Manastirea Carcea in haine de sarbatoare

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,38s...

Ştiri şi Evenimente

Mânăstirea Cârcea în haine de sărbătoare

[2016-01-19]

Mânăstirea Cârcea de lângă Craiova şi-a sărbătorit duminică 17 ianuarie 2016, Ocrotitorul, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Evenimentul de înaltă trăire duhovnicească a fost marcat şi de bucuria prezenţei în mijlocul obştii monahale şi a credincioşilor a Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Momentele liturgice ale zilei s-au încheiat cu o slujbă de Parastas pentru toţi ctitorii şi binefăcătorii sfântului locaş care au plecat la Domnul, după cum ne-a precizat Preot Gheorghe Cioiu.
În cuvântul rostit la finalul slujbei religioase, Mitropolitul Olteniei a detaliat învăţăturile pericopei evanghelice duminicale despre vindecarea celor 10 leprosi (Luca 17, 12-19) şi a subliniat modelul de viaţă şi sfinţenie reprezentat pentru noi de Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.
“Trebuie să fim recunoscători şi mulţumitori pentru binele ce ni se face în această viaţă. Mântuitorul Iisus Hristos apreciază acest lucru şi îl subliniază în Evanghelia din această duminică: << Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt?>>(Luca 17, 17). Da, toţi s-au vindecat, numai că sunt mulţi cei care uită repede binefacerea primită datorită mrejelor lui satan. Când eşti bolnav, când te afli într-un necaz sau suferinţă nu şti ce să dai, ce să faci ca să fi ajutat şi îndată ce primeşti acest ajutor ai uitat. Ai impresia că cel care te-a ajutat e prea pretenţios, prea multe vrea de la tine. Numai că tot ceea ce ţine de recunoştinţă face parte din buna creştere, iar în Biserică această creştere înseamnă buna şi dreapta credinţă, înseamnă respect, recunoştinţă şi mulţumire. Şi toate acestea sunt întruchipate de cel vindecat de lepră, care s-a întors şi a fost binecuvântat de Domnul şi întărit spre a fi în continuare lângă El. Pentru că recunoştinţa nu se ţine departe, ci trebuie să fie mereu aproape de Dumnezeu. Când recunoşti că Dumnezeu te-a ajutat, trebuie să vii la El ca să-I mulţumeşti, nu să stai departe. Căci şi ceilalţi nouă leproşi vindecaţi, probabil că au avut gânduri de recunoştinţă faţă de Cel care i-a vindecat, dar dacă n-au venit aproape, recunoştinţa lor nu a fost consemnată deoarece nu este legată de comuniune, de o relaţie directă cu Vindecătorul, de trăirea în El, aşa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, că <<în El trăim, viem, ne mişcăm şi suntem>> (Faptele apostolilor 17, 28). Pentru aceasta necesar este să fim într-o permanentă deschidere şi dăruire. Îţi deschizi sufletul, dar îl şi dăruieşti în acelaşi timp. Aşadar, recunoştinţa, această floare aleasă pe care trebuie să o dăruim lui Dumnezeu, se bazează pe deschidere şi dăruire, aşa cum model ne este Sfântul Cuvios Antonie cel Mare pe care îl prăznuim în fiecare an la 17 ianuarie. Cel care s-a deschis lui Dumnezeu din fragedă pruncie şi şi i-a dedicat întreaga lui viaţă. Sfântul Antonie nu s-a uitat la trup care este trecător, ci la suflet, la lucrul cel nemuritor şi astfel a ajuns în ceata sfinţilor lui Dumnezeu, acolo unde drepţii se odihnesc în comuniune şi comunicare. Comuniune pentru că sunt toţi împreună şi comunicare pentru că unii altora se dăruiesc permanent într-o iubire desăvârşită. Noi Îl rugăm pe Atotputernicul Dumnezeu, ca prin rugăciunile Sfântului Cuvios Antonie, să ne vindece de lepra trupească şi sufletească şi de toate suferinţele, păcatele şi patimile, spre a ajunge curaţi în Împărăţia cea veşnică a cerurilor”, a încheiat IPS Irineu.
Aşezământul monahal de la Cârcea, închinat Sfântului Antonie cel Mare şi praznicului Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se află situat la circa 10 km de municipiul Craiova, pe ruta Coşoveni – Leu - Caracal. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1957 prin strădania familiei Cristofir, dar sfântul locaş a fost sfinţit abia în anul 1992 de către vrednicul de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei. Astăzi funcţionează ca mănăstire de maici, obştea fiind condusă de monahia Eleonora Cristofir. Tradiţia locului spune că aici, cu secole în urmă, a fost un aşezământ monahal pentru călugări. Există şi o cruce mare din piatră, cu inscripţii chirilice, nu departe de intrarea în actuala biserică.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 3336, Ultimul acces: 2026-04-18 06:04:05

Timp total: 0,42s...

[]:1