© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Postul nu este doar un timp de penitenţă ci şi de speranţă[2017-03-01]Audienţa generală de miercuri01.03.2017, Vatican (Catholica) - În Miercurea Cenuşii, Papa Francisc a spus că în timp ce Postul Mare este cu siguranţă un timp de mortificare, este de asemenea un drum de speranţă care conduce la bucuria învierii lui Cristos – un drum care necesită sacrificiu şi iubire zilnică. În cateheza sa de la audienţa generală din 1 martie 2017, Pontiful a asemănat cele 40 de zile din Postul Mare cu cei 40 de ani pe care israeliţii i-au petrecut rătăcind în deşert, după ieşirea lor din sclavia Egiptului. Şi aceste 40 de zile sunt pentru noi „o ieşire din sclavie, din păcat, la libertate, la întâlnirea cu Cristos Înviat”. Este „un drum angajant, aşa cum este corect să fie, pentru că iubirea este angajantă, dar un drum plin de speranţă. Ba chiar aş spune mai mult: exodul din Postul Mare este drumul în care speranţa însăşi se formează”. În timpul rătăcirii lor, Dumnezeu nu a uitat niciodată poporul Său sau promisiunea Sa de a-i duce în Ţara Promisă, a subliniat Papa Francisc. Dar chiar şi aşa, în faţa încercărilor drumului lor, israeliţii erau uneori tentaţi să se întoarcă în Egipt. „Şi noi toţi cunoaştem ispita de a ne întoarce înapoi, toţi. Însă Domnul rămâne fidel şi acei sărmani oameni, conduşi de Moise, ajung în Ţara Promisă. Tot acest drum este parcurs în speranţă.” Sfântul Părinte a explicat că „Paştele lui Isus este exodul Său”, prin care „El ne-a deschis calea pentru a ajunge la viaţa deplină, veşnică şi fericită”. „Pentru a deschide această cale, această trecere, Isus a trebuit să se despoaie de gloria Sa, să se umilească, să se facă ascultător până la moarte şi până la moartea pe cruce. Ca să ne deschidă drumul spre viaţa veşnică l-a costat tot sângele Său şi graţie Lui noi suntem salvaţi din sclavia păcatului”. Pontiful a atras însă atenţia că aceasta nu înseamnă că noi „mergem în paradis cu trăsura”. „Mântuirea noastră este desigur un dar al Său, dar, pentru că este o istorie de iubire, cere ‘da’-ul nostru şi participarea noastră la iubirea Sa, aşa cum ne demonstrează Mama noastră Maria şi după ea toţi sfinţii.” „Postul Mare trăieşte din această dinamică: Cristos ne precedă cu exodul Său, iar noi străbatem deşertul graţie Lui şi în urma Lui. El este ispitit pentru noi şi l-a învins pe ispititor pentru noi, dar şi noi trebuie să înfruntăm cu El ispitele şi să le depăşim. El ne dăruieşte apa vie a Duhului Său, iar nouă ne revine să luăm din izvorul său şi să bem, în Sacramente, în rugăciune, în adoraţie; El este lumina care învinge întunericul, iar nouă ni se cere să alimentăm mica flacără care ne-a fost încredinţată în ziua Botezului nostru.” Aşadar, „Postul Mare este semn sacramental al drumului nostru de la sclavie la libertate, care trebuie reînnoit mereu… Truda de a străbate deşertul – toate încercările, ispitele, iluziile, mirajele -, toate acestea contribuie la forjarea unei speranţe puternice, trainice, după modelul celei a Fecioarei Maria, care în mijlocul întunericului pătimirii şi morţii Fiului său a continuat să creadă şi să spere în învierea Sa, în victoria iubirii lui Dumnezeu”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 963, Ultimul acces: 2026-09-24 13:40:25
|
Timp total: 0.05s...
[1]:1
