Papa Francisc: Credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu stă la baza speranţei noastre[2017-03-30]Audienţa generală de miercuri30.03.2017, Vatican (Catholica) - În cadrul audienţei sale generale de miercuri, 29 martie 2017, adresându-se pelerinilor adunaţi în Piaţa San Pietro, Papa Francisc a continuat cateheza sa pe tema speranţei, atrăgând atenţia asupra legăturii strânse care există între virtutea speranţei şi virtutea credinţei. „Marea speranţă se înrădăcinează în credinţă şi tocmai pentru aceasta este capabilă să meargă dincolo de orice speranţă”, a spus el, „pentru că nu se întemeiază pe cuvântul nostru, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu… Când Dumnezeu promite, duce la împlinire ceea ce promite”. Sfântul Părinte a pus o întrebare: „Noi, noi toţi, suntem convinşi de acest lucru? Suntem convinşi că Dumnezeu ne iubeşte şi că tot ceea ce ne-a promis este dispus să ducă la împlinire?” Tot ceea ce trebuie să facem este să ne deschidem inimile, „şi această forţă a lui Dumnezeu va duce înainte şi va face lucruri miraculoase şi vă va învăţa ce este speranţa. Acesta este unicul preţ: deschiderea inimii la credinţă şi El va face restul”. Pentru a ilustra aceasta, Papa Francisc a pornit de la relatarea din Vechiul Testament despre Abraham şi soţia sa, Sara, citând cuvintele Sf. Paul din Scrisoarea către Romani, că Abraham „sperând împotriva oricărei speranţe, a crezut”. „Abraham a crezut a crezut în Dumnezeu ‘care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt’; şi apoi se precizează: ‘Şi, fără a slăbi în credinţă, nu s-a uitat la trupul său aproape mort de acum – avea aproape o sută de ani – şi nici la sânul neroditor al Sarei”. Suntem chemaţi să trăim şi noi această experienţă şi acest exemplu de credinţă, a spus Papa Francisc, adăugând că Abraham, „deşi în faţa clarităţii unei realităţi care pare destinată morţii, se încrede în Dumnezeu, ‘convins pe deplin că cel care a făcut promisiunea poate s-o şi împlinească'”. Pontiful a numit aceasta un „paradox”, „şi în acelaşi timp elementul cel mai puternic, cel mai înalt al speranţei noastre! O speranţă întemeiată pe o promisiune care din punct de vedere uman pare nesigură şi imprevizibilă, dar care nu dispare nici măcar în faţa morţii, când cel care promite este Dumnezeul învierii şi al vieţii. Acest lucru nu îl promite unul oarecare! Cel care promite este Dumnezeul învierii şi al vieţii.” „Dumnezeul care se revelează lui Abraham este Dumnezeul care mântuieşte, Dumnezeu care ne scoate din disperare şi din moarte, Dumnezeul care cheamă la viaţă. În viaţa lui Abraham totul devine un imn adus Dumnezeului care eliberează şi regenerează, totul devine profeţie.” Şi noi recunoaştem şi celebrăm împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu în misterul Învierii, la Paşte, a explicat Pontiful. „Iubiţi fraţi şi surori, să cerem astăzi Domnului harul de a rămâne întemeiaţi nu atât pe siguranţele noastre, pe capacităţile noastre, ci pe speranţa care provine din promisiunea lui Dumnezeu, ca adevăraţi fii ai lui Abraham.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 764, Ultimul acces: 2026-09-25 19:46:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1