© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Papa Francisc: Crucea, nu doar simbol al apartenenţei, ci semn al iubirii lui Dumnezeu[2017-04-04]Liturghie în capela Casei Santa Marta04.04.2017, Vatican (Catholica) - Să nu purtăm crucea doar ca pe un simbol de apartenenţă sau un semn distinctiv al unui grup religios, ci să privim cu credinţă la cel Răstignit pentru a fi mântuiţi şi a nu muri în păcatele noastre, este îndemnul Papei Francisc din predica la Sfânta Liturghie celebrată în cursul dimineţii de marţi, 4 aprilie 2017, în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta, din Vatican. Comentând lecturile biblice ale celebrării euharistice, Sfântul Părinte a subliniat că de trei ori Isus spune fariseilor în Evanghelia zilei (Ioan 8,21-30): „Veţi muri în păcatele voastre”. Având inima închisă, nu înţelegeau misterul lui Isus, citim în materialul de pe situl Radio Vatican. „A muri în păcatele proprii este un lucru cu adevărat urât”, a întărit Pontiful. „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul omului”, spune Isus în Evanghelia zilei, „atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine”. Referinţa lui Isus aduce în atenţie parcursul prin pustiu al poporului ales, despre care se vorbeşte la prima lectură (Numeri 21,4-9), când israeliţii nu au mai suportat povara drumului şi s-au îndepărtat de Domnul, cârtind împotriva lui Moise şi a Domnului. Au ajuns astfel între ei şerpii care i-au muşcat şi au provocat moartea. Atunci Domnul i-a spus lui Moise să facă un şarpe de aramă şi să-l ridice pe un stâlp, astfel încât oricine era muşcat şi privea spre şarpe era vindecat. Sfântul Părinte a observat că şarpele este „simbolul diavolului”, „părintele minciunii”, „părintele păcatului, cel care a făcut omenirea să păcătuiască”. Iar Isus aminteşte: „Când Eu voi fi înălţat, toţi vor veni la Mine”. Acesta este misterul crucii, subliniază Pontiful. „Şarpele de aramă vindeca” dar „era semnul a două lucruri: semnul păcatului făcut de şarpe, al amăgirii şarpelui, al vicleniei şarpelui; dar şi semnul crucii lui Cristos. Era o profeţie”. Crucea nu este doar simbolul apartenenţei, ci memoria lui Dumnezeu care s-a făcut păcat din iubire. Isus „s-a făcut păcat”, cum spune Sfântul Paul, şi a luat asupra Sa toată murdăria omenirii, s-a lăsat înălţat pentru ca toţi cei răniţi de păcat să-l vadă. Şi cine nu recunoaşte în acel om înălţat „puterea lui Dumnezeu care s-a făcut păcat ca să ne vindece, va muri în păcatele sale”. „Mântuirea vine numai din cruce, dar din această cruce care înseamnă Dumnezeu făcut trup. Nu există mântuire în idei, nu există mântuire în bunăvoinţă, în aspiraţia de a fi buni. Nu. Singura mântuire este în Cristos cel răstignit, pentru că numai El, asemenea şarpelui de bronz, a fost capabil să scoată tot veninul păcatului şi ne-a vindecat acolo. Dar ce este crucea pentru noi? Da, este semnul creştinilor, este simbolul creştinilor. Şi noi facem semnul crucii, dar nu îl facem întotdeauna bine, uneori îl facem aşa şi aşa. Pentru că nu avem această credinţă faţă de cruce.” „Uneori, pentru unele persoane, crucea este un semn distinctiv de apartenenţă. ‘Da, eu port crucea ca să se vadă că sunt creştin’. Este bine, dar nu doar ca semn distinctiv, ca şi cum ar fi vorba de o echipă, de semnul distinctiv al unei echipe, ci ca memorie a Celui care s-a făcut păcat”. Sunt unii, însă, care poartă crucea ca pe o podoabă, cu pietre preţioase care să atragă privirea. „Dumnezeu i-a spus lui Moise: ‘Cine priveşte spre şarpe va fi vindecat’. Isus spune duşmanilor Săi: ‘Când îl veţi fi înălţat pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte’. Cine nu priveşte spre cruce în acest fel, cu credinţă, va muri în păcatele sale, nu va primi mântuirea”. Prin lecturile zilei, cu gândul deja spre comemorarea morţii şi învierii lui Isus, Biserica propune un dialog profund cu misterul crucii: „Astăzi Biserica ne propune un dialog cu acest mister al crucii, cu acest Dumnezeu care s-a făcut păcat din iubire pentru mine. Fiecare dintre noi poate să spună: ‘Din iubire faţă de mine’. Ne putem gândi: cum port eu crucea, ca pe o amintire? Când fac semnul crucii, sunt conştient de ceea ce fac? Cum port eu crucea? Doar ca pe un simbol de apartenenţă la un grup religios? Cum port eu crucea, ca pe un ornament, o bijuterie cu pietre preţioase sau de aur? Am învăţat să o duc pe umeri, acolo unde doare? Fiecare dintre noi să privească spre cel Răstignit, să privească spre acest Dumnezeu care s-a făcut păcat pentru ca noi să nu murim în păcatele noastre, şi să răspundă la întrebările pe care vi le-am sugerat”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 806, Ultimul acces: 2026-09-23 06:45:16
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
