O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ PENTRU IDENTITATEA, DEMNITATEA ŞI AFIRMAREA ROMÂNILOR ÎN LUMEA DE AZI - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

 
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

O CĂLĂUZĂ SPIRITUALĂ PENTRU IDENTITATEA, DEMNITATEA ŞI AFIRMAREA ROMÂNILOR ÎN LUMEA DE AZI

[2015-12-11]
LAUDATIO
Prof. univ. dr. Iosif R. URS
Preşedintele Universităţii Titu Maiorescu
1. Formarea şi evoluţia Întâistătătorului Bisericii, slujitor al Ortodoxiei româneşti
Preafericitul Părinte Daniel s‑a născut sub semnul spiritual al Sfântului Prooroc Ilie, de la care a luat şi unul dintre numele de botez. Născut din părinţi care au trăit în smerenie şi dragoste de Dumnezeu, a crescut şi s‑a format în ascultarea Cuvântului şi în spiritul credinţei creştin‑ortodoxe. De la tată, Alexie Ciobotea, învăţător timp de patruzeci de ani, a moştenit vocaţia de îndrumător şi păstor, pe care, mai târziu, avea să o pună în lucrare. După absolvirea unui liceu de renume, „Coriolan Brediceanu”, din Lugoj, este admis, primul dintre candidaţi, în Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu. Între 1974 şi 1976, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, îndrumat de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae. Următorii doi ani, în perioada 1976‑1978, studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa), iar, între 1978 şi 1980, îşi continuă pregătirea academică la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania). În 15 iunie 1979, îşi susţine, la Universi­tatea din Strasbourg, teza de doctorat intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité. Devine astfel doctor în teologie al prestigioasei universităţi. Sub îndrumarea marelui teolog Dumitru Stăniloae, care îi este profesor şi mentor, realizează o formă dezvoltată a tezei, cu titlul Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală, pe care o prezintă la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, la 31 octombrie 1980, susţinere în urma căreia primeşte titlul de doctor în teologie ortodoxă. Este un proces de pregătire teologică de mare complexitate, în universităţi europene de renume, care îi oferă o perspectivă comprehen­sivă, dar şi profundă asupra creştinismului, cu focalizare pe ortodoxie. Încununarea acestui proces ziditor întru cunoaştere şi trăire o reprezintă cele două titluri de doctor în teologie, obţinute de tânărul cărturar al Cuvântului până la vârsta de 30 de ani.
Ca urmare a valorii de tânăr învăţat şi de cercetător în domeniul teologiei, din 1980 până în 1988, este lector la Institutul Ecumenic de la Bossey (Elveţia), între 1986 şi 1988, ocupând şi funcţia de director adjunct al Institutului. În acelaşi timp, este profesor asociat la Geneva şi Fribourg, în Elveţia. Se dedică astfel educaţiei şi studiului academic în calitate de profesor şi cercetător.
Pe plan internaţional, în timpul studiilor şi al profeso­ratului în institutele din Elveţia, participă la manifestări internaţionale având ca temă promovarea ecumenismului creştin. Între acestea, se numără: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, Franţa (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal, Franţa (1978, 1979), Con­ferinţa studenţilor creştini de la Wellesley, SUA (1979), Con­ferinţa ecumenică de la Cambridge, Boston, SUA (1979), ambele pe tema „Credinţa, ştiinţa, viitorul”, Reuniunea ecume­nică asupra spiritualităţii creştine de azi de la mânăstirea Valamo, Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică „Iisus Hristos – Viaţa Lumii” de la Niederaltaich, Germania (1982), Reuniu­nea ecu­menică asupra rugăciunii pentru unitatea creştinilor de la Veneţia (1982), a VI‑a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.
Un moment de mare însemnătate spirituală în existenţa şi devenirea tânărului cărturar îl reprezintă opţiunea de a intra în viaţa monahală, prin care se dedică meditaţiei, rugăciunii şi trăirii celei mai profunde în comuniunea cu Dumnezeu. Îşi pune în lucrare hotărârea pe data de 6 august 1987, devine monah la Mănăstirea Sihăstria, din judeţul Neamţ, cu numele Daniel, şi îl are ca naş de călugărie pe înţeleptul şi smeritul părinte arhimandrit Ilie Cleopa. De la numele de botez situat sub semnul prorocului Ilie, îşi ia astfel o identitate spirituală nouă, tot sub auspicii veterotestamen­tare, de la marele proroc Daniel, al cărui nume se tălmăceşte din evreieşte „Dumnezeu este judecătorul meu”, prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 17 decembrie. Este hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah, iar, în 1988, hirotonisit protosinghel şi numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”. Pe linie academică, din 1988, este conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Univer­sitar Ortodox din Bucureşti, între 1992 şi 2007, profesor de Teo­logie dogmatică şi pastorală la Facultatea de Teologie Orto­doxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, iar, din 2007, profesor de Teologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justi­nian Patriarhul” din Bucureşti. În ordinea slujirii Bise­ri­cii, la începutul anului, în februarie 1990, este ales Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu numele „Lugojanul”, fiind hirotonit, în martie, arhiereu în Catedrala mitropolitană. În iunie şi iulie 1990, este ales şi întronizat Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În 2007, pe 12 septem­brie, este ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Mun­teniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat Patriarh în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, în 30 septembrie 2007.
II. Activitatea de ierarh şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
Activitatea ca ierarh şi întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Daniel este una de o deose­bită complexitate, ramificată pe mai multe coordonate: activi­tăţi educaţionale şi culturale; activitate misionară şi socială; activităţi social‑filantropice; activităţi liturgice şi misionare; activitate academică şi de cercetare; activitate ştiinţifică şi publicistică.
O primă contribuţie de importanţă majoră o are, imediat după căderea comunismului, în 1990, la re‑legarea (în sensul etimologic religare) Educaţiei de Cuvântul lui Dumnezeu. În calitate de preşedinte al Grupului de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii (din care mai făceau parte: arhimandritul Bartolomeu Anania, pr. prof. dr. Constantin Galeriu, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae şi alţii), Protosinghelulul Daniel Ciobotea a militat pentru reintroducerea religiei în şcoli, după o jumătate de secol de ideologie ateistă, lucru realizat cu sprijinul ministerului învăţământului, pe vremea ministeriatului lui Mihail Şora.
În seria activităţilor educaţionale şi culturale, ca Mitropolit la Iaşi (1990‑2007) şi locţiitor de Mitropolit (30 septembrie 2007 – 8 iunie 2008), a înfiinţat o serie de instituţii între care se numără: Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăni­loae”, din Iaşi (1990), Seminariile Teologice Ortodoxe „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, de la Mănăstirea Agapia (1991), „Sfântul Gheor­ghe”, Botoşani (1992), „Sfântul Ioan Iacob”, Dorohoi (1993), „Sfântul Vasile”, Iaşi (1995), „Sfinţii Constantin şi Elena”, Piatra Neamţ (1996), Academia Ortodoxă „Sfântul Ioan de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ (1993), Centrul Mitro­po­li­tan de Cercetări „T.A.B.O.R.”, Iaşi (1994), Institutul Cultural‑Misio­nar „TRINI­TAS”, Iaşi: Editură, Tipografie (1997) şi Post de Radio (17 aprilie 1998),Centrul de Pelerinaj „Sfânta Parascheva”, Iaşi (2000), Trinitas TV – post de televiziune creştin ortodox, înfiinţat la Iaşi în anul 2007, transferat la Bucureşti în acelaşi an. Lista este însă mai lungă.
În calitatea de Arhiepiscop, Mitropolit şi Patriarh (începând cu 30 septembrie), şi‑a continuat opera de ziditor, înfiinţând alte instituţii importante pentru dezvoltarea ortodoxiei româneşti. Între acestea se află: Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, Bucureşti (27 octombrie 2007), Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române, Bucureşti (2008), Editurile Basilica şi Trinitas ale Patriarhiei Române, Bucureşti (2008), Casa Memorială „Arhimandrit Arsenie Papacioc” de la Mănăstirea „Sfânta Maria” – Techir­ghiol, Stavropighie patriarhală (2011), Centrul Naţional de Formare Continuă „Dumitru Stăniloae” al Patriarhiei Române (28 octombrie 2012), Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti (2008). În acest context, o contribuţie de mare însemnătate pentru viaţa spirituală a poporului român o constituie iniţierea, susţinerea şi supervi­za­rea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului.
La acelaşi capitol de activităţi educaţionale şi culturale, intră şi calitatea Preafericitului Părinte Daniel de fondator de publicaţii, între acestea numărându‑se: Vestitorul Ortodoxiei, periodic de informaţie bisericească, teologie şi spiritualitate al Patriarhiei Române, Bucureşti (după 22 decembrie 1989); Teologie şi Viaţă, revistă de gândire şi spiritualitate (fosta revistă Mitropolia Moldovei şi Sucevei), Iaşi (1991); Candela Moldovei, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi (1992); Ziarul Lumina, primul cotidian creştin din România, Iaşi (februarie 2005); Vestitorul Ortodoxiei, revistă de informaţie bisericească a Patriarhiei Române, serie nouă, Bucureşti (2008).
Activitatea misionară şi socială constituie o dimensiune importantă a operei desfăşurate de Preafericirea Sa. În perioa­da de Mitropolit şi locţiitor de Mitropolit (1990‑2008), a între­prins o serie lungă de activităţi, ca iniţiator, sprijinitor şi coordonator de programe culturale, educaţionale şi sociale, între care se află:Consolidarea şi restaurarea Catedralei mitro­politane din Iaşi, iniţiată în anul 1995; Pelerinaj la Muntele Athos al unui grup de călugări de la Mănăstirea Sihăstria şi de la Catedrala mitropolitană din Iaşi (mai 2003); „Patrimoniul religios al României – permanenţă spirituală”. Cursuri de perfecţionare a ghizilor şi muzeogra­filor din muzeele bisericeşti, Mănăstirea Neamţ (19‑26 septem­brie 2004); Pelerinaj în Ţara Sfântă şi Egipt al unui grup de profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi (februarie 2006); „Hristos împărtăşit copiilor” – proiect catehetic internaţional în parteneriat cu organi­zaţia World Vision (2006); Constituirea Consiliului Misionar Consultativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, Centrul Eparhial Iaşi (17 iunie 2006); „Pentru îmbelşugarea roadelor pămân­tului”. Programe în agricultură şi silvicultură, pentru dezvoltarea şi susţinerea activităţii economice din cadrul mănăstirilor, în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Mănăstirea Bistriţa (23 iunie 2006); Curs de pregătire a preoţilor pentru accesarea de fonduri europene, în colaborare cu Centrul Regional de Dezvoltare Rural Iaşi (2‑6 octombrie 2006); Excursie de studii în Egipt şi Iordania efectuată de către un grup de profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi (februarie 2007); Organizarea noului studio Radio Trinitas în incinta Centrului Eparhial Iaşi (7 iunie 2008).
Pe aceeaşi coordonată, în calitatea de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al României, şi‑a legat numele de alte iniţiative, programe şi proiecte, între care: Protocol de cooperare al Bisericii Ortodoxe Române cu Guvernul României în domeniul incluziunii sociale, în special pentru ajutorarea persoanelor defavorizate (2 octombrie 2007); Concursul coral „Tineri, lăudaţi pe Domnul!” pentru formaţiile corale ale seminariilor şi facultă­ţilor teologice ortodoxe din Mitropolia Munteniei şi Dobrogei (2008); Concursul naţional de muzică bisericească „Lăudaţi pe Domnul!” (2008); Proiectul naţional „Hristos împărtăşit copiilor” – program de cateheză al copiilor în fiecare parohie (2008); Proiectul socio‑educaţional „Alege şcoala!”, cu scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar, în colaborare cu organizaţia internaţională World Vision; Proiectul „Între­prinderi sociale pentru integrarea socială a foştilor deţinuţi”, în colaborare cu Federaţia Filantropia şi Administra­ţia Naţională a Penitenciarelor; Proiectul „Inte­grare pe piaţa muncii pentru persoanele traficate”; Program social şi pastoral în vremuri de criză economică (Sf. Sinod al BOR, 7 iulie 2010); Proiectul „Reţea teritorială de furnizori creştini de servicii sociale – parteneri strategici în domeniul incluziunii sociale”, în colaborare cu Federaţia „Filantropia” şi Organi­zaţia Internaţională pentru Caritate Creştin Ortodoxă ‑ IOCC; Proiectul socio‑educaţional „Alege şcoala!”, extins la nivel naţional cu scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar, în colaborare cu World Vision (1 septembrie 2010); Proiec­tul „Împreună pentru servicii sociale mai bune” în cola­bo­rare cu Federaţia Filantropia şi IOCC (10 noiembrie 2010); Proiectul „FORTE – Formare trainică pentru parteneriat social” (15 martie 2011); Protocol de cooperare pentru promo­varea culturii şi identităţii naţionale între Patriarhia Română şi Televiziunea Română (26 septembrie 2013).
Pe linia activităţilor social‑filantropice, a înfiinţat, de asemenea, o serie de instituţii, atât ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, între care: Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi din România, AMFOR, Iaşi (1993); Cantine pentru săraci la Iaşi, Paşcani, Dorohoi, Hârlău (1993‑1995); Asociaţia creştină „Pelerinul”, Iaşi (1996); Dispensarul policlinic „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Iaşi (1998); Centrul de Diagnostic şi Tratament „Providenţa”, Iaşi (2000); Centrul de educaţie şi informare medicală „Providenţa II” Iaşi (2002); Institutul social‑caritativ „Diaconia”, Iaşi (2003); Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă”, Iaşi (2002); Centrul social‑cultural „Sfântul Paisie de la Neamţ”, Mănăstirea Neamţ (2004); Centrul social‑cultu­ral „Sfântul Ilie”, Mănăstirea Miclăuşeni (2005), cât şi ca Patriarh (într‑o enumerare selectivă): Organizarea administra­tivă a Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Române pe lângă instituţiile europene, Bruxelles, Belgia (2009); Centrul de studii biblice şi pelerinaje „Sfântul Ioan Iacob” din cadrul Aşezământului Românesc de la Ierihon; Centrul „Sfântul Dionisie Exiguul” din Calabria, în cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei; Centre de Studii Ortodoxe „Dumitru Stăni­loae” (Teologie, Spiritualitate, Cultură), primul la Paris, în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, al doilea în cadrul Reprezentanţei Patriarhiei Române la Bruxelles şi al treilea la Viena (capela ortodoxă română); Centrul pasto­ral‑mi­sio­nar şi de Asistenţă Socială de la Gyula, în cadrul Epis­copiei Ortodoxe Române din Ungaria; Proiectul socio‑edu­ca­ţional „Alege şcoala!”, cu scopul prevenirii şi combaterii abandonului şcolar (20 iunie 2009); Centrul de pregătire pentru patrimoniu „Sfântul Constantin Brâncoveanu” al Patriarhiei Române, Bucureşti (2010); Programul de ajutor alimentar „Masa Bucuriei” al Patriarhiei Române (2009); Centrul social‑cultural „Sfântul Apostol Andrei” al Patriarhiei Române, Bucureşti (2008); Centrul de Pelerinaj „Sfântul Apostol Pavel” al Patriarhiei Române (2008); Centrul socio‑medical „Sfântul Spiridon ‑ Vechi” al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti (16 mai 2009); Centrul de zi pentru copii „Sfântul Stelian” (Fundaţia „Bucuria Ajutorului­”) al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti (2011); Centrul de îngrijiri paliative „Sfântul Nectarie” al Arhiepiscopiei Bucu­reştilor, Bucureşti (2012); Centrul de zi pentru copii „Sfânta Muceniţă Sofia” al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti (2012); Centrul rezidenţial pentru persoane vârstnice „Sfântul Silvestru” al Arhiepiscopiei Bucureştilor, Bucureşti (2013).
O altă coordonată a operei de înalt ierarh şi Patriarh o constituie activităţile liturgice şi misionare naţionale şi internaţionale. În această categorie, intră o serie de acţiuni precum: aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi la Bucureşti; activităţi misionare; canonizări de noi sfinţi români, aniversări şi comemorări în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi în Patriarhia Română. Din seria activităţilor misionare, pot fi citate, selectiv: inaugurarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, cu hramurile Sfântul Apostol Andrei şi Înălţarea Domnului (29 noiembrie 2007); restau­rarea Catedralei Patriarhale Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (2008); reorganizarea Diasporei ortodoxe româneşti, prin înfiinţarea de noi eparhii (Episcopia Ortodoxă Română a Australiei, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord), sau înfiinţarea unor parohii în Japonia şi Siria; programul „Nici un sat fără biserică şi casă parohială” în Arhiepiscopia Iaşilor;înfiinţarea a peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri, 5 protopopiate, iniţierea şi construirea a peste 250 de biserici noi, tot la Iaşi.
III. Teologul, Profesorul, Cărturarul din fruntea Bisericii
O latură fundamentală a personalităţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel o constituie aceea de teolog, profesor, cărturar şi autor. În această calitate complexă, este iniţiatorul unor proiecte sau lucrări colective de cercetare,între care se află: Istoria Învăţământului Teologic Superior din Moldova şi Bucovina, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Florilegii patristice: Lumina din inimi, Ed. Trinitas, Iaşi, 2003; Lumina Sfintelor Scripturi, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007, vol. I, vol. II; Părinţii Bisericii, învă­ţătorii noştri (vol. I), E.I.B.M.O., Bucureşti, 2009; Studia Basiliana, colecţie dedicată Anului comemorativ omagial al Sfântului Vasile cel Mare şi al tuturor Sfinţilor Capadocieni, a Editurii Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2009; Mănăstiri şi schituri din Arhiepiscopia Bucureştilor – Prid­voare ale Cerului, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009; Domnitorii şi Ierarhii Ţării Româneşti – Ctitoriile şi mormintele lor, Ed. Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2009; Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti, E.I.B.M.O., Bucureşti, 2010; Teologia Ortodoxă în secolul al XX‑lea şi la începutul secolului al XXI‑lea, Ed. Basilica, Bucureşti, 2011; Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici şi cultură românească, Ed. Cuvântul Vieţii, Bucureşti, 2012; Proiectul Cateheze pentru viaţă (2012), adresat copiilor, tinerilor, adulţilor şi vârstnicilor; Istoria monahis­mului ortodox român de la origini până astăzi (3 volume) în colaborare cu Academia Română, în curs de apariţie; Istoria parohiilor din Biserica Ortodoxă Română (12 volume), în curs de elaborare; Dicţionar de Muzică Bisericească, în curs de apariţie; Dicţionar Biblic Ortodox, în curs de redactare; Dicţionar de Teologie Ortodoxă, în curs de redactare; Dicţio­nar de Istoria Religiilor, în curs de redactare; Istoria Bisericii Ortodoxe Române în context interna­ţional, în curs de redactare.
Din poziţia de înalt ierarh şi Patriarh al Bisericii, în aceeaşi calitate de teolog şi învăţător, a organizat simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii. Câteva dintre manifestările organizate ca Mitropolit la Iaşi sunt următoarele: Simpozionul internaţional iudeo‑creştin „Morala socială a profeţilor şi spiritualitatea Psalmilor”, Durău (1998); Simpozionul „Dimensiunea socială a dialogului interconfesional”, Durău (1999); Comitetul Central al Conferinţei Bisericilor Europene, Iaşi (2000); Simpozionul internaţional „Iluminism şi isihasm”, Durău (2001); Consulta­rea internaţională „Autoritate şi învăţătură autoritativă” a Comisiei „Credinţă şi Constituţie” din cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor, Durău (2002); Simpozionul „Preot Dumi­tru Stăniloae – teolog al Ortodoxiei ecumenice”, Iaşi (2003); Simpozionul internaţional „Drepturile omului – dimen­siune spirituală şi acţiune civică”, organizat în colabo­rare, Iaşi (3‑5 mai 2004); Simpozionul interconfesional „Cu­vântul neschimbător al lui Dumnezeu într‑o lume schimbă­toare”, Iaşi (6 octombrie 2004); Simpozionul internaţional „Aspecte ale vieţii spirituale în Europa de Sud‑Est din preistorie până în perioada medievală” – organizat în colabo­rare, Iaşi (18 octombrie 2004); Simpozionul ecumenic interna­ţional „Hristos în mijlocul nostru: valoarea vieţii liturgice pentru societatea de astăzi”, Durău (9‑13 mai 2005); Simpozio­nul internaţional iudeo‑creştin „Viaţa – dar divin şi responsa­bilitate umană în tradiţiile iudaică şi creştină”, Iaşi (15‑19 mai 2005); Simpozionul internaţional „Contacte etnice şi interfe­renţe culturale la nordul şi vestul Mării Negre de la coloni­za­rea greacă până în zilele noastre” – Aula Academiei Române, Iaşi (13 iunie 2005); Simpozionul „Biserică şi Stat în România şi Europa de Est astăzi” – în colaborare cu Centrul de studii postcomuniste „St. Francis Xavier University” din Canada, Iaşi (5‑6 octombrie 2005); Simpozionul „Dialogul dintre teologie şi filo­sofie” – în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, Durău (15‑16 mai, 2007); Simpozionul „Drepturile omului. Dimen­siune spirituală şi acţiune civică”, Iaşi (15‑17 iunie 2007).
Lista manifestărilor organizate sub egidă teologică, aca­demică şi culturală în calitate de întâistătător al Bisericii este, la rândul ei, foarte lungă. Iată câteva dintre acestea: Simpo­zionul „Sfântul Apostol Pavel, autor de scrieri biblice citite în Sfânta Liturghie”, Palatul Patriarhiei (23 octombrie 2008); Simpozionul „Violenţa în familie şi consecinţele ei sociale”, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Palatul Patriarhiei (11‑12 decembrie 2008); Simpozionul interna­ţional „Demnitate şi justiţie pentru toţi”, Palatul Patriar­hiei (13 decembrie 2008); Simpozionul aniversar „Întâl­nire în lumina Învierii”, desfăşurat cu ocazia împlinirii a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II‑lea în România, Palatul Patriarhiei (7 mai 2009); A III‑a ediţie a Simpozionului „Dialogul dintre teologie şi filozofie”, cu tema „Semnificaţia universului şi valoarea vieţii umane – o cale necesară de a înţelege viaţa”, Bucureşti (14‑15 mai 2009); Simpozionul interreligios „Diaspora – o realitate a societăţii actuale”, Palatul Patriarhiei (29‑30 mai 2012); Al II‑lea Congres naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov (1‑3 septem­brie 2009); Sesiu­nea de comunicări ştiinţifice cu tema „Creş­tinis­mul româ­nesc şi organizarea bisericească în sec. XIII‑XIV”, Aşeză­mântul Sfântul Pantelimon din staţiunea Lacu Sărat, judeţul Brăila (28‑29 septembrie 2009); Congresul Interna­ţional de Teologie dedicat Sfântului Vasile cel Mare, Palatul Patriarhiei (1‑4 noiembrie 2009); Conferinţa interna­ţională pentru pro­mo­varea dialogului în domeniul incluziu­nii sociale, Palatul Patriar­hiei (17‑18 noiembrie 2009); Colocviul cu tema „Cuvân­tul lui Dumnezeu” al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase, Palatul Patriarhiei (26‑28 august 2010); Al III‑lea Congres naţional „Hristos împărtăşit copiilor”, Palatul Patriarhiei (2 septembrie 2010); A IV‑a ediţie a Congresului Naţional al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă din Patriarhia Română, Palatul Patriarhiei (27‑28 septembrie 2010); Con­ferinţa cu tema „Platforma globală pentru reflecţie teologică 2010. Unitate şi misiune astăzi: mărturii şi opinii venite de la cei marginalizaţi”, organizată la Palatul Patriar­hiei în colabo­rare cu Consiliul Mondial al Bisericilor (6 octombrie 2010); Conferinţa internaţională cu tema „Coope­rarea Stat ‑ Biserică în vederea promovării conceptului de economie sustenabilă în timp de criză”, Palatul Patriarhiei (12 mai 2012); Conferinţa „Politici de migraţie în timpuri de criză econo­mică”, Palatul Patriarhiei (17 iunie 2011); Congresul interna­ţional de teologie „Familia creştină, o binecuvântare pentru Biserică şi societate”, Palatul Patriarhiei (1‑3 noiem­brie 2011); Conferinţa cu tema „Medi­cină şi spirituali­tate – o abordare multidisciplinară a pacien­tu­lui vârstnic”, Palatul Patriarhiei (19‑20 aprilie 2012); Con­cursul „Icoana Ortodoxă – lumina credinţei”, Palatul Patriarhiei (21 mai 2012); Confe­rinţa ”Renaş­terea spiritului de întra­jutorare şi solidaritate – către o dezvoltare rurală durabilă”, Palatul Patriarhiei (31 octom­brie şi 1 noiembrie 2012).
Preafericitul Părinte Daniel desfăşoară o substanţială activitate ştiinţifică şi publicistică, în cadrul căreia a edificat, ca autor, o importantă operă teologică. Aceasta cuprinde lucrări fundamentale pentru teologia şi învăţătura ortodoxă, unele dintre ele fiind titluri esenţiale în bibliografia ortodoxiei. Până în prezent, au apărut în volum: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea.... 12 Scrisori pastorale de Crăciun şi Paşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 1996; Confessing the Truth in Love: Orthodox Perceptions on Life, Mission and Unity, Ed. Trinitas, Iaşi, 2001; Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Dăruire şi dăinuire. Raze şi chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Daruri de Crăciun – înţelesuri ale sărbătorii Naşterii Domnului, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005; Brâncuşi. Sculptor creştin ortodox, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Comori ale Ortodoxiei. Explorări în spiritualitatea liturgică şi filocalică, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007; Făclii de Înviere – Înţelesuri ale Sfintelor Paşti, Ed. Basilica, Bucureşti, 2008; Foame şi sete după Dumnezeu. Înţelesul şi folosul postului, Ed. Basilica, Bucureşti, 2008; La joie de la fidélité, Ed. Cerf, Paris, 2009; Teologie şi spiritualitate, Bucureşti, Ed. Basilica, 2009; Misiune pentru mântuire. Lucrarea Bisericii în societate, Ed. Basilica, Bucureşti, 2009; Libertate pentru comuniune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2009, Ed. Basilica, Bucureşti, 2010; Credinţă pentru fapte bune. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2010, Ed. Basilica, Bucureşti, 2011; Lumina Botezului şi bucuria familiei. Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Ed. Basilica, Bucureşti, 2012. Alte lucrări sunt în curs de apariţie: Ştiinţa mântuirii ‑ Vocaţia mistică şi misionară a teologiei, Ed. Basilica; Arvuna vieţii veşnice – Lucrarea Bisericii în lume, Ed. Basilica; Evanghelia slavei lui Hristos – Predici duminicale, Ed. Basilica. Opera teologică a Preafericitului Părinte mai cuprinde : traducerea Dumitru Stăniloae – Le génie de l’Orthodoxie. Introduction, Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1985, col. Théophanie, 52 de broşuri, peste 900 de articole, studii, cuvântări, prefeţe în limba română, 45 de studii şi articole în limba franceză, 35 de studii şi articole în limba engleză, 19 studii şi articole în limba germană, 14 studii şi articole apărute în alte limbi. Pe aceeaşi coordonată ştiinţifică, Întâistătătorul Bisericii a participat la peste 120 de simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale.
Pentru activitatea pe care o desfăşoară cu deplină competenţă şi dăruire, pentru rezultatele obţinute în cadrul acesteia, Preafericitul Părinte Daniel a obţinut o serie de distincţii şi titluri academice şi culturale, între care se află: Ordinul Serviciul Credincios în rang de Mare Cruce acordat de către Preşedintele României, Bucureşti (2000); Membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase, Bruxelles (2000); Premiul Institutului Ecumenic „Sfântul Nicolae” din Bari, Italia (26 ianuarie 2002); Premiul Pro Humanitate acordat de Fundaţia Europeană pentru Cultură „Pro Europa” (din Freiburg im Breisgau), Berlin, Germania (2002); Doctor Honoris Causa al Universităţii Catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – SUA (2003); Ordinul Naţio­nal Steaua României în grad de Mare Cruce, acordat de Preşedintele României, Bucureşti (30 septembrie 2007); Mem­bru de onoare al Academiei Române (19 decembrie 2007); Doctor Honoris Causa al Institutului de Teologie Ortodoxă „Saint Serge” din Paris (9 iulie 2009); Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu, cea mai înaltă distincţie bisericească cehă, Most – Cehia (9 octombrie 2011); Ordinul Crucea Sfântului Apostol Marcu în grad de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Alexandriei, Bucureşti (28 octombrie 2011).
IV. Patriarhul Daniel – întemeietor, ziditor şi înnoitor, călăuză spirituală pentru neamul românesc
Toate cele de mai sus sunt numai o parte dintr‑o operă administrativă, socială, misionară, teologică şi ştiinţifică de mare cuprindere. Activitatea substanţială şi comprehensivă, făcută cu har, competenţă şi autoritate ştiinţifică, atestă vrednicia şi dăruirea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Prin prodigioasa operă desfăşurată până în prezent, Patriarhul Daniel mărturiseşte că şi‑a făcut din întreaga viaţă un mod de slujire a lui Dumnezeu, a Bisericii şi a poporului român.
Pentru aceasta, Preafericitul Daniel, al şaselea patriarh al României, a venit cu un suflu nou în fruntea Bisericii, cu gândul de a o întări şi de a o înnoi, de a o creşte, de a o face mai solidă şi mai puternică pentru astăzi şi pentru viitor. Înte­meie­tor, ziditor şi înnoitor, a adus în fruntea Bisericii noastre o viziune nouă, construită pe conştiinţa şi demnitatea credinţei strămoşeşti, prin care a oferit un cadru nou de dezvoltare şi de evoluţie ortodoxiei româneşti.
Viziunea şi fapta Patriarhului se întemeiază pe conştiinţa că Biserica şi credinţa reprezintă un factor esenţial al identităţii spirituale a individului şi a societăţii. Întărirea şi dezvoltarea Bisericii înseamnă consolidarea identităţii şi conştiinţei de sine a poporului. De aceea a construit biserici, de aceea a vrut ca fiecare sat din România să aibă un lăcaş de rugăciune, laudă şi mulţumire către Dumnezeu. Dezvoltând Biserica, a întărit structura de rezistenţă a acestei naţiuni. Proiectul patriarhu­lui, care a devenit un riguros program de acţiune, desfăşurat temeinic, cu răspundere, pricepere şi suflet, a fost ca, prin Biserică, să întărească neamul. Iar neamul nostru are nevoie mai mare decât oricând de sprijinul moral şi duhovnicesc al Bisericii, ca reazem şi cale a comunicării cu Dumnezeu. Lovit de istorie, de‑a lungul mileniilor, lovit de comunism cu ideologia lui ateistă, poporul român este astăzi, cum a fost, de altfel, în toată istoria sa, la răscrucea timpurilor, tendinţelor, curentelor şi provocărilor, pe nisipurile mişcătoare ale globalizării. Astăzi, sub pretextul libertăţii de conştiinţă, în numele liberului‑arbitru şi al emancipării individului, sunt vehiculate şi promovate idei şi atitudini împotriva religiei, împotriva legăturii omului cu Dumnezeu. Dar, poate, mai mult decât oricând, împotriva creştinismului şi a ortodoxiei. Se vorbeşte, în unele cercuri, de „Europa postcreştină”, de o lume fără religie, ca de o lume eliberată de dogme, în care indivizii vor fi liberi şi fericiţi. Dar aceasta nu este nimic altceva decât o formă gravă de manipulare, care deschide calea nu spre „eliberare” şi „libertate”, ci către înrobirea omului. Nemai­având pe Dumnezeu cu el şi în el, omul cade în robia unei libertăţi iluzorii care nu conduce decât la alienare şi rătăcire. Pentru că Dumnezeu este libertatea individului, iar credinţa, calea către această libertate. Cei care lovesc astăzi în Biserica Ortodoxă şi în slujitorii ei lovesc, cu argumente dintre cele mai diverse, deghizate în haina „europeană” sau globali­zantă a valorilor, drepturilor şi libertăţilor, lovesc, cu viclenie şi ură, în poporul român, în însăşi fiinţa şi identitatea acestuia. Prin ceea ce face, prin apărarea Bisericii şi a Ortodoxiei româneşti, prin opera administrativă, socială, misionară şi teologică, Patriarhul Daniel luptă pentru apărarea fiinţei şi identităţii naţionale.
Un simbol al acestei lupte şi afirmări este Catedrala Mântuirii Neamului, proiect grandios, nu spre slavă deşartă, ca Turnul Babel din ţinutul Shinnar, ci ca un Templu al Logosului Creştin, ca un lăcaş de rugăciune cu valoare simbolică, prin care se exprimă puterea şi măreţia ortodoxiei româneşti. O măreţie smerită, o apologie a credinţei şi bucuriei întru Cel de Sus, care aduce slavă lui Dumnezeu. Catedrala Mântuirii Neamului pe care Părintele Patriarh o ctitoreşte este Biserica pe care Poporul român şi Ortodoxia românească o merită şi, prin osârdia Întâistătătorului şi celor ataşaţi credinţei strămoşeşti, se înfăptuieşte astăzi.
Înţelegând rolul pe care îl are învăţătura religioasă în educaţia copiilor şi tinerilor, Părintele Patriarh Daniel a refăcut legătura şi îngemănarea dintre Şcoală şi Religie, prin recuperarea acesteia din urmă, din întunericul ateismului comunist, şi aşezarea ei în programa şcolară ca disciplină obligatorie. În spiritul acestei viziuni, Preafericitul militează şi duce o luptă susţinută pentru menţinerea Religiei în şcoală, pentru prezenţa icoanelor în unităţile de învăţământ. Este o luptă cu forţe care se îndreaptă cu ură şi furie împotriva Religiei, împotriva Bisericii şi a Ortodoxiei, dusă prin organizaţii şi indivizi. Întoarcerea Religiei în şcoală este un act de normalitate, într‑o lume care nu‑şi uită rădăcinile, fiinţa şi identitatea, pentru un popor născut creştin, aflat sub semnul întâiul chemat, Apostolul Andrei. Învăţătura religioasă din şcoală oferă copiilor principii, valori şi repere pentru o viaţă curată, o morală creştină şi un program de existenţă sub auspiciile credinţei, bucuriei şi speranţei. Valori de care lumea de azi, aflată într‑un galopant proces de secularizare, alienare şi rătăcire, are nevoie, poate, mai mult decât oricând.
Prin Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Biserica Ortodoxă şi‑a dezvoltat şi îşi dezvoltă, în continuare, misiunea socială, apropiindu‑se mai mult de oameni, nu numai în cadrul slujbelor şi serviciilor religioase, ci coborând în mijlocul poporului, care are nevoie de sprijin şi de îndrumare. Acti­vităţile misionare, educaţionale, sociale, umanitare, filantro­pice, caritabile, serviciile, instituţiile şi aşezămintele gândite pentru asistenţă şi ajutorare, pentru hrană şi adăpost, pentru educaţie şi incluziune socială, centrele de tratament, toate acestea exprimă o viziune profund creştină, întemeiată pe iubire şi solidaritate, pe care Patriarhul o pune în lucrare în sensul menirii Bisericii Ortodoxe. Biserica de azi este, aşa cum a fost, de altminteri, mereu, chiar şi în epocile de restrişte, de la năvălirea hoardelor păgâne până la păgânismul ideologiei comuniste, aproape de popor, de naţiune şi de fiecare individ. În acest spirit, Patriarhul, conectat la evoluţiile lumii moderne, a creat Centrul de Presă Basilica, instituţie care cuprinde Ziarul Lumina, săptămânalul Lumina de Duminică, revista lunară Vestitorul Ortodoxiei, Postul de televiziune Trinitas TV, Radio Trinitas, Agenţia de ştiri Basilica şi Biroul de Presă. Toate acestea sunt canale de comunicare cu societatea, mijloace de promovare a activităţii Bisericii şi a Cuvântului către oameni. Ca iniţiator al acestor modalităţi de exprimare publică, Părintele Patriarh are rolul de pionier într‑un domeniu, prin excelenţă, conservator, în baza unui viziona­rism reformator care deschide biserica spre lume, într‑un proces de comunicare transparentă şi de dialog permanent.
Prin deschiderea ecumenică, Preafericitul Părinte se pune în slujba sensului primordial al Bisericii, de lăcaş al Cuvân­tului, de aşezământ al păcii, al comuniunii cu Dumnezeu şi al comuniunii între oameni, în spiritul învăţăturii creştine, al mesajului fundamental al Mântuitorului Iisus Hristos, care înseamnă iubire. Or, iubirea este incompatibilă cu schisma, cu discordia, cu lipsa de înţelegere. Spirit luminat prin credinţă şi învăţătură, Patriarhul nostru militează pentru unitatea creştinilor, pentru refacerea trupului rupt al Bisericii. Este o lucrare meritorie care vine în continuarea deschiderii create de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, cel care, într‑o întâlnire de mare intensitate şi vibraţie creştină cu nu mai puţin vrednicul de amintire Papă Ioan‑Paul al II‑lea, a refăcut, în chip simbolic, sub puterea şi puritatea iubirii înveşmântate în alb, unitatea creştinismului oriental cu cel occidental, sub auspiciile universalităţii Cuvântului lui Hristos. Lucrător pentru unitatea creştinilor, Preafericitul Daniel este un demn continuator al acestei opere, o datorie a tuturor spre împli­nirea sensului dintâi al învăţăturii creştine.
Preafericitul Părinte Daniel este un cărturar al ortodoxiei de azi, care duce mai departe opera învăţătorului său, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare gânditor şi teolog ortodox al secolului al XX‑lea. Opera sa aduce contribuţii substanţiale la literatura teologică, îmbogăţind bibliografia Ortodoxiei, a Creştinismului în ansamblu şi a culturii româneşti. În felul acesta, Patriarhul Daniel este un demn continuator al marelui deschizător de drumuri în Taina Cuvântului, care a fost Părintele Stăniloae. Unul dintre cei mai învăţaţi patriarhi ai României, şcolit la universităţi de presti­giu, autor al unei opere de substanţă şi trăire teologică, în care intră cărţi, studii, lucrări, articole, Părintele Patriarh Daniel este un intelectual al Bisericii, un gânditor care îşi zideşte lucrarea pe temeiul de nezdruncinat al Cuvântului lui Dumnezeu.
Ucenic la mari teologi, profesori şi duhovnici – părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele Ilie Cleopa –, teolog şi cărturar de mare valoare el însuşi, om de iniţiativă şi faptă, ctitor şi ziditor, Preafericitul Părinte Daniel este astăzi Păstorul spiritual al Bisericii şi poporului român, cel care are marea şi dificila misiune de a îndruma şi conduce naţiunea, mai departe, pe calea Cuvântului şi a Credinţei în Dumnezeu şi, prin aceasta, de a ajuta la păstrarea şi afirmarea identităţii noastre în concertul polifonic, deseori disonant şi dizarmonic, al lumii de azi. Cu o astfel de călăuză, poporul român are şansa de a renaşte în identitate şi demnitate, într‑o Europă pe care o locuieşte, poate, de dinainte de începuturile ei, pe care a apărat‑o sute de ani, cu preţul sângelui şi al jertfei de sine, păstrându‑şi credinţa, încrederea şi dragostea în Dumnezeu.
Pentru toate aceste merite incontestabile, pentru opera de largă cuprindere pe care o desfăşoară ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, pentru statutul de Păstor Spiritual al Poporului Român, pentru valoarea de teolog, profesor universitar şi cercetător, pentru rolul de îndrumător al românilor pe calea Adevărului şi a Credinţei, Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti este onorată să acorde titlul academic DOCTOR HONORIS CAUSA Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Vivat, Crescat, Floreat!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 1041, Ultimul acces: 2026-11-18 05:28:22