Sarbatoarea Sfantului Haralambie in Arhiepiscopia Bucurestilor

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0,25s...

Ştiri şi Evenimente

Sărbătoarea Sfântului Haralambie în Arhiepiscopia Bucureştilor

[2017-02-09]

de Andrei Pau

În fiecare an la data de 10 februarie Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie. Credincioşii români au o evlavie deosebită la Sfântul Haralambie, dovada acestui lucru o reprezintă numărul semnificativ de biserici ocrotite de el.
În Arhiepiscopia Bucureştilor există o serie de lăcaşuri de cult care sunt sub patronajul Sfântului Haralambie. Printre acestea se numără:
Parohia Alba din Bucureşti (Sectorul 1)
Primele ştiri privitoare la existenţa unui lăcaş de cult pe locul Bisericii Albe de azi datează de la începutul secolului al XVIII-lea, ctitorii ei fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa.
Ctitorii primei biserici de la începutul secolului al XVIII-lea, şi ai bisericii de la începutul secolului al XIX-lea, au fost un preot şi un dregător cu funcţii administrative la Curtea Domnească.
De la numele ctitorilor, lăcaşul de cult a primit numele de Biserica Popa Dârvaş sau Biserica Visichii. Numele de Biserica Albă i s-a atribuit la începutul secolului al XIX-lea, aceste nume coexistând apoi până în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Parohia Sfântul Haralambie – Bellu din Bucureşti (Sector 4)
Construcţia lăcaşului de cult a început în luna aprilie a anului 1948 şi a fost finalizată în luna septembrie a aceluiaşi an. Clădirea bisericii a fost terminată în 1957 la interior şi în 1958 la exterior.
În 1952 biserica a fost împodobită cu mobilierul Capelei fostului Liceu Ortodox de Fete din Bucureşti. Între anii 1968-1969, locaşul de cult a fost pictat în întregime în frescă neo-bizantină.
Parohia Sfântul Haralambie din Ploieşti
Biserica Sfântul Haralambie se află pe strada Mărăşeşti din Ploieşti într-un vechi cartier de case. Acest loc de rugăciune mărturiseşte celor care îi trec pragul despre credinţa şi hărnicia înaintaşilor care au oferit o biserică monumentală, cu o arhitectură armonioasă, cu icoane şi obiecte de patrimoniu.
Biserica a fost construită între anii 1875-1879, pe locul unui lăcaş mai vechi. În biserică se află o icoană mare care are în centru chipul Sfântului Haralambie, înconjurat de 12 scene care ilustrează viaţa şi martiriul său.
Parohia Oţetari din Bucureşti (Sector 2)
Pe actualul loc al Bisericii Oţetari s-a aflat, iniţial, un zăvoi de oţetari, pe malul fostei gârle Bucureştioaia, afluent al Dâmboviţei. Între anii 1680-1681 a fost construită, în zilele lui Şerban Vodă Cantacuzino, o bisericuţă din lemn, despre care se găsesc referiri în Istoria Bucureştilor de Ionescu-Gion şi în Din vechiul Bucureşti între anii 1789-1791 de Gheorghe Florescu.
Tot din lemn s-a refăcut, între anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), martir al creştinătăţii, o a doua biserică, iar după răzmeriţă a fost ridicată, în iulie 1757, sub Domnia lui Constantin -Vodă Mavrocordat, a treia Biserică, de data aceasta din zidărie.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Oţetari, aşa cum avea să rămână întipărită în memoria bucureştenilor, a devenit locul de veci al membrilor familiei negustoreşti Hagi Tudorache, de la care se păstrează şi astăzi, în pridvorul Bisericii, două morminte cu pietre funerare, datate 1825 şi 1845.
Parohia Sfântul Ioan Moşi din Bucureşti (Sectorul 2)
Biserica parohială Sfântul Ioan – Moşi cu adresa în calea Moşilor nr. 257, conform pisaniei păstrată în original la intrarea bisericii, a fost construită în anul 1807. Ctitorii principali ai locaşului de cult au fost Ioan Grădinarul şi Ioan Jimblaru, acestora alăturându-se şi alţi credincioşi.
Prima Sfântă Liturghie a fost oficiată în data de 22 martie 1870. De-a lungul timpului, datorită vitregiilor vremii, au fost efectuate mai multe lucrări de renovare şi zidire. Cele mai importante fiind în anul 1926, respectiv anul 1942 când s-au făcut ample lucrări de consolidare şi zidărie ca urmare a stricăciunilor provocate de cutremurul din anul 1940.
Între anii 2009-2010 biserica a fost utilată cu mai multe podoabe şi odoare.
Biserica Sfântul Haralambie, Protoieria Ploiesti Nord
Biserica Sfântul Haralambie a trecut prin faza unei construcţii anterioare, din lemn, datând din 1814-1815. Începută în 1875, construcţia a fost finalizată în anul 1879. La sfinţire i s-a adăugat şi hramul Sfântul Mucenic Visarion.
Această Sfântă Biserică cu hramul Sfântul Haralambie şi Sfântul Visarion s-a clădit din temelie în anul 1875, în zilele Prea Înaltatului Domn Carol l şi Preasfinţitulului Mitropolit Primat Calinic, prin ajutorul enoriaşilor şi altor pioşi creştini, prin stăruinţa epitropilor: Neagu Niţă, Mihai Petrescu, Niţă Stănica şi a preoţilor Chiriac P. Dobrescu şi Nicolae Popescu şi s-a sfinţit în anul 1879, se arată în pisania bisericii.
***
Sfântul Mucenic Haralambie a trăit în vremea Împăratului Septimiu Sever (193-211) şi s-a făcut vestit cu puterea credinţei sale şi cu râvna în propovăduirea lui Hristos. El era preot al creştinilor din Magnezia, în Asia Mică.
În vreme aceea era mai-mare al cetăţii păgânul dregător Luchian. Deci, acesta, nesuferind cuvintele şi râvna propovăduirii bătrânului preot Haralambie, care avea atunci vârsta de 113 ani, a poruncit ostaşilor să fie prins. Fiind dus la judecată înaintea lui Luchian, Sfântul a mărturisit fără frică pe Hristos; drept aceea, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sale şi, după ce i-au jupuit tot trupul cu unghii de fier, i-au tăiat fâşii de piele de pe trup. Iar Sfântul Haralambie, grav rănit, a zis: „Mulţumesc vouă, fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi şi bătrân, m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos”.
Văzând cei de faţă răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri şi neîncetatele lui rugăciuni pentru toţi, mulţi dintre ei, bărbaţi şi femei, s-au lepădat de idoli şi au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i şi chinuindu-i fără milă pe aceştia, a poruncit să li se taie capetele. Apoi Sfântul a fost legat şi dus la Antiohia, înaintea împăratului. Şi acolo, marele Mucenic a îndurat felurite chinuri şi a făcut multe minuni. Atunci însăşi fata împăratului, Galini, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în Hristos şi s-a botezat.
Deci, istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să le îndure, Sfântul Haralambie a fost osândit la moarte prin sabie. Dar mai înainte de a fi dus să i se taie capul, s-a mutat la Domnul, la 10 februarie în anul 202.
Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Sursa: www.alianta-familiilor.ro

Contor Accesări: 1096, Ultimul acces: 2026-04-18 10:03:15

Timp total: 0,25s...

[]:1