Avem Biserici. Ce facem cu ele? Prima probă adevărată de competenţă a cabinetului Cioloş (Evz.ro)[2015-12-10]Propunerea bugetului pe 2016 la capitolul ”Culte” este o primă probă a seriozităţii şi profunzimii cabinetului Cioloş.Mai exact, dl Cioloş, ca şef suprem al administraţiei româneşti, va arăta cu ocazia proiectului de Buget felul în care înţelege să aşeze statul în raport cu Biserica. Deocamdată, e clar că nu mai vrea să o finanţeze aşa cum au făcut-o predecesorii săi. Vrea altceva, vrea altfel. Pentru început, observ că relaţia cu Biserica este singurul domeniu de guvernare în care premierul este obligat să meargă cumva ”în orb”, lipsit de expertiză, după instinct şi după conştiinţă. Funcţionarii bruxellezi de care s-a înconjurat, precum şi oamenii societăţii civile aduşi în echipa sa au, fără îndoială, solide competenţe pe diverse domenii, dar nici unul nu e capabil să dea sfat folositor în această, delicată, materie. Îndrăznesc să spun că, în această privinţă, dl Cioloş este, de fapt, singur cu decizia pe care o are de luat. Ar putea urma obiceiul pămîntului dar, cum ziceam, actualul premier simte că nu se mai poate merge înainte aşa. Ar putea urma modele occidentale (de pildă, cel german sau cel francez sau cel american), dar ştie că realitatea românească nu se potriveşte deloc. Ar putea, la limită, să se ia după ateii zurbagii, dar ştie că o imensă majoritate l-ar dezaproba. Părerea/speranţa mea este că dl Cioloş se află în căutarea unui echilibru a cărui ecuaţie abia acum se creionează. Fără îndoială, Biserica trebuie subvenţionată de stat în România. Nu doar pentru că societatea românească are nevoie de Dumnezeu din ce în ce mai mult, ci pentru că respectul pentru Biserică este parte a respectului pentru noi înşine. Ronald Reagan spunea că democraţia este posibilă doar într-o societate care are o viaţă religioasă vibrantă. Ateii şi indiferenţii ar trebui să înţeleagă că fiecare leu dat de la buget pentru susţinerea exprimării credinţelor religioase este un leu dat pentru libertate, pentru democraţie; asta în cazul în care nu sînt în stare să înţeleagă că e un leu dat pentru sănătatea morală a naţiunii, şi aşa prăbuşită. Sigur că multe dintre iniţiativele şi atitudinile înaltului cler ortodox de la noi au iritat şi au nemulţumit în ultimii ani. Ierarhii BOR au greşit, au dezamăgit, au ratat ocazii să se ridice la înălţimea supremei lor misiuni. Scăderea gradului de încredere a românilor în Biserică este efectul acestor erori. Interesant ar fi ca cineva să măsoare, pe de altă parte, încrederea pe care românii o au în Dumnezeu. Ceva îmi spune că încrederea în Tatăl nostru nu s-a clintit mai deloc, deşi încrederea în Biserică a scăzut. Dar bugetul statului nu se cheltuie după încrederea şi simpatia contribuabililor. Căci, dacă ar fi aşa, Parlamentul şi partidele ar trebui să fie primele instituţii cărora să li se taie complet bugetele. Bugetul public acoperă în bani datoriile morale ale statului faţă de societate. Statul e dator să apere cetăţenii, să-i ţină departe de boli, să-i înveţe carte, să facă dreptate după legile sale, să susţină cultura şi artele. Între aceste obligaţii morale, statul o are şi pe aceea de a susţine credinţele religioase. Evident, cei pentru care credinţa religioasă nu e atît de importantă vor contesta această afirmaţie a mea. Mă întreb, de ce? Observ că, pentru unii, de pildă, baletul şi opera nu sînt deloc importante, dar nu strigă împotriva finanţării acestor arte din bani publici. Pentru alţii, fotbalul nu e important, dar nu i-am auzit să strige împotriva construcţiei unui megastadion de, atenţie!, aproape 200 de milioane de euro bani publici (comparaţi costul stadionului cu costul hulitei Catedrale!). Sondajele arată că cel puţin o treime din populaţia României este complet neinteresată de politică, dar nu am auzit aceste milioane de oameni să strige împotriva finanţării sistemului politic ( nu doar partide, ci şi instituţii). De ce oamenii pentru care religia este neimportantă nu pierd nici o ocazie să ţipe isteric împotriva finanţării ei? În fine, sper că premierul este suficient de lucid să înţeleagă abjecţia manipulărilor care spun că sistemul de sănătate e şchiop pentru că sînt prea multe biserici ori că logistica învăţămîntului e precară pentru că s-au dat prea mulţi bani spre culte. La fel, sînt convins că premierul Cioloş ştie că nu poţi face nici o legătură între numărul de spitale necesare şi numărul de biserici necesare - logica sloganului ”avem multe biserici şi puţine spitale” este perfect aceeaşi cu a unuia, să zicem, de genul ”avem mulţi absolvenţi de drept şi puţine goluri marcate în Liga 1”. Noi, credincioşii, indiferent cum şi în ce măsură va finanţa acest cabinet Biserica, vom continua să mergem în bisericile noastre. Vom rămîne aproape de Dumnezeu şi ne vom strădui să-I urmăm Cuvîntul. Şi ne vom ruga. Inclusiv pentru acest guvern aflat abia la început. Inclusiv pentru înaltul nostru cler, care singur s-a pus în mare dificultate. Autor: Sever Voinescu Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 1013, Ultimul acces: 2026-11-20 00:38:03
|
Timp total: 0.04s...
[]:1