Vizita neoficială a prelatului ortodox la Vatican, în 1989, a pus pe jar autorităţile comuniste: Patriarhul Teoctist, înjurat şi ameninţat cu închisoarea (romanialibera.ro)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Vizita neoficială a prelatului ortodox la Vatican, în 1989, a pus pe jar autorităţile comuniste: Patriarhul Teoctist, înjurat şi ameninţat cu închisoarea (romanialibera.ro)

[2017-03-20]

În anul 1989, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, care se deplasa în India, a făcut o scurtă escală la Roma, culminată cu o întâlnire neoficială, la Vatican, cu Sanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea. Vizita a luat pe nepregătite autorităţile comuniste din România, care au reacţionat dur.
S-a încercat blocarea vizitei, ajungându-se până la bruscarea şi ameninţarea Patriarhului Teoctist cu închisoarea, lucru mărturisit de către acesta, într-un interviu acordat Realitatea TV, chiar înainte de moartea sa. La acel moment, subiectul a trecut aproape neobservat, însă mărturia Patriarhului este confirmată astăzi de către părintele Mihai Hau, cel care a asistat la acele evenimente, în calitate de diacon al Patriarhului. Nu trebuie uitat nici faptul că anul acesta se împlinesc 10 ani de la moartea Patriarhului Teoctist.
George Grigoriu: Subiectul vizitei din 1989 de la Vatican este unul mai puţin cunoscut, deşi foarte important, prin evoluţia ulterioară a evenimentelor. Aş dori să dăm timpul înapoi şi să ne povestiţi ce s-a întâmplat atunci, cum a ajuns delegaţia condusă de PF Patriarh Teoctist la Vatican, deşi destinaţia oficială era India?
Pr. Mihai Hau: Din câte am ştiut la vremea aceea şi din câte cunosc şi acum, drumul către India era programat să treacă prin Frankfurt. Cu mai bine de două săptămâni înainte de plecarea din ianuarie 1989, toate documentele erau pregătite cu escală la Frank-furt şi de la Frankfurt spre Bombay. Cu doar două zile înainte am aflat însă că traseul s-a schimbat şi nu o să mai plecăm prin Frankfurt, iar delegaţia Bisericii Ortodoxe Române va face o escală de două zile la Roma. Ce s-a întâmplat, foarte exact, ştie bunul Dumnezeu, din câte cunosc eu şi din dialogul pe care l-am avut în perioada aceea cu părintele Petrică Coman, parohul comunităţii ortodoxe româneşti de la Florenţa, am înţeles că a fost contactat de către Părintele Patriarh Teoctist, din dorinţa de a trece şi prin Roma, în drumul spre India. Aşa se face că, atunci când am ajuns pe Aeroportul Fiumicino din Roma, primul care ne-a întâmpinat era părintele Coman. Alături de dumnealui era ambasadorul Republicii Socialiste România din vremea aceea, consulul acreditat la Roma, doi secretari ai ambasadei şi un şofer. Cinci persoane de la Ambasada României. Dar mai erau încă patru persoane care reprezentau Cetatea Vaticanului: Eminenţa Sa Cardinalul Edward Cassidy, Monseniorul Eleuterio Fortino, preotul -Pierre- Duprey şi părintele Ronald Robertson. În momentul în care s-a ajuns pe aeroport, Cardinalul Cassidy a făcut o reverenţă în faţă Patriarhului, l-a sărutat pe ambii obraji şi i-a transmis că din momentul acela este oaspetele Sanctităţii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea. Ambasadorul a reacţionat pe loc şi a spus: „Noi vă pregătisem cazare la un hotel în Roma“. De acolo, de la aeroport, drumurile s-au despărţit. Delegaţia Bisericii Ortodoxe Române a plecat către Casa del Clero în Cetatea Vaticanului, iar ambasadorul a plecat către ambasadă, urmând să revină pentru o discuţie cu Părintele Patriarh Teoctist mai spre -seară, fapt care s-a şi întâmplat. După masa de seară, în jur de 20.30, ambasadorul a venit şi a avut o discuţie mai lungă. Frământările acelei seri au continuat până după miezul nopţii, iar eu am fost martor personal al dialogului. Patriarhul Teoctist mi-a cerut să rămân.
Nu aş vrea să creez un suspans, dar cred că este bine să facem o paranteză şi să precizăm din cine era formată delegaţia Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că eraţi persoana cea mai tânără din această delegaţie şi singura care mai poate da mărturie despre acele evenimente.
Şeful delegaţiei era Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a doua persoană din delegaţie era Preasfinţitul Epifanie al Buzăului, a treia persoană era Preasfinţitul Iustinian, care a decedat de curând, domnul profesor Remus Rus, de la Facultatea de Teologie, şi subsemnatul, părintele Mihai Hau, diacon al Catedralei Patriarhale din Bucureşti. Da, eram persoana cea mai tânără, cineva trebuia să care şi bagajele. Mai trăieşte din delegaţia respectivă şi domnul profesor Remus Rus, de la Facultatea de Teologie, numai că dumnealui nu a fost martor al dialogului dintre Patriarh şi ambasadorul României din vremea aceea. În calitate de diacon, trebuia să stau în imediata apropiere a Patriarhului şi să fiu de folos atunci când era nevoie.
Şi acum revenim la momentul întâlnirii dintre Patriarh şi ambasador, o întâlnire care s-a lăsat cu ameninţări şi injurii din partea ambasadorului.
Autorităţile României din vremea aceea au intrat în alertă. Pentru că orice ieşire a unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Române peste hotare era percepută ca un risc pentru ei. Ne aflăm în anul 1989, în ianuarie. Europa încă nu dădea semne de convulsie, lucrurile încă erau suficient de liniştite, deşi o întâlnire în 1988 între liderii importanţi ai lumii avusese deja loc. Cu 48 de ore înainte, din ceea ce îmi spusese părintele Coman, fusese contactat de Părintele Patriarh Teoctist să găsească o soluţie de cazare în Roma. Părintele avea relaţii foarte strânse şi foarte apropiate cu autorităţile eclesiale ale Cetăţii Vaticanului şi în felul acesta s-a ajuns ca delegaţia Bisericii să fie cazată nu la un hotel în Roma, ci în Casa del Clero, o casă de oaspeţi a Vaticanului.
Dar nu era firesc acest lucru dat fiind că eraţi musafirii Vaticanului, chiar şi pentru o vizită neoficială?
Aici este de discutat. Era firesc să te cazezi în Roma din moment ce erai în tranzit către o altă ţară şi ai ales Roma ca destinaţie de tranzit. Dar nu era firesc să fii cazat în Vatican. Era firesc să te cazezi la un hotel. Autorităţile eclesiale ale Cetăţii Vaticanului cred că s-au şi bucurat de oportunitatea pe care Dumnezeu a aşezat-o şi au exploatat-o la maximum. În perioada celor 48 de ore cât am rămas acolo, modul în care am fost primiţi - timpul pe care ni l-au acordat, vizitele pe care le-am făcut împreună, timpul pe care l-am acordat dialogului - a fost unul frăţesc. A fost o atmosferă deosebită, foarte frumoasă, în care Biserica Ortodoxă Română dialoga de la egal la egal cu reprezentanţii Bisericii Romano-Catolice. Însă faptul că eram oaspeţii Vaticanului şi că urma să aibă loc vizita la Papa Ioan Paul al II-lea a pus pe jar autorităţile din România, care nu erau pregătite pentru un astfel de dialog.
Într-un dialog între două personalităţi ale lumii creştine se pot spune foarte multe, or, autorităţile române din vremea aceea doreau să cunoască tot. Întâlnirea particulară dintre Patriarhul Teoctist şi Papa Ioan Paul al II-lea a scăpat de sub control.
Seara, la ora 20.30, când a venit ambasadorul la reşedinţa unde eram cazaţi, a fost una istorică. Dialogul dintre ambasador şi Patriarhul României nu a fost chiar unul foarte elegant. Tonalitatea pe care a folosit-o ambasadorul a fost din ce în ce mai ridicată, cert este că ambasadorul a trecut de la un limbaj diplomatic la unul popular şi apoi trivial, ajungând până la ameninţări: „Dacă mergeţi la Papă, la întoarcere vă închidem!“. Aceasta a fost ameninţarea pe care a spus-o de foarte multe ori. Limbajul a lăsat foarte mult de dorit. S-a trecut inclusiv la injurii. Iar Patriarhul Teoctist, livid, săracul, îmi spunea mereu: „Stai aici, nu pleca, stai şi învaţă. Ascultă şi învaţă! S-ar putea, peste timp, să fie nevoie să spui“. Şi iată că s-a ivit şi o astfel de ocazie. Deşi, între timp, am mai consemnat de două ori lucrul acesta, în scris. Ambasadorul a plecat târziu după miezul nopţii, adresând o vorbă de duh în pragul camerei în care era cazat Patriarhul şi a proferat încă o dată ameninţarea: „O să vă închidem când vă întoarceţi din India“.
Dimineaţa, trebuia să luăm micul dejun la 7.30. Întâlnirea cu Papa era prevăzută la ora 10.00. Patriarhul nu a mai venit la masă. Au venit numai membrii delegaţiei, iar eu am rămas, firesc, lângă Patriarh. La ora 9.30 delegaţia Vaticanului care ne-a întâmpinat pe aeroportul din Roma, condusă de Cardinalul Cassidy, a venit cu trei maşini. În acelaşi timp, a sosit şi ambasadorul României, iar acesta i-a spus încă o dată Patriarhului: „Vi se interzice vizita la Papă!“. Cardinalul a înţeles şi în momentul acela a spus: „Preafericite, am înţeles că nu puteţi merge la Papă! Întoarcem maşinile, vizita se anulează!“. Patriarhul Teoctist a răspuns: „Nu, Eminenţă, maşinile rămân, mergem la Papă cu orice risc. Îmi asum acest risc“.
Ambasadorul din nou a ţinut să spună, de data asta tare: „O să vă închidem!“ şi atunci, într-un ultim cuvânt, Patriarhul s-a întors către el şi i-a spus aşa: „Domnule ambasador, mergeţi liniştit şi vedeţi-vă de treburile politice şi diplomatice, pentru care sunteţi acreditat să reprezentaţi România în Italia, căci de grija Bisericii ne îngrijim noi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, o să mergem la Sfântul Părinte să îi mulţumim pentru cazare. Suntem oaspeţii lui şi este normal să îi mulţumim. A fost o gazdă mai mult decât generoasă. Iar noi nu mergem decât să îi mulţumim“.
Aceasta a fost ultima formă de dialog cu ambasadorul. Delegaţia s-a urcat în maşini şi am ajuns la Vatican în timp util. La 10 fără 5 eram în -curtea interioară, la ora 10.00 în salonul oficial de recepţii, unde am aşteptat câteva minute. Am pregătit darurile: Biblia lui Şerban Cantacuzino, pe care Patriarhia tocmai o reeditase în anul 1988, un ştergar maramureşan foarte frumos, o icoană pe sticlă, daruită de către Preasfinţitul Iustinian Chira, şi o carte care ilustra viaţa în eparhia Buzăului, pe care tocmai o scosese de sub tipar Prea-sfinţitul Epifanie. Acestea au fost darurile pe care Patriarhia Română i le-a oferit Papei Ioan Paul al II-lea. Papa Ioan Paul al II-lea a oferit fiecărui membru din delegaţie câte un mic suvenir, iar Patriarhului României - o cruce din aur, Crucea Sfântului Constantin.
Întâlnirea din salonul oficial a durat 20 de minute, între 10.05 şi 10.25. Când s-au terminat politeţurile oficiale, Papa l-a luat de braţ pe Patriarhul Teoctist şi s-au retras amândoi într-o cameră lăturalnică. Toată lumea a privit, s-a minunat şi am luat loc pe scaun.
Împotriva oricăror uzanţe diplomatice, întrevederea dintre cei doi ierarhi a durat vreo 49 de minute cronometrate pe ceas. Am avut curiozitatea, nu numai eu, ci şi alţi membri ai delegaţiei, să ne uităm cât durează întrevederea particulară.
Când s-au întors în salonul oficial, se ţineau de mână. Imediat, în ediţia de prânz, în “CittĂ del Vaticano”, a apărut fotografia celor doi ierarhi îmbrăcaţi în alb, ţinându-se de mână, şi un titlu foarte sugestiv: „Două personalităţi ale lumii creştine, îmbrăcate în alb, vorbind despre Hristos“. Un număr care a fost consacrat integral vizitei Patriarhului Teoctist, neoficială, ce-i drept, în Cetatea Vaticanului. După aceasta a avut loc o masă de prânz şi, la întoarcerea la Casa del Clero, la ora 17.00, a revenit ambasadorul României cu o telegramă pe care scria: „Felicitări!“, semnat: N.C., adică Nicolae Ceauşescu.
Dar ce a declanşat o asemenea schimbare de atitudine?
Întâlnirea a fost mediatizată foarte frumos, tot ceea ce s-a scris în Citta del Vaticano era, de fapt, o constatare a realităţii, în sensul că s-au discutat numai probleme religioase, în partea „oficială“ a vizitei; ce au discutat în particular ştiu numai Bunul Dumnezeu şi cei doi ierarhi care nu mai sunt printre noi. Sunt sigur că atunci s-au pus şi bazele vizitei istorice pe care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut-o în România, mai târziu, în anul 1999. Cu certitudine, atunci, Patriarhul Teoctist a discutat despre oportunitatea acestei vizite.
Autor: George Grigoriu

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 869, Ultimul acces: 2026-09-23 12:00:53

Timp total: 0.05s...

[1]:1