus. Mi-a fost tăiată limba de la rădăcină..." Atunci, Cristos Judecătorul a spus: "Pleacă, diavol duşman!" Iar cavalerului (Karl) i-a spus: "Vino, alesul Meu!" Şi imediat, diavolul a plecat. Rolul Preasfintei Fecioare Maria ca Mijlocitoare a noastră în faţa lui Cristos este prefigurat în tipologia Vechiului Testament, când Solomon, care este o imagine a lui Cristos, a primit-o pe mama sa, Batşeba, care este o imagine a Mamei-Fecioare. Solomon s-a ridicat să o întâmpine, s-a închinat în faţa ei şi a aşezat un tron pentru ea, la dreapta lui. "Apoi a zis: 'Am să-ţi adresez o mică rugăminte: nu-ţi întoarce faţa de la mine!' Regele i-a zis: 'Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce faţa de la tine'" (1Regi 2,20). La fel, Sf. Maximilian Maria Kolbe, Sf. Alfons Maria Liguori, Sf. Bernardin din Siena şi nenumăraţi alţi sfinţi menţionează că Dumnezeu nu va respinge nici cea mai mică cerere a Fecioarei - Maică, Fiică şi Soţie. Şi, după surghiunul acesta arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău Ce anume vom avea în faţă după acest exil al nostru? Viziunea beatifică: pe Isus Cristos. Suntem siguri? Mulţi sfinţi au afirmat cu tărie că vom avea această viziune, dacă îi suntem devotaţi Maicii Milostivirii! Cum este posibil? Să avem un bilet sigur către Ceruri pare în cele din urmă o aroganţă - poate chiar şi o superstiţie. Aceasta este acuza pe care protestanţii o aduc devoţiunii catolice mariane, în special dacă devoţiunea implică sacramentalii, cum ar fi scapularul sau medalia miraculoasă. Şi totuşi, nenumăraţi sfinţi, ca Sf. Louis Marie de Montfort şi Sf. Maximilian Maria Kolbe, menţionează - chiar riscând să fie consideraţi nebuni - că nici un suflet care aparţine Mariei nu poate să se piardă. Mult timp această noţiune "nebunească" a fost principalul punct de sprijin al spiritualităţii franciscane, conform viziunii pe care fratele Leo a avut-o despre Scara Albă: "Cronicile franciscane relatează faptul că un anume frate Leo a avut viziunea a două scări: una roşie, cealaltă albă. În vârful scării roşii stătea Isus, iar în vârful scării albe stătea Preasfânta Sa Mamă. Fratele Leo spunea că unii au încercat să urce scara roşie, dar abia au reuşit să suie câteva trepte şi deja au căzut, pe urmă au încercat din nou, dar tot fără succes. Apoi, au fost sfătuiţi să încerce scara albă. Spre surprinderea lor, au reuşit, pentru că Preasfânta Fecioară le-a întins mâna şi cu ajutorul ei, au ajuns în cer" (relatare a Sf. Alfons Liguori). Dar putem oare să primim Cerul pentru că îl cerem? Oarecum, da... Poate cea mai bună analogie este cu o cerere în căsătorie. Dacă un bărbat (să îl numim "păcătosul") o cere în căsătorie pe femeia pe care o iubeşte (să o numim "cerul") şi ea spune "da", atunci putem spune că păcătosul a dobândit cerul pentru că l-a cerut. Totuşi, este nevoie de mult mai mult! Femeia este o persoană, nu un obiect, şi cere iubire, fidelitate, prietenie, o familie - ca să amintim doar câteva lucruri. Preasfânta Fecioară este Maica Milostivirii, dar este şi ea femeie, şi o femeie exigentă! Poate părea un lucru simplu ca un păcătos să îi aparţină şi să apoi să ajungă în Cer "pe gratis". Dar calea aceasta nu îi va da păcătosului Cerul "pe gratis"! Aceasta îl va costa mult. Îl va costa întreaga lui fiinţă - viaţa sa şi, foarte posibil, chiar fiecare picătură de sânge. Dar, la fel ca pentru bărbatul care o cere în căsătorie pe femeia pe care o iubeşte, recompensa este incomensurabilă! Maica Milostivirii cere totul de la ai săi slujitori (robi, posesiuni, proprietăţi, instrumente) dar ea va dărui mult mai mult în schimb. Cea mai mare consolare pe care o are un instrument al Mariei este aceea de a şti, cu certitudine absolută, că tot ceea ce i se întâmplă este exact ceea ce îşi doreşte, fiindcă totul vine din mâna Maicii Milostivirii, a cărei voinţă este atât de perfect unită cu voinţa lui Dumnezeu, încât Da-ul ei a putut să creeze (şi să răscumpere) universul. Sau, cum spunea Sf. Grigore Palamas: "Ea (Fecioara Maria) este cauza a ceea ce a venit înainte de ea, apărătoarea a ceea ce a venit după ea şi agentul lucrurilor veşnice. Ea este substanţa profeţilor, principiul apostolilor, temelia solidă a martirilor şi premisa învăţătorilor Bisericii. Ea este gloria celor de pe pământ, bucuria fiinţelor cereşti, giuvaerul întregii creaţii. Ea este începutul, izvorul şi rădăcina tuturor lucrurilor nespus de bune; ea este totalitatea şi desăvârşirea a toată sfinţenia". Când, în acest exil al nostru, avem de înfruntat suferinţe, indiferent dacă sunt nesemnificativ de mici sau insuportabil de mari, să avem întotdeauna în faţa ochilor dulceaţa şi blândeţea incomparabile ale aceleia care ne trimite aceste suferinţe din profunzimile inefabilei sale milostiviri: iubita noastră Mamă; şi să rostim ecoul acelui Da al ei din adâncul inimilor noastre: "Aceasta este exact ceea ce îmi doresc!" O, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Maria! Sf. Jean Eudes spunea: "O, preaiubită Copilă Maria, nu sunt uimit atunci când divinul Soţ exclamă: 'Buzele tale, soţia mea, sunt ca mierea; miere şi lapte sunt pe limba ta'. Şi continuă: 'Sufletul tău este mai dulce decât mierea'. Sfânta Biserică proclamă în acelaşi sens: 'Inter omnes mitis... O benigna! O clemens! O pia! O dulcis Virgo Maria!' Veşnică mulţumire Duhului Sfânt al lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit nectarul îmbătător al dulceţii cereşti şi te-a transformat în propria Sa blândeţe divină. Fie ca Tatăl Veşnic să primească drept compensaţie pentru păcatele mele împotriva virtuţii Sale cinstea pe care tu i-ai dat-o prin practicarea virtuţii. Roagă-te pentru noi, Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Isus Cristos. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1582, Ultimul acces: 2026-11-19 04:13:20
|
Timp total: 0.04s...
[]:1