© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0,53s...
Preotul Nicolae Radomir din Argeș mărturisitor în temnița comunistă[2017-02-20]de Sorin IonițeNicolae Radomir s-a născut în data de 26 august 1910, în familia unor oameni simpli din localitatea Cocu, județul Argeș. Redăm în continuare articolul referitor la acest preot mărturisitor, semnat de Adrian Nicolae Petcu și publicat în Ziarul Lumina din data de 20 februarie 2017. După absolvirea Seminarului Teologic de gradul al II-lea (opt clase), Nicolae Radomir a primit darul hirotoniei, ajungând să slujească în apropierea satului natal, la Moșoaia, județul Argeș. Alte date biografice nu se regăsesc în dosarul penal pe care Securitatea l-a alcătuit împotriva sa. În 22 septembrie 1959 a fost arestat și anchetat de Securitatea din Pitești. Acuzațiile care i s-au dus constau în subminarea procesului de colectivizare pe considerente ideologice conspiraționiste, de factură legionară. Părintele Radomir nu a recunoscut nici o acuzație de ordin ideologic, iar cum nici anchetatorii nu aveau probe, ancheta s-a concentrat pe tema atitudinii adoptate față de colectivizare. De fapt, scânteia a apărut atunci când angajații unei întreprinderi de exploatare petrolieră au încercat să monteze niște sonde pe terenul pe care preotul Radomir încă îl mai avea în posesie. Situația s-a complicat când alături de preot s-au poziționat mai mulți cetățeni, ajungându-se astfel, practic, la o frondă față de autoritățile statului, atitudine care nu a mai permis instalarea sondelor. În ancheta de la Securitate s-au consemnat o serie de afirmații pe care preotul le-ar fi făcut în diverse împrejurări, precum încercarea de instalare a sondelor sau campania de colectivizare. Chiar dacă acestea au fost negate vehement de preotul Radomir în anchetă, suntem de părere că totuși conțin un sâmbure de adevăr, mai ales că au constituit probe pentru condamnarea sa. Referitor la episodul instalării sondelor, preotul ar fi spus: Comuniștii nu respectă pe proprietari, încât omul nu mai e proprietar pe avutul și terenul său. Pun cele mai mari greutăți, pentru ca de avutul lor oamenii să nu mai poată dispune, fiindu-le luat în folosință pentru instalarea sondelor ale căror produse sunt luate de ruși, iar noi românii plătim petrolul. În privința colectivizării, preotul Radomir a afirmat: La colectiv este rău, căci îți dă mâncare cu porția, de la cazan și nu cât ai vrea să te saturi; la muncă te duce cu frontul, unde sunt mai mulți șefi decât muncitori, pe care îi ține din scurt pentru a munci peste puterile lor, iar drepturi le dă cât vor [comuniștii, n.n.], chiar dacă le depășește norma. Părintele Radomir a mai fost acuzat în anchetă că nu ar fi colaborat cu autoritățile locale și că nu ar fi răspuns la chemarea acestora pentru diverse activități obștești, precum campania de înscriere în întovărășire sau să apeleze la cetățeni pentru a munci în timpul sărbătorilor religioase. În schimb, preotul cerea credincioșilor să contribuie la renovarea bisericii. La răspunsul credincioșilor că au și cote agricole de plătit, preotul Radomir le-ar fi spus că pot plăti cotele mai încolo. În problema achitării cotelor, părintele se pare că ar fi spus: Partidul de azi a luat o hotărâre injustă; n-ar fi trebuit să supună pe locuitori să mai dea cote de carne, căci i-a sărăcit prin luarea atâtor cote de cereale. Evident că în acest șuvoi de atitudini, afirmațiile preotului cu privire la atitudinea statului comunist față de Biserică nu au lipsit: În ziua de azi oamenii au devenit păgâni, care nu respectă religia, nu se mai duc la biserică pe motiv că sunt atrași în organizațiile pe care le fac comuniștii. În consecință, prin Sentința nr. 130 din 19 martie 1960 a Tribunalului Militar Craiova în deplasare la Pitești, părintele Radomir a primit o condamnare de opt ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale. A cunoscut închisorile de la Pitești (octombrie 1959) și Aiud (noiembrie 1962), dar și lagărele de muncă de la Giurgeni (iunie 1960 și iunie 1961) și Salcia-Ostrov (iulie 1960 și decembrie 1961). Din februarie 1962 a fost declarat inapt pentru muncă, mai ales din cauza sănătății precare. La 1 august 1962 a fost eliberat din penitenciarul Aiud. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 850, Ultimul acces: 2026-04-13 04:58:01
|
Timp total: 0,58s...
[]:1
