Havarna :: Biserica Inaltarea Domnului - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2020 BISERICI.org

eXTReMe Tracker
 Google Translate 

Biserici

Biserica Înălțarea Domnului
Havârna
 HARTA S   HARTA G   VREMEA   ADAUGĂ INFO   ADAUGĂ FOTO   ADAUGĂ MESAJ   FĂRĂ MESAJE 
Religie:Ortodox
Localitate:Havârna
Comună:Havârna
Județ:Botoșani
Cod poștal:717185
Persoană de contact :Pr. Iacob Constantin Lucian
Telefon :0765... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!
Adresă de e-mail : @yahoo.com @yahoo.com
Adresa web Biserica:havarna.iasi.mmb.ro
Adrese utile:protopopiatulDarabani.iasi.mmb.ro, www.mmb.ro, www.primariaHavarna.ro, www.cjBotosani.ro, www.prefecturaBotosani.ro
Preot:Iacob Constantin Lucian
Hram:Înălțarea Domnului
Stil arhitectonic:Bizantin
Înalțime maximă:30m
Detalii:Acest Sfânt locaș a început să se construiască în anii 1935-1936. Din cauza celui de al doilea război mondial și a urmărilor lui, lucrările au fost întrerupte până în anii 1970-1971, când păstor sufletesc al Moldovei și Sucevei fiind Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Iustin Moisescu Patriarh al României, ca Episcop Prea Sfințitul Adrian Botoșăneanul iar ca Protopop-Dorohoi P. C. Pr. Anania Roșca.
Cu ajutorul material destul de însemnat al Sfintei Mitropolii a Iașilor și a credincioșilor din Parohia Havârna și a neobositului Părinte paroh Dumitru Haldan ajutat de către Consiliul și Comitetul parohial a reînceput lucrările de construcție a sfântului locaș prin osteneala Meșterilor frați Stefan Apetrei și Marin Apetrei. În anul 1974 s-a terminat construcția iar în anul 1975 au început lucrările de pictură în tehnic㠓fresco” și catapetesma s-a executat de către Pictorul Profesor Petre Achițenie din București, fiul lui Zoița și Ioan Achițenie din acesta comună. Acestă Sfântă Biserică cu Hramul “Înălțarea Domnului” să ne ocrotească. (pisanie)
Alte informații:File de istorie
Comuna se numește Havârna, după numele unui pârâiaș ce izvorăște de sub un delușor aflat la 7-8 km de vatra satului și care e mai mult secat vara.
Comuna, ca toate satele țării, este așezată pe malul unui pârâu numit Bașeu, care până a ajunge aici mai străbate alte două comune, Suharău și Hudești, se varsă în Prut la Ștefănești. Pe acest pârâu sunt iazuri, unele cu vechime seculară: Axinte, Tătărășeni, Negoeni; altele noi: Calul Alb, Ibănești.
Havârna este situată în partea de nord-est a ținutului Dorohoiului, ținut de legendă, având în vedere pe Șendrea, portarul Sucevei, din timpul marelui Ștefan. În acest ținut se mai situează și târgul Siret, capitala de scurtă durată a Moldovei, cu renumita șosea Mihăiloiu, cu dureroasa Herța, cu Livenii autorului “ Rapsodiei române “ inspirată din cântecul “Am un leu si vreu să-l beu“ fredonat și astăzi de lăutarii din zonă, cu Miorcanii lui Ion Pillat și, de ce nu, cu “Bordeenii“ lui Mihail Sadoveanu.
Comuna este compusă din satele: Havârna, Gârbeni, Tătărășeni și Balinți, unele dintre ele având cătune (cartiere) ca Bașeu, Galbeni și Neculce, ultimul nu are nimic comun cu marele cronicar. Toate satele sunt vechi, vin din negură și vor dăinui; afirmația nu e gratuită - pe raza comunei sunt așezări neolitice, de exemplu Valea Țiganului, Blezniuc, Ostrețe sau Bulgarie. De asemenea sunt multe morminte de incinerație; acestea se confundă uneori cu cele de semnalizare din timpul marelui Ștefan .
Din timpul stăpânirii romane, s-au găsit monezi de aur la locul numit Pod de piatră din 1964 sau Podul lui Ștefan, deși, știut este că pe aici nu au trecut romanii, însă populația a avut legături cu stăpânirea romană. Ele au fost depuse la Muzeul de istorie din Botoșani. Construcția unui baraj de acumulare pe pârâul Podriga însă, a măturat bătrânul si legendarul pod .
Dar nu numai marele Ștefan a trecut pe aici ci, probabil, și marele Mihai Viteazul sau căpeteniile sale , din moment ce lupta cu Ieremia Movilă s-a dat la Verbia, nu departe de localitatea Havârna. Afirmația este întărită de faptul că Petriceicu Vod㠖urmaș al movilenilor – își avea la începutul secolului XVII crescătorie de vite pe valea Bașeului, la Tătărășeni, loc unde a mai fost decimată o oaste tătară , după cum spune criticul Miron Costin în “ Litopisețul Țării Moldovei “ . Tot aici au mai fost amintite și numele unor familii ca Misloschi sau Buhaschi, nume de rezonanță chiar și astăzi în comună .
Prin aceste zone au trecut și grecii, ei venind pe drumurile fanariote. În urma lor a rămas un pod și o cruce, aceasta aflându-se în prezent la Muzeul Județean de Istorie din Botoșani, ea are inscripționate în greaca veche. A mai rămas o parte din moșia unui grec pe nume Sofian – cunoscută în județ ca “ Institutul Sofian “ – grecul s-a căsătorit cu o frumoasă moldoveancă, n-au avut copii , iar averea au pus-o la dispoziția bătrânilor și a copiilor țărani cu dragoste de carte dintre care mulți s-au realizat ca oameni. În Botoșani exista o clădire a grecului Sofian de un stil aparte care încă nu a fost renovată.
Despre vremurile mai noi, adică mai apropiate de secolul XXI, de asemenea se pot spune multe: comuna a avut delegat la divanurile ad-hoc și a participat la războiul de independență din 1877. Țăranii păstrează cu sfințenie pământurile de la 1864, din timpul marii reforme agrare a lui Cuza, sunt chiar titulari de proprietate.
Cele două conflagrații mondiale au lăsat în urmă amintiri neplăcute: morți, văduve, orfani și traume sufletești. Chiar însuși străbunicul din partea mamei a luptat la Oituz si Cașin.
Eusebiu Camilar relatează în romanul “ Negura “, cum în refugiul din primăvara anului 1944, a fost cantonat cu armata în această comună.
Fiecare sat își are istoria lui. Spuneam că vine din negură. Satul Havârna, până a fi la locul de astăzi, adică pe malul drept al Bașeului, a mai cunoscut două vetre de sat. Prima vatră de sat a fost Valea Țiganului, iar apoi aceasta a fost mutată puțin spre est, cu expunere la soare și cu deal domol, în spate cu pârâu, în față, cu “drum comercial” Darabani – Botoșani, cu popasul Podul Grecilor. Această vatră este cunoscută cu numele de “Ciumaș”- de la ciumă. Aceasta a bântuit la finele secolului XV. Așezarea a fost arsă, spune legenda, locuitorii mutându-se pe Valea Havârnei, dar nu unde se află acum, ci mai sus, la izvor, între două dealuri dulci.
Tot legenda spune că o parte din locuitori au trecut Prutul și au format localitatea Havârna, dar pe harta Basarabiei nu am găsit o astfel de localitate.
Din această vatră de sat, devenită apoi proprietatea Institutului Sofian, locuitorii s-au mutat odată cu stăpânii, boierii români Bobu și Babic și armeanul Goilav la actuala vatră, tot din cauza unei molime.
La vatra veche au mai rămas totuși bisericuța din lemn și cimitirul ce poartă încă pietre funerare.
Vechea vatră avea și două păduri, la sud și nord, cunoscute astăzi sub numele de rediuri, păduri mici, noi, nu seculare. Din acest motiv și biserica au construit-o tot din lemn. Piatră nu există în zonă.
La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci.
Țiganii satului sunt renumiți muzicanți si agricultori prin părțile locului. Doi fii de-ai lor au ajuns departe: o cântăreață la flaut și un profesor universitar la Facultatea de Teologie din București. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale de 8 km. Astăzi comuna beneficiază de o biserică nouă în curtea căreia “se odihnește” vechea bisericuță din lemn.
Noua biserică a fost ridicată de inimosul preot Haldan. Ea este construită din cărămidă și a fost începută înaintea celui de-al doilea război mondial. Pictura acestei biserici a fost executată de cunoscutul pictor Petre Achițeni, fiu al satului.
Boierii care au trăit în sat nu erau nici prea inimoși, dar nici răi. Nu au construit în sat lăcașe de cultură sau bisericești, dar s-au purtat frumos cu țăranii.
Răscoala din 1907 nu a făcut urme în comună, spre deosebire de situația de la Hudești și Vorniceni unde “Ordinea Nou㔠a distrus multe locuri bune, clădiri și acareturi, a distrus umanitatea.
Satul Gârbeni a aparținut de moșia comunei Hudești, proprietate a fostului boier Bolder Lățescu, cu încrângătură ginecologică până la Ștefan cel Mare. Proprietatea de la Gârbeni a vândut-o Boldur Lățescu din varii motive: fie că era prea departe –10 km – sau pentru că aici avea numai animalele, sau fie pentru că dorea să intre în circuitul cultural-comercial.
Numele satului Gârbeni vine de la un păstor numit Gârbea.
Boierul Boldur, cu banii proveniți din vânzarea moșiei de la Gârbeni, a construit la Hudești un local de școală cu etaj numit și Școala Costăchească, iar pentru a progresa agricultura, a pus în funcțiune pentru fii de țărani din acele locuri, o școala de meserii.
Moșia de la Gârbeni a luat-o un alt boier numit Babic care a lăsat în urma sa o casă ceva mai arătoasă de cât a țăranilor, azi amenajată ca local de școală impropriu, însă pentru uz didactic. Localul vechi de școală început în 1926 și neterminat complet – o sală de clasă și cancelarie, a fost dărâmat.
Satul are pentru momentele funerare un cimitir – donație a sătenilor, și o capelă construită prin contribuția oamenilor, datorită aceluiași preot ”chiabur” Dumitru Haldan, nu avea nici casă proprie, nici pământ, dar a fost trecut în 1953 la chiaburi, deoarece era “popă”.
Satul Balinți a fost moșie a mănăstirii Voroneț. E cel mai vechi sat din comună. Numele se spune că ar veni de la Balințeanu – reprezentant al mănăstirii aici. Chiar și biserica este o construcție a legendarei mănăstiri.
Moșia a trecut în arendă pe la diverși îmbogățiți sau dornici de îmbogățire. Pământul nefiind productiv și de ajuns pentru locuitori, a fost părăsit de către stăpânii care au lăsat în urma lor o casă modestă care pe parcurs a devenit școală.
Satul Balinți se află pe aceeași parte cu satul Havârna, despărțiți fiind de pârâul ce a dat numele comunei – pârâul Havârna.
Satul Tătărășeni a aparținut de comuna Mileanca. Împărțirea satului și a administrației din 1952 l-a atribuit comunei Havârna. Acest sat, spre deosebire de Havârna și Neculce, se află pe malul stâng al Bașeului, ca și Gârbeniul.
Satul Tătărășeni este atestat în cronica lui Miron Costin ca sat unde a fost omorâtă o ceată de tătari, ceată alungată din pădurea Ibăneștilor.
Moșia satului a fost pentru mulți ani proprietatea bunicilor din partea mamei a marelui om de stat Mihail Kogălniceanu.
La începutul secolului XX, moșia a devenit proprietatea familiei Rosetti (nu are nici o legătură cu familia istorică) . Această familie a lăsat în Tătărășeni un locaș religios din cărămidă, la construcția căruia au avut specialiști din Austria.
De la același boier a rămas și o construcție a anilor 1912-1916, un frumos conac boieresc în stil modern, cu canalizare, baie, terenuri de tenis și hipo.
Boierul stătea puțin aici. Fiica lui s-a căsătorit cu un belgian. Conacul a fost construit de asemenea cu specialiști din Viena.
Satul are astăzi o școală nouă construită prin autoimpunere. El este cunoscut prin cantitatea piscicolă de care dispune iazul Tătărășeni.
Locuitorii comunei sunt români. La început au venit cu ei și țigani, dar în număr mic.
Sătenii sunt oameni muncitori agricultori care în trecut au practicat și fierăritul.
În primii ani comuna a fost locuită și de evrei care astăzi nu mai locuiesc aici.
Cu ambele etnii din Havârna sătenii au fost în relații foarte bune.
În sat au mai fost aduse câteva familii de bulgari care se ocupau probabil cu grădinăritul.
Cătunele Bașeu, Galbeni și Neculce sunt urmașe ale împroprietăririi din al doilea război mondial. Primele două au și localuri de școală; la Bașeu și Neculce se construiesc și bisericuțe.
Comuna nu are o monografie ci doar încercări aparținând învățătorului Botoșneanul și preotului Haldan plecați amândoi în lumea umbrelor; primul a fost învățătorul bunicei mele, iar al doilea un mare și regretat preot căruia comuna îi datorează multe. Încercărilor celor doi sper să li se alăture și aceast㠓minimonografie” care aș dori să fie cunoscută măcar de o parte din fii Havârnei.
HAVÂRNA – scurtă prezentare
Așezare: În Câmpia Moldovei, pe malul râului Bașeu; în județul Botoșani, la 24 km de municipiul Dorohoi
Comune vecine: N-V – Hudești
N – Mileanca
V – Suharău
E – Știubeni, Vorniceni
S – Cordăreni, Arborea, George Enescu
Relief: zonă de câmpie cu numeroase dealuri
Clima: temperată, dar mai rece decât în sudul țării
Râuri: râul Bașeu – se varsă în Prut la Ștefănești
Iazuri: - seculare: Axinte, Tătărășeni, Negoieni
- noi: Calul Alb, Ibănești
Vegetația: - stepe: ierburi până la 1 m
- păduri de foioase: fagi, salcâmi, mesteceni, stejari
Fauna: lupi, vulpi, animale de câmp (șoareci
de câmp, iepuri de câmp, hârciogi) etc.
- păsări: porumbei sălbateci, cocostârci, cuci, vrăbiuțe, rândunele etc.
Populația: este aproape în întregime formată din români, cu
excepția unor familii de țigani
Resursele: lemn, pășuni, pământ galben (folosit în construcția
caselor) , cernoziomuri
Agricultura: sunt foarte dezvoltate următoarele ramuri:
- cultura plantelor: țăranii dețin pământ pe care
cultivă: porumb, grâu, sfeclă, floarea-soarelui, orz,
ovăz, lucernă etc.
În grădini se cultivă și varză, cartofi, ceapă, ardei, morcovi cât și pepeni și zarzavaturi.
- creșterea animalelor: se cresc, în special, vaci, oi și
porci pe lângă păsări de curte, capre și, bineînțeles caii care sunt nelipsiți din majoritatea gospodăriilor
- pescuitul și vânătoarea: sunt activități mai mult făcute din plăcere, dar sunt proprietari ai iazurilor și pădurilor care au deschise afaceri pe această bază. O însemnată cantitate de pește are iazul de la Tătărășeni și Gârbeni.
Transporturi: mijlocul de transport principal îl constituie
căruța cu cai, dar țăranii dețin și autovehicule
proprii, tractoare, camioane, diferite utilaje
pentru agricultură.
Economia: sunt deschise în comună diferite rețele de magazine,
brutării cât și mori de ulei, de făină, de grâu și de
porumb.
Monumente istorice: Biserica de lemn „Sfântul Nicolaie” din satul
Havârna, secolul XVII
Turismul: - Biserica de lemn „Sfântul Nicolaie” din satul
Havârna, secolul XVII
- în comună nu mai sunt alte puncte de atracție
turistică, poate doar cu interes legendar, cum ar fi
Podul Grecilor.
- Au fost găsite în comună obiecte deosebite în
vechime și importanță, dar care au fost duse la
Muzeul Județean de Istorie din Botoșani.

În schimb, în zonă sunt situate comune care amintesc de oameni de seamă și care sunt un important punct turistic.
Comuna George Enescu fosta Liveni, dar care astăzi păstrează numele marelui compozitor moldovean, se găsește la circa 8 km de localitatea Havârna. Satul adăpostește casa în care s-a născut George Enescu, casă reconstruită după 1990. Case ale marelui muzician se mai găsesc în zonă la Cracalia și Dorohoi.
Localitatea Ipotești sau Mihai Eminescu, așa cum mai este numită comuna în care s-a născut “luceafărul poeziei românești”, adăpostește Casa Memorială Mihai Eminescu, locul natal al poetului, statui, o bisericuță, morminte ale familiei Eminovici și chiar un teatru de vară destul de încăpător. Este și un deosebit punct de atracție ca, de alt fel, toate comunele prezentate mai sus. Ipoteștiul este situat la 8 km de municipiul Botoșani.
Kilometrul 0 al comunei se găsește pe podul de la Gârbeni.
Religia: locuitorilor este cea ortodoxă, dar, firește, mai sunt și minorități religioase.
Hramul bisericii din comună este atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc “Înălțarea la Cer a Mântuitorului Iisus Hristos”, cade mereu într-o zi de joi, a patruzecea zi după Sfintele Paști și este o sărbătoare cu dată schimbătoare.
Au contribuit la realizarea acestei “minimonografii”:
- Stan Raluca- Ștefania – a cules întregul material ce a constituit capitolul intitulat “Havârna – scurtă prezentare” și a introdus în calculator întregul material
- Stan Radu- Adrian – s-a ocupat de imaginea referatului și de scoaterea acestuia la imprimantă
- Jităreanu Ion – a cules întregul material ce a constituit capitolul intitulat “File de istorie” cu date de la preotul Haldan și date din Evangheliile slavone cu însemnări și date din vechime ce se găsesc la bisericile din comună.
Nr. vizualizări:4492
Data ultimei vizualizări:2020-11-25 01:51:44
Data actualizare:2013-12-29 11:14:06
Data încărcării:2007-05-08 06:55:20
Nr. Mesaje:0
Nr. Fotografii:1

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Data: 2007-09-28
Aparat: Sony
Info: Vedere dinspre S-V
Contor: 167

Vedere de ansamblu
Foto: Lucian