© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Cu ce ne putem lăuda[2017-02-15]Audienţa generală de miercuri15.02.2017, Vatican (Catholica) - Copii fiind, am fost învăţaţi că nu este frumos să ne lăudăm. „În ţara mea, cei care se laudă se numesc ‘păuni'”, a spus Papa Francisc. Totuşi, Sf. Paul, în scrisoarea către Romani, ne îndeamnă să ne lăudăm, şi încă de două ori. „Ne uimeşte”, a admis Pontiful. „Aşadar, cu ce anume este corect să ne lăudăm? Pentru că dacă el îndeamnă să ne lăudăm, cu ceva este corect să ne lăudăm. Şi cum este posibil să facem aceasta, fără a-i ofensa pe ceilalţi, fără a exclude pe cineva?”, a întrebat el la audienţa generală de astăzi, 15 februarie, din aula Paul al VI-lea din Vatican. În primul rând, a explicat el, Sf. Paul ne invită să ne lăudăm cu „belşugul harului de care suntem pătrunşi în Isus Cristos, prin intermediul credinţei”. Este de fapt o invitaţie la a înţelege că, „dacă învăţăm să citim orice lucru cu lumina Duhului Sfânt, ne dăm seama că totul este har! Totul este dar! De fapt, dacă suntem atenţi, nu acţionăm – în istorie, ca şi în viaţa noastră – noi, ci înainte de toate Dumnezeu. El este protagonistul absolut, care creează orice lucru ca un dar de iubire, care ţese urzeala planului Său de mântuire şi care îl duce la împlinire pentru noi, prin Fiul Său Isus. Nouă ni se cere să recunoaştem toate acestea, să le primim cu recunoştinţă şi să le facem să devină motiv de laudă, de binecuvântare şi de mare bucurie.” În al doilea rând suntem îndemnaţi să ne lăudăm în suferinţe. „Acest lucru nu este uşor de înţeles”, a admis Pontiful. A explicat că în timp ce a primi totul cu recunoştinţă, ca fiind de la Dumnezeu, este un izvor de pace, suferinţele par a trage în direcţia opusă. „Pacea care vine din credinţă este un dar”, a explicat Sfântul Părinte, continuând: „este harul de a experimenta că Dumnezeu ne iubeşte şi că este mereu alături de noi; nu ne lasă singuri nici măcar o clipă din viaţa noastră.” De aici răbdarea, căci ştim că „şi în momentele mai dure şi tulburătoare, milostivirea şi bunătatea lui Dumnezeu sunt mai mari decât orice lucru şi nimic nu ne va smulge din mâinile Sale şi din comuniunea cu El”. Şi a repetat ideea că speranţa nu înşală. „Niciodată nu înşală. Nu este întemeiată pe ceea ce noi putem să facem sau să fim şi nici pe ceea ce noi putem să credem. Fundamentul speranţei creştine este ceea ce poate exista mai fidel şi sigur, adică iubirea pe care însuşi Dumnezeu o nutreşte faţă de fiecare dintre noi.” Spre final Papa a invitat la repetarea ca o rugăciune a următoarelor cuvinte: „Dumnezeu mă iubeşte. Sunt sigur că Dumnezeu mă iubeşte. Sunt sigură că Dumnezeu mă iubeşte.” A încheiat cateheza astfel: „Lauda noastră cea mai mare va fi aceea de a avea ca Tată un Dumnezeu care nu face preferinţe, care nu exclude pe nimeni, ci care deschide casa sa pentru toate fiinţele umane, începând de la cei din urmă şi de la cei de departe, pentru ca noi ca fii ai săi să învăţăm să ne mângâiem şi să ne susţinem unii pe alţii. Şi nu uitaţi: speranţa nu înşală.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1179, Ultimul acces: 2026-09-20 13:30:10
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
