© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Creştinul trebuie să semene speranţă[2017-03-22]Audienţa generală de miercuri22.03.2017, Vatican (Catholica) - Domnul ne cere să semănăm speranţă şi să îi mângâiem pe fraţi, a amintit Papa Francisc în cateheza din cadrul audienţei generale de miercuri, 22 martie 2017, din Piaţa San Pietro. Continuând ciclul de cateheze despre speranţa creştină, Sfântul Părinte a subliniat în această zi de miercuri legătura ei cu statornicia şi mângâierea. La final a cerut să nu fie uitată drama migranţilor, care este tragedia cea mai mare după aceea a celui de-al doilea război mondial. Statornicia „este capacitatea de a suporta, de a purta pe umeri… de a rămâne fideli şi atunci când povara pare că devine prea mare, greu de purtat”. În schimb, mângâierea „este harul de a şti să percepem şi să arătăm în orice situaţie… prezenţa şi acţiunea compătimitoare a lui Dumnezeu”. În pasajul din Scrisoarea către Romani, proclamat înainte de cateheză, Sf. Paul, pentru a explica speranţa creştină, o leagă de aceste două atitudini, transmise de Cuvântul lui Dumnezeu – care alimentează o speranţă ce se traduce în slujire reciprocă: „Cuvântul ne revelează că Domnul este cu adevărat ‘Dumnezeul statorniciei şi al mângâierii’ (v. 5), care rămâne mereu fidel iubirii sale faţă de noi, adică este statornic în iubire cu noi, nu încetează să ne iubească!… Şi se îngrijeşte de noi, acoperind rănile noastre cu mângâierea bunătăţii şi a milostivirii Sale, adică ne mângâie.” „Noi, cei tari, suntem datori să purtăm slăbiciunile celor slabi”. Această expresie a Sf. Paul, a continuat Papa, „ar putea să pară arogantă, dar în logica Evangheliei ştim că nu este aşa, dimpotrivă, este chiar contrariul, pentru că forţa noastră nu vine de la noi, ci de la Domnul”. Astfel, „cine experimentează în propria viaţă iubirea fidelă a lui Dumnezeu şi mângâierea Sa este în măsură, ba chiar trebuie să fie aproape de fraţii mai slabi şi să ia asupra sa slăbiciunile lor. Dacă noi suntem aproape de Domnul, vom avea acea tărie pentru a fi aproape de cei mai slabi, de cei mai nevoiaşi şi a-i mângâia şi a le da forţă”. Putem să facem aceasta fără auto-complăcere, „simţindu-ne pur şi simplu ca un ‘canal’ care transmite darurile Domnului; şi astfel devenim concret ‘semănători’ de speranţă. Aceasta este ceea ce ne cere Domnul, cu acea tărie şi acea capacitate de a mângâia şi de a fi semănători de speranţă… Cuvântul lui Dumnezeu alimentează o speranţă care se traduce concret în împărtăşire, în slujire reciprocă. Pentru că şi cel care este ‘tare’ ajunge mai devreme sau mai târziu să experimenteze fragilitatea şi să aibă nevoie de întărirea celorlalţi; şi viceversa, în slăbiciune se poate oferi mereu un zâmbet sau un ajutor fratelui aflat în dificultate.” „Toate acestea sunt posibile dacă îl punem în centru Cristos şi Cuvântul Său, pentru că El este cel ‘tare’, El este cel care ne dă mângâierea. El este ‘fratele tare’ care se îngrijeşte de fiecare dintre noi: de fapt toţi avem nevoie să fim purtaţi pe umeri de Bunul Păstor şi să ne simţim învăluiţi de privirea Sa duioasă şi grijulie. Dragi prieteni, nu-i vom mulţumi niciodată suficient lui Dumnezeu pentru darul Cuvântului Său, care se face prezent în Scripturi… Acolo devenim conştienţi de faptul că speranţa noastră nu se întemeiază pe capacităţile noastre şi pe forţele noastre, ci pe sprijinul lui Dumnezeu şi pe fidelitatea iubirii Sale, adică pe forţa şi mângâierea lui Dumnezeu.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 816, Ultimul acces: 2026-09-23 06:28:05
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
