© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Episcopii maltezi au emis şi ei norme privind divorţaţii recăsătoriţi[2017-01-13]Arhiepiscopul Charles Scicluna de Malta13.01.2017, Valletta (Catholica) - În timp ce dezbaterea privind „Amoris laetitia” continuă, Episcopii maltezi au publicat un set de indicaţii pastorale ce permit divorţaţilor recăsătoriţi, în anumite cazuri, după un „discernământ onest”, să primească Împărtăşania. Introducerea la noile norme afirmă că „asemenea stelei care i-a condus pe magi la întâlnirea cu Isus”, exortaţia papală „luminează familiile noastre în drumul lor spre Isus, ca discipoli ai Săi”. Mesajul abordează inclusiv cazul cuplurilor şi familiilor în „situaţii complexe”, precum cei separaţi sau divorţaţi şi care au intrat în noi uniuni. În timp ce aceştia şi-au pierdut poate prima căsătorie, mulţi nu şi-au pierdut speranţa în Cristos şi „doresc fierbinte să trăiască în armonie cu Dumnezeu şi cu Biserica, încât ne întreabă ce pot face pentru ca să poată să celebreze Sacramentele Reconcilierii şi Euharistiei”. Asemenea magilor, „aceste persoane – uneori după o călătorie extenuantă şi dificilă – pot să îl întâlnească pe Cristos care le oferă un viitor chiar şi când le este imposibil să meargă pe ruta anterioară”, spun Episcopii. Printr-un proces „de însoţire şi discernământ onest”, Dumnezeu poate să deschidă noi căi acestor oameni, „chiar dacă itinerariile lor de până acum au fost în întuneric, marcate de greşelile trecutului sau de experienţe triste de trădare şi abandonare”. Semnat de Arhiepiscopul Charles Scicluna de Malta şi de Episcopul Mario Grech de Gozo, indicaţiile au fost publicate pe 13 ianuarie şi constau din 14 puncte pe care preoţii să le folosească în însoţirea cuplurilor aflate în situaţii iregulare. Punctul de plecare îl reprezintă capitolul 8 din „Amoris laetita”, exortaţia apostolică a Papei Francisc din 2016, care este dedicată însoţirii, discernerii şi integrării fragilităţii, şi unde se găseşte controversata notă de subsol 351. Capitolul 8 tratează printre altele asistenţa pastorală pentru divorţaţii recăsătoriţi, care – în optica tradiţională – nu ar trebui admişi la Împărtăşanie dacă nu promit să trăiască precum „frate şi soră”, fără relaţii intime. Limbajul ambiguu, notează CatholicNewsAgency, a condus la incertitudini în această practică şi privitor la învăţătura şi statutul exortaţiei apostolice. Unii susţin că este incompatibilă cu învăţătura Bisericii, iar alţii că nu a schimbat disciplina Bisericii. Unii văd aici deschiderea unei noi căi de practică pastorală. În normele lor, Episcopii maltezi pun un accent puternic pe discernământul şi pe însoţirea pastorală apropiată pentru formarea conştiinţelor cuplurilor divorţate aflate în noi uniuni, în special când sunt implicaţi şi copii. Păstorii sunt încurajaţi să ajute cuplurile aflate în astfel de situaţii să îşi facă „o examinare a conştiinţei prin momente de reflecţie şi de pocăinţă”, întrebându-i cum au reacţionat când prima lor căsătorie a intrat în criză, dacă au căutat sau nu reconcilierea, ce s-a întâmplat cu partenerul şi ce consecinţe a avut separarea asupra restului familiei şi asupra comunităţii. „Aceasta se aplică în mod special acelor cazuri în care persoana îşi admite responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei”, spun Episcopii, încurajându-i pe preoţi să cântărească cu atenţie „responsabilitatea morală” în situaţiile particulare. În acest proces o atenţie specială trebuie acordată „constrângerilor condiţionante şi circumstanţelor atenuante”, căci pot exista anumiţi factori care fie limitează capacitatea de a lua decizia, fie „diminuează imputabilitatea sau responsabilitatea pentru o acţiune”, precum teama, violenţa, imaturitatea, anxietatea sau diferiţi factori psihologici sau sociali. Citând „Amoris laetitia”, Episcopii spun că în urma acestor „constrângeri condiţionante şi circumstanţe atenuante” nu se mai poate „pur şi simplu spune că toţi cei aflaţi în situaţii iregulare trăiesc într-o stare de păcat de moarte şi sunt lipsiţi de harul sfinţitor”. Este posibil ca chiar şi într-o „situaţie obiectivă de păcat, o persoană să trăiască în harul lui Dumnezeu, să iubească şi să poată creşte în viaţa de har şi caritate, primind ajutorul Bisericii în acest sens”, spun Episcopii, apelând tot la exortaţie. Discernământul este aici foarte important „din moment ce, după cum învaţă Papa, în unele cazuri acest ajutor poate include Sacramentele”. „Considerând totul în negru şi alb, uneori închidem calea harului şi creşterii şi descurajăm de pe calea sfinţirii care dă glorie lui Dumnezeu”, continuă documentul. Prelaţii consideră că în procesul de discernământ trebuie evaluată şi posibilitatea „abstinenţei conjugale”. „În ciuda faptului că acest ideal nu este uşor, pot fi cupluri care, cu ajutorul harului, să practice această virtute fără a pune în pericol alte aspecte ale vieţii împreună Pe de altă parte, sunt situaţii complexe unde opţiunea traiului ‘ca frate şi soră’ devine imposibilă uman şi dă naştere la mai mult rău”, scriu Episcopii maltezi. Episcopii maltezi susţin că „dacă, în urma procesului de discernământ, asumat cu ‘umilinţă, discreţie şi iubire pentru Biserică şi învăţătura ei, într-o căutare sinceră a voii lui Dumnezeu şi cu dorinţa de a răspunde mai bine ei’, o persoană separată sau divorţată care trăieşte într-o nouă relaţie reuşeşte, cu conştiinţa informată şi luminată, să recunoască şi să creadă că este în pace cu Dumnezeu, această persoană nu poate fi blocată în participarea la Sacramentele Reconcilierii şi Euharistiei.” Astfel de persoane nu trebuie excluse nici de la a fi naşi. Episcopii îşi încheie indicaţiile subliniind că, „pentru a evita orice motiv de scandal şi de confuzie între credincioşi, trebuie să facem totul pentru a informa, pe noi şi comunităţile noastre, studiind şi promovând învăţăturile din ‘Amoris letitia’. Această învăţătură cere parcurgerea unei ‘convertiri pastorale’. Împreună cu Papa, îi înţelegem pe cei care ar prefera o ‘grijă pastorală mai riguroasă’, dar împreună cu el credem că ‘Isus doreşte o Biserică atentă la bunătatea pe care Duhul Sfânt o seamănă în mijlocul slăbiciunilor umane, o Mamă care, în timp ce îşi exprimă cu claritate învăţătura ei obiectivă, ‘face mereu binele pe care îl poate face, chiar dacă în acest proces încălţările i se murdăresc de la noroiul străzii’.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1638, Ultimul acces: 2026-10-24 22:11:50
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
