FARA TINE NU EXISTAM NICI NOI!

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,51s...

Ştiri şi Evenimente

FARA TINE NU EXISTAM NICI NOI!

[2015-12-10]

De Ziua Romaniei de obicei scriem un comentariu special in care-i amintim sa-si pretuiasca libertatea. O facem si anul acesta. Romanii au fost deprivati de libertate in marea majoritate a istoriei lor si si-au dobindit-o din nou in decembrie 1989. Libertatea e o valoare fundamentala pe care o pretuim si promovam. E pretioasa. Fara ea nu am putea nici chiar emite comentariile noastre saptaminale. Si pentru ca iubim libertatea, mai ales libertatea cuvintului si de exprimare, deseori dam ca exemplu ororile care inca se petrec in Corea de Nord, cea mai crunta dictatura a lumii de azi. Nici Romania comunista nu a fost cu mult in urma Coreei de Nord privind tirania si absenta libertatii. Si asta nu cu mult timp in urma. In decembrie 1989 am scapat de comunism si e bine sa nu ne intoarcem inapoi. Multi romani s-au nascut in libertate, dupa decembrie 1989, si numarul lor e in crestere. In schimb, numarul celor care au trait sub comunism e in scadere. Din nefericire auzim, ici si colo, intrebari din partea copiilor ori nepotilor nostri, a generatiei de dupa 1989, daca Revolutia din 1989 a avut rost ori s-a meritat. Intrebari de genul acesta ingrijoreaza, si ne determina sa amintim generatiei tinere, din cind in cind, de tirania de care Dumnezeu ne-a scapat in decembrie 1989. O facem dind ca exemplu tot Corea de Nord. De data asta din perspectiva tinerei scriitoare Suki Kim care in 2011 a locuit in Corea de Nord. In 2014 a publicat Without You There is No Us ("Fara tine nu existam nici noi"), cu subtitlul "My Time with the Sons of North Korea's Elite" ("Timpul meu cu fiii elitei nord coreene"). [Recomandam o recenzie a cartii facuta in New York Times in Decembrie 2014. Observati insa ca recenzia nu face aluzie la misionarii crestini: http://www.nytimes.com/2014/12/14/books/review/suki-kims-without-you-there-is-no-us.html?_r=0]

O universitate crestina in Corea de Nord

Surprinzator cum ni se pare, in Corea de Nord exista o universitate crestina, in Pyongyang, capitala tarii. Oficial, ea insa nu exista, fiind cunoscuta ca Pyongyang University of Science and Technology ("PUST"), adica Universitatea de Stiinta si Tehnologie din Pyongyang. A fost fondata de crestini coreeni stabiliti in State Unite. Tot ei o si finanteaza. Dupa multe negocieri cu autoritatile comuniste nord coreene, PUST a fost aprobata din necesitate, nord coreenii neavind, nici la vremea accea si nici azi, profesori ori oameni de stiinta capabili sa predea stiinta ori tehnologia moderna tinerilor nord coreeni. Conditiile impuse pentru deschiderea universitatii au fost austere. Profesorilor nu li se permite sa discute religie, politica ori cultura occidentala cu studentii. Nu pot mentiona pe Dumnezeu. Nu pot zice nimic pozitiv despre lumea din afara. Li se permite sa predea doar stiinta, tehnologie si limba engleza. Planurile de invatamint trebuie aprobate in prealabil de autoritati. Fiecarui profesor i se aloca un "minder", adica o persoana care sta in prezenta profesorului pe toata durata timpului cit profesorul e in prezenta unui nord corean, fie el student ori oficialitati. Literatura in engleza predata de profesori trebuie si ea aprobata de autoritati, iar legaturile cu studentii nord correeni sunt drastic reglementate. PUST e o scoala exclusiv pentru baieti. Fetele nu sunt admise.

Cine sunt profesorii? In marea lor majoritate sunt crestini. Pentru a-i proteja, Suki Kim nu le mentioneaza identitatea reala ci foloseste nume fictive. Majoritatea sunt crestini din Canada, SUA, Australia, Noua Zeelanda ori Marea Britanie, profesori de engleza ori stiinta si tehnologie din Occident. Salariile lor sunt mici si platite de crestinii sud coreeni din SUA. Majoritatea sunt necasatoriti, fara familie, dedicati cauzei promovarii crestinismului in Corea de Nord. Multi dintre ei si-au petrecut viata in diferite tari inchise ori dictaturi ale lumii, cum e (ori a fost) China, Vietnam, Mongolia, Loas, Cambodgia, Iran. Au predat limba engleza. Sunt, de fapt, misionari care misioneaza tacit Corea de Nord. Cit despre Kim, ea nu e crestina, dar a ajuns sa le inteleaga mentalitatea si rostul in Corea de Nord: sunt motivati de anticiparea unei treziri spirituale acolo. Pentru asta traiesc acolo, s-a despartit de familiile lor din Occident, nu au ajuns sa se casatoreasca ori sa-si intemeieze propriile familii. Sunt convinsi ca Dumnezeu va aduce libertate si in Corea de Nord si cred ca ei sunt cei pe care Dumnezeu i-a pregatit sa fie inainte mergatorii marii treziri spirituale pe care, zic ei, cu siguranta ca Dumnezeu o va face in Corea de Nord, asa cum a facut-o in Corea de Sud, China si Vietnam.

Clopotul vechii biserici

Un detaliu istoric deosebit de interesant si simbolic e legat de campusul lui PUST. In anii 1880 un misionar galez a ajuns in Corea venind din China. Pe locul in care astazi se afla PUST a fost zidita prima biserica crestina din Pyongyang. Galezul a adus cu el Biblii in coreana. La scut timp localnicii l-au ucis, au dat foc vasului cu care a ajuns in Corea, au ars biserica, iar Bibliile au ajuns in posesia unei familii care a folosit paginile Bibliei sa-si decoreze peretii casei. Curiosi, vecinii au venit sa citeasca mesajele de pe pereti si, in timp, au devenit crestini. Biserica a fost refacuta, dar dupa 1945 comunistii nord coreeni au inchis-o iar apoi demolat-o. Kim spune ca PUST a fost cladita exact pe locul unde prima biserica din Pyongyang a fost construita. In timpul excavatiilor, zice ea, a fost gasit clopotul bisericii originale.

Experiente inedite

Suki Kim a petrecut un an universitar la PUST, un an punctat de experiente inedite si, in marea lor majoritate, oribile. Prezenta lui Kim Jong-il, dictatorul de atunci al Coreei de Nord, era simtita peste tot. Portretele lui erau omniprezente, inclusiv in incinta universitatii si in fiecare sala de clasa. Campusul era impodobit cu portrele lui si sloganuri desemnate sa indoctrineze. Doua dintre ele au ramas intiparite in mintea lui Kim, "Kim Jong-Il the Sun of the Twenty-First Century" ("Kim Jong-il, soarele secolului douazeci si unu"), si "Without you, there is no us" ("Fara tine nu existam nici noi"), acesta fiind si titlul cartii ei. Kim Jong-il era subiectul favorit al fiecarui student la clasele de compozitie in limba engleza. Asa era si in Romania comunista cind portretele lui Ceausescu se aflau peste tot, inclusiv cele ale sotiei lui, iar sloganurile despre Ceausescu si sotia lui erau la fel de bizare.

Suki Kim i-a aflat pe studentii ei nord coreeni neonesti. O minteau cind lipseau de la cursuri. Asa a ajuns la concluzia ca minciuna e o trasatura de caracter a coreenilor de nord, o forma de supravietuire. Mincarea era oribila. Profesorii occidentali mancau impreuna cu nord coreenii, orez, doua oua fierte, supa de varza, si din cind in cind ceva carne de pui. Ocazional, profesorii erau dusi cu un microbuz oficial la magazinul international din Pyongyang unde angajatii ambasadelor occidentale isi cumparau alimente. Majoritatea produselor erau conserve din China ori Vietnam, dar la preturi foarte ridicate. Conversatiile telefonice erau interceptate de autoritati, la fel comunicatiile prin email si internet. Studentilor nu li se permitea acces la internet. Internetul lipsea cu desavarsire. Accesul la internet era permis doar unui grup restrins si select de persoane loiale partidului comunist. Profesorii predau studentilor cursuri de comunicatii electronice si prin internet, dar accesul studentilor la internet era limitat la un sistem disponibil doar lor. Accesul extern era interzis.

Onomastica

Cind un student isi sarbatorea onomastica, mamei i se permitea sa vina pina la poarta campusului sa dea fiului un pui gatit acasa, pe care-l impartea cu colegii. La fel si prajitura. Parintilor nu li se permitea acces in incinta universitatii. Dupa ore, studentii faceau exercitii fizice ori erau dusi la munca pe un santier in oras. Vreme de citeva saptamini cursurile au fost suspendate, studentii find dusi la munca pe cimp si la exercitii militare. Asta Kim a aflat indirect, deoarece anunturi oficiale nu se faceau. Profesorilor doar li se spunea ca studentii nu vor fi la cursuri pentru o vreme. Cursurile se tineau 5 zile pe saptamina, iar in weekend studentilor si profesorilor nu li se permitea sa intre in contact.

Kim detaliaza si alte incidente. Discutiile ei cu studentii erau apolitice. Profesorii se autocenzurau, iar daca spuneau ceva cu care "minders" nu agreau, li se atragea atentia ori li se interzicea sa mai aibe contact cu anumiti studenti. Kim descrie si o calatorie la tara. Drumurile erau desfundate, oribile, pline de gropi. Autobuzul in care profesorii au fost dusi era primitiv, mergea incet, drumurile rele impiedecau viteza, si autobuzul s-a stricat din cauza calitatii proaste a combustibilului. Kim relateaza ca pe parcursul vizitei in provincie au trecut pe linga o multime de masini si camioane stricate din cauza combustibilului prost. Pe drum vedeau grupuri de oameni iesiti din sate care cerseau mincare de la trecatori. Unii sedeau in mijlocul drumului iar camioanele trebuiau sa-i ocoleasca. Autobuzul a fost oprit de doua ori de politie pentru a verifica actele occidentalilor si a-i numara sa fie siguri ca nici unul nu a disparut. Profesorii au fost dusi la o livada de mere unde Kim a cerut sa folosesca toaleta. Cu permisiunea autoritatilor a intrat in ograda unui taran. O femeie in varsta a iesit din casa, tipa la Kim sa plece, dar gardianul corean care era cu Kim a alungat-o. Kim o descrie pe batrina femeie in termenii cei mai tragici. Foloseste termeni si mai tragici, chiar gretosi, sa descrie toaleta pe care a fost nevoita sa o foloseasca.

Restrictii peste restrictii

Profesorii nu puteau iesi din campus fara permisiunea autoritatilor. Iesirile lor erau in grup, bine orchestrate dinainte de autoritati, traseele bine alese, iar obiectivele de vizitat limitate. Erau si scumpe. Kim s-a incumetat sa iasa cu colegii in citeva excursii. Una dintre ele a fost la Mount Myohyang (Muntele Myohyang), unul din putinii munti accesibili strainilor. Gardienii erau cu profesorii, plata lor fiind inclusa in pretul excursiei. Cind Kim o lua la stanga, gardianul mergea dupa ea. Cind o lua la dreapta, gardianul mergea dupa ea. La fiecare pas era intrebata unde merge. Daca trebuia sa mearga la toaleta trebui sa-si informeze gardianul. Obosita, Kim s-a asezat pe o banca care avea un slogan comunist scris pe spate. S-a asezat pe o alta banca unde a dat peste alt slogan. Curioasa, a trecut pe la toate bancile observind ca toate aveau inscriptii politice si ideologice menite sa indoctrineze in cultul personalitatii tiranilor nord coreeni. Ici si colo femeile taiau iarba cu foarfecele.

Tot in calatoria asta Kim si profesorii de la PUST au fost dusi la Marele Hol al Prieteniei Internationale. Cladirile erau asemenea unui mausoleu. Un muzeu imens cuprindea cele 225.954 de insigne, medalii, cadouri si lucruri asemanatoare donate tiranilor nord coreeni din 1945 incoace, de tiranii Secolului XX, incepind cu Stalin, continuind cu Mao, Castro, Mugabe, si altii. Datele statistice ameteau pe bietii vizitatori. Erau informati, cu castile le urechi, ca, de exemplu, Kim Il-Sung a vizitat 16 tari de 54 de ori, calatorind 52.480 de kilometri. Ca in timpul vietii lui s-a intilnit cu 65.000 de politicieni si oameni importanti. Ca in 106 tari din lume exista peste 62 de milioane de traduceri ale lucrarilor lui Kim Il-sung, etc. In final, vizitatorii au fost dusi in fata statuilor marilor lideri comunisti nord coreeni. Vizitatorilor li s-a cerut sa se opreasca in fata lor si sa-si plece capul.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 1076, Ultimul acces: 2026-06-02 11:46:36

Timp total: 0,59s...

[]:1